Psihologie - întrebări

[AlinB]

În prealabil postat de Anna

Mare dreptate aveti cu oamenii.

Bine ca ati inceput cu negativul si ati sfarsit cu pozitivul, dar uite ca eu tot nu m-am lamurit, si readuc in discutie:



Pai cred ca asta e, ca nu am cunoscut pe nimeni asa, si credeam ca e mai mult o fabulatie, ca balaurul din povesti. Sau sper ca nu am cunoscut...cum ii recunoastem? Sau chiar numai in momentele cheie se dau pe fata? Si ce e acel ceva? Va referiti la lumea spirituala? Oare e morbida curiozitatea mea sau e doar dorinta de cunoastere? Nu stiu de ce ma "chinuie" tot timpul tema oamenilor "rai". Poate dintr-o frica, de a nu fi si eu asa si a ma lipsi de iubire...Sau din frica sa nu fie altii asa. Sau pentru ca prefer o lume fara canalii, sau pentru ca nu-mi pot incapea in intelegere anumite lucruri. Daca tot ziceati de Ivan, in anumite locuri rezonez mult cu Ivan, doar ca eu nu vreau sa "returnez biletul", mai sper inca...

Frica excesiva intuneca mintea, s-ar putea sa te feresti de oameni buni si sa sfarsesti pana la urma cu unii rai.

Ma rog, generic vorbind ca pana la urma linia dintre "rau" si "bun" e destul de subiectiva, poti fi uimit cat de mult pot tolera unii raul si cat de urat pot trata altii binele.

Lume fara rau nu exista, clar, pentru a evita "capcanale" trebuie exersat discernamantul - iar aici nu e o reteta infailibila, poti gresi in ambele directii insa un lucru e sigur: nimeni nu iti poate face mai mult rau decat ii permiti.

Daca e vorba de o alegere de viata (ex. casatorie) omul poate si trebuie sa fie judecat prin prisma atasamentului fata de Biserica, atat timp cat oamenii au un duhovnic (chiar comun, daca se casatoresc) intr-un fel sau altul o pot scoate la capat.

Categoric, exista si exceptii - oameni buni desi nu foarte religiosi dar e bine ca nu exceptiile sa le cauti.

[ioan67]

Recitesc "Fraţii Karamazov" (mulţumesc, Anna) şi încep să redevin conştient de câteva din trăsăturile operei lui D. ca psiholog. Incontestabil, D. oferă mult material de lucru psihologilor şi psihopatologilor prin toate cărţile sale. Descrierile măiastre ale unor tipologii psihologice, surprinderea expresivă a unor stări de conflict interior sau interpersonal, descrierea magistrală a înlănţuirii fenomenelor psihice - sunt doar câteva caracteristici ale scrierilor lui D. Sub influenţa stareţului de la Optina, probabil, stareţ pe care îl evocă în "Fraţii Karamazov" prin intermediul personajului Zosima, D. se arată preocupat şi de unele chestiuni care ţin de viaţa duhovnicească şi, desigur, de lupta sufletului omenesc cu demonii. Aici psihologia omenească este înfăţişată în note sumbre, adeseori, pe pagini de un dramatism tulburător dar care se îndreaptă şi spre deznodăminte fericite. Tragicul şi sublimul se îmbină în nenumărate nuanţe, solicitînd pe cititor să îşi deschidă larg băierele inimii şi toată puterea minţii...
Voi reveni, după lectura cărţii, la unele note mai precise în legătură cu aceste caracteristici pe care deocamdată le-am punctat în fugă. Deocamdată mai fac încă vreo două note sumare, pe linia asociaţiilor stârnite de lectură.
Aş aminti, de pildă, câteva nume: H. James, S. Freud, H.Ey şi ... Sfântul Isaac Sirul.
Nu ştiu cât de mult s-au folosit autorii menţionaţi de scrierile Sfântului, însă este evident că operele lor au câteva caracteristici în comun, cu accente diferite.
Precizez deocamdată acelaşi travaliu încântător de a evidenţia fenomenologia psihică în nenumăratele ei treceri, înlănţuiri, conflicte şi transformări. O viaţă extrem de bogată, specifică adâncurilor inimii şi minţii, ne este zugrăvită de toţi aceşti scriitori. Nu e vorba de a descrie oameni excepţionali, genii sau diverse tipuri de supradotaţi, ci doar de a prinde în descrieri şi explicaţii o serie de fenomene comune tuturor oamenilor. De aceea, lectura şi aprofundarea unor astfel de texte cred că ne este utilă tuturor.
Cu ajutorul lui Dumnezeu voi rezuma pe câteva pagini, acum în Postul Naşterii Domnului, o serie de consideraţii personale referitoare la autorii citaţi, punctînd câteva asemănări între operele lor şi evidenţiind notele accentuate ale fiecăruia.
Apoi sper să putem discuta în voie pornind de la aceste însemnări sau, dacă se va ivi prilejul, să discutăm în baza altor opinii forumistice care pot apărea pe aici.
Toate cele bune, tuturor!

[Anna]

Ah, uite ce am pornit! Chiar nu ma gandeam ca cineva se va apuca sau reapuca de citit Fratii Karamazov din cauza semnaturii mele. De parca nu stiam, totusi parca acum am descoperit pentru prima oara ce important e sa ne gandim la consecintele faptelor noastre !

Sper sa va fie spre folos si binecuvantare !

Acum, rupand un pic firul si continuitatea discutiei incepute pe marginea acestei teme adanci si serioase, a psihologiei in literatura, revin cu o alta tema ce o vroiam aici pe topicul acesta: lenea.

Mai precis, care e diferenta intre lene, procrastinare si depresie ? Si apoi, care e diferenta intre procrastinare si dependenta.

Mai concret, eu intreb pentru ca la mine se cam impletesc toate. Bine, depresie totusi simt ca nu mai am, si imi dau seama de diferenta pe propria piele. Dar totusi sincer eu acum cum sunt in viata de zi cu zi nu-mi dau seama daca am lene, daca am ceva urme de depresie usurica, sau doar "procrastinez" sau chiar doar sunt dependenta.

Si mai concret, in multe zile, in loc sa fac ceva de folos, sau ceva ce ar trebui sa fac in ziua respectiva, stau pe net cu orele. Si de multe ori nici nu dorm destul pentru ca tot zic inca putin inca putin. Si tot nu-mi dau seama care dintre cele 4 chestii le am, desi cel mai mult tind sa cred ca e dependenta/obisnuinta/old habits die hard. Dar tare mi-as dori sa fiu si eu echilibrata si sa nu-mi irosesc viata.

[sophia]

Pentru Anna

1. Incearca sa te adresezi lui Ioan prin mesaj privat. Pe forum nu poate da consultatii si intrebarile tale nu prea au legatura cu subiectul.

2. Incerci sa compari aici trei notiuni care de fapt nu au nici o legatura.
Poate nu stii tu semnificatia lor? Poti sa explici ce intelegi tu?

Procrastinare - taraganare, amanare a executarii unui lucru (vezi in dexonline de ex.)
Dependenta - sa nu poti renunta la ceva (fumat, alcool, droguri, internet, jocuri de noroc etc.)
Depresie - mai bine sa nu stii ce inseamna.

Eu cred ca tu de fapt esti OK, dar ai probleme in a-ti organiza viata.
Insa nu stim nimic despre tine: esti casatorita, ai copii, ai serviciu, ai frati, surori, prieteni, ai hobby-uri?

In incheiere, as recomanda alt fel de lecturi. Poate ca lui Ioan, din punct de vedere profesional i-o fi potrivit si Dostoievski si Anna Karenina si altele asemanatoare.
Imi amintesc (tot pentru Ioan) ca mai cu multi ani in urma mi-a vorbit o cunostinta despre un scriitor - Camus. Ii placea ei.
Am luat si eu o carte a lui si m-a daramat. Si asa eram intr-o stare trista atunci. Nici cunostinta aceea nu era mai bine, avea destule probleme. M-am intrebat la ce ii trebuia ei sa citeasca pe Camus, ca s-o zdrobeasca mai rau.
Si m-am intrebat si ma intreb si acum cum ajung oamenii sa scrie asa carti cumplite, triste (la fel ca si Arghezi de ex.)? De ce vad ei numai raul si uratul in lume?

Eu recomand lecturi de alt gen, cu adevarat constructive - biografii, carti despre diverse culturi, saga (romane chiar reale despre familii intregi si evolutia lor).
Sa vezi cum au luptat oamenii si au ajuns la ceva si cum si-au croit viata si nu au abandonat. Si nu e vorba numai despre mari personalitati ci exista multe carti despre oameni obisnuiti, necunoscuti, dar care au avut experiente de viata deosebite.
Unii au trait pe alte meleaguri si in alte culturi, altii au avut talente mari, altii au trecut prin intamplari de viata neobisnuite (handicap, orfelinat, emigrare, razboi, saracie, schimbari radicale de viata etc.).
Sa vezi ce inseamna sa faci ceva cu pasiune si sa lupti pentru acel vis.
Astea sunt carti constructive si educative, nu sa citesti despre jocuri de noroc si violenta si nebunie.

In fond fiecare om ar putea sa-si scrie romanul vietii si chiar si de acolo am avea de invatat ceva.

[sophia]

O intrebare pentru Ioan:

Tu ai auzit despre hipersensibilitate? Ai invatat despre asa ceva?
Exista multi oameni care sunt asa si totusi nu este inca bine studiat fenomenul. Inteleg (dar nu stiu sigur) ca nu este nici integrat ca problema (sa nu-i spun suferinta) psihica.
Si totusi s-au scris si carti despre asta. Exista forumuri unde scriu oamenii cu asa problema.

Hipersensibilitate inseamna sa reactionezi puternic la diversi stimuli si sa fii altfel decat ceilalti. Are avantaje si dezavantaje.
Este de obicei ceva genetic, dar nu numai. Si nu se refera numai la ceva fizic (zgomot, mirosuri, medicamente, conditii de mediu) ci si la sensibilitate psihica (la diverse situatii, comportamentul altora, stres, etc.)

Pentru cel hipersensibil insusi este o problema si de multe ori o suferinta. Pentru cei din jur este si un castig (caci acest om vede si simte lucruri pe care altii nu le vad si simt si pot ajuta), dar si o problema (nu il inteleg, nu stiu sa se poarte cu asa oameni, sa-i ajute).

[ioan67]

În prealabil postat de sophia

Pe forum nu poate da consultatii...

Nici în privat şi nici în altă situaţie. Nu mai lucrez.
Pot doar să recomand nişte chestiuni generale, de minim bun simţ.
Mesajul meu central este:
1) Lăsaţi demonizarea, că ne îmbolnăveşte pe toţi!
2) Să mergem la medic, psiholog, duhovnic. Nu neapărat în ordinea asta.
3) Ignoranţa ucide.

[ioan67]

Iată o descriere magistrală a unei "credincioase" obişnuite, vai...
Are cuvântul Maestrul D.:

...doamna, care, ascultînd tulburată, ţipa şi îşi acoperea ochii cu mâinile...
- Imaginaţi-vă, am presimţit totul!
Eu am acest dar, îmi imaginez orice, totul, aşa cum se întâmplă. Şi, Doamne, de câte ori m-am uitat la acest om îngrozitor, de fiecare dată mă gândeam: iată omul care până la urmă mă va omorî şi pe mine. Şi uite că s-a şi întâmplat.
Adică, dacă el nu m-a omorât pe mine acum, ci pe tatăl lui, e posibil că aici a fost mâna lui Dumnezeu, care m-a protejat, şi-apoi, pe deasupra, el s-a abţinut să mă omoare pentru că eu însămi, aici, în acest loc, i-am atârnat o iconiţă la gât, cu puternica Varvara, marea muceniţă...
...ştiţi, eu nu cred în minuni, însă această iconiţă şi această minune vădită care s-a întâmplat cu mine acum - aceasta mă face să mă cutremur şi încep să cred din nou în tot ce se poate crede. Aţi auzit de stareţul Zosima?...
(Fraţii Karamazov, vol. 2, "Începutul carierei funcţionarului Perhotin")

E o mică ilustrare a vieţii noastre obişnuite, "de credinţă". Balamuc, delir, prostie şi influenţă socială - toate la acelaşi pachet.
Dumnezeu să ne ajute!

[Anna]

Bun, revin. Deci inca o data, nu vreau consultatii, desi ma repet, cand am avut nevoie cu adevarat am mers si la medic si la psiholog si la preot si la familie si la cine am putut, si dupa cum am spus au existat oameni care m-au ajutat enorm, cred ca eram la balamuc fara ei. Si eu recomand oricui se afla intr-o situatie proasta sau de criza sa caute ajutor specializat. Doar ca acum nu cred ca mai am nevoie, si postez aici ceea ce eu consider lucruri minore cu care poate multa lume se confrunta, chiar si daca ar fi o banala lipsa de organizare. Gata pledoaria.
Acum la hipersensitivitate, Sophia si Ioan, puteti explica mai multe? Ce e de fapt? De exemplu a nu suporta scene violente intr-un film sau a nu suporta certuri sau a fi afectat de anumite vesti sau lucruri care se intampla in lume etc?

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Iată o descriere magistrală a unei "credincioase" obişnuite, vai...

Obisnuite pentru cine?

Nu de alta, dar eu ma uit in jur si nu prea vad tipologia in cauza.

Sunt in schimb multe si alte felurite caderi si rautati si la credincioase si la credinciosi, toate in egala masura vrednice de plans spre pocainta.

[AlinB]

În prealabil postat de Anna

Si mai concret, in multe zile, in loc sa fac ceva de folos, sau ceva ce ar trebui sa fac in ziua respectiva, stau pe net cu orele. Si de multe ori nici nu dorm destul pentru ca tot zic inca putin inca putin. Si tot nu-mi dau seama care dintre cele 4 chestii le am, desi cel mai mult tind sa cred ca e dependenta/obisnuinta/old habits die hard. Dar tare mi-as dori sa fiu si eu echilibrata si sa nu-mi irosesc viata.

Omul e facut ca sa iubeasca si sa actioneze in baza acestei iubiri nu sa fie consumator semi-pasiv de senzatii.

Este o diferenta care multi nu o realizeaza nici macar in teorie, ca sa nu mai vorbesc de a o pune in practica.

Si da, atat timp cat nu o pui in practica, viata e ca si irosita iar timpul trece fara folos.