De Naşterea Domnului - poezii , rugăciuni , colinde +

[cristiboss56]

Zorica Latcu (Monahia Teodosia):

ÎNCHINAREA MAGILOR

Trei înţelepţi bătrâni, albiţi de zile,
Venit-au călărind pe trei cămile.
Cu mult alai, cu fală-mbelşugată,
Călăuziţi de steaua luminată.

Leiţi în fir de aur şi mătasă,
Cei trei bătrâni pătrund încet în casă,
Şi-n colţul ei cel mai ferit găsesc,
Pe Maica Pruncului dumnezeiesc.

Ea toarce firul neted din fuior
Şi mişcă leagănul cu un picior.
Cât e de simplă-n port Aceea care
Primeşte de la îngeri închinare.

Pe haina lungă fără strălucire,
Pogoară văl marama Ei subţire.
Doar străluceşte lin în părul Ei,
Cunună măiestrită din scântei.


Nu ştiu: e leagănul acoperit,
Mişcându-se în colţul lui ferit,
E cântecul Măicuţei lui Iisus,
Sau poate cântecul cântat de sus?

Sau jocul de lumini cu umbre dese?
Ceva ce-aduce vrăji neînţelese
Încât bătrânii cei cărunţi se-nchină,
În faţa leagănului de Lumină.

Şi noi cu magii-n gând călătorim,
Şi Pruncului şi noi îi dăruim,
Tămâia rugăciunilor fierbinţi,
Şi aurul simţirilor cuminţi.

Şi dacă n-avem smirnă de iubire,
Noi Te rugăm, Stăpână, cu smerire,
Tot Tu să ne trimiţi din cer de sus
Vreun bob; să I-l aprindem lui Iisus

Ca-n fum de smirnă-nmiresmat să dea
Lăcaşul Tău cu străluciri de nea.

[cristiboss56]

Zorica Latcu :

ÎN STAUL

Te-am urmărit cu inima, Fecioară,
Cum urci din Nazaret spre Vitleim,
Nu vede nimeni cum în cale zboară
Cu aripi argintii un heruvim.

Te văd apoi cum treci, ca o străină
Pe străzile micuţului oraş…
Nu vede nimeni nimbul de lumină
Ce-nvăluie tot chipul drăgălaş.

Ticsită până-n vârf e orice casă,
Zadarnic baţi la poartă, e-ncuiat…
Nu vede nimeni cuta dureroasă
Ce-n fruntea Ta senină s-a tăiat.

Iţi simt durerea, Maică Prea Curată,
Pentru cei ce trufaşi Te-au gonit,
Ţi-aud departe vocea-ndurerată:
„De ce cu Fiul Meu nu m-ai primit?”

Ci haide, intră-n staul. Te aşteaptă
Smeriţii boi şi viteluşii blânzi.
Spre Tine oile grăbit se-ndreaptă,
Spre Tine cată mieii cei plăpânzi.

La cei smeriţi, ce sufăr în tăcere,
Şi s-au făcut ca boul răbdător,
La ei să vii cu mâini de mângâiere,
Si să le naşti lor Prunc Mântuitor.

Şi la cei blânzi, ca mieii fără vină,
Cei ce ca oi plăpânde s-au făcut,
La ei să vii, Fecioară de lumină,
Si Pruncul dă-li-L să le fie scut.

O, vino, paşii lini Tu Ţi-i coboară
Adânc în taina duhului smerit
Şi-n staul, între oi şi boi, Fecioară,
Să naşti Prunc mic, pe Domnul Prea Slăvit.

[cristiboss56]

Ca sa ma izbavesti din robia celui viclean, ai binevoit a Te imbraca in chip de rob, Cuvinte cel fara de inceput si de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant, pentru care, slavind milostivirea Ta, cantam neincetat: Aliluia !

[cristiboss56]

http://www.youtube.com/watch?v=ToWfU8jhVW4

[cristiboss56]

"Astăzi se vestește"


Astazi se vesteste
Si se preamareste
Zi veselitoare
Lumii de sub soare

Astazi s-a nascut
Cel far' de-nceput,
Domnu' Iisus Hristos,
Fiul Cel Frumos




Dintr-o feciorita
Plina de credinta
La noi a venit
Si s-a oferit

Ca sa ne sloboaza
Stralucita raza
Din poarta cea mare
Fara desfatare.

[cristiboss56]

STRALUCIND TU IN EGIPT

Flori minunate cresc pe langa casa
Sunt lotusi mari de aur si iacinti,
Iasminul alb cu floarea de matasa,
Si tufe mari de negri terebinti.

Incremenit in vraja idoleasca,
Neputincios, asteapta Ham din veac
O raza-n intuneric sa luceasca,
Si iata: vrajile se si desfac.
Ca-ntr-o casuta-n margini de oras,
Au poposit ast-noapte trei fugari:
O mama, un batran si-un copilas
Si-atunci cazura idolii cei mari.
Smerita Mama matura prin casa;
Iar Pruncul doarme-n leaganul de lemn.

Arhanghelul zorit in zbor se lasa,
Si cade in genunchi ca la un semn.
Căci Maica matura cu mana lina,
Farame de icoane idolesti,
Care-au cazut ranite de lumina,
Sub focul ochilor dumnezeiesti.

Ci si-n pamantul inimii, Stapana,
Sa-mi vii sa maturi idolii sfarmati
Sa-mi vii cu matura cea sfanta-n mana
Sa-l cureti tot cu pasii Tai curati.
Si inflorind in flori nenumarate,
Sa simta si pamantu-ntelenit
Din inimile noastre-nvartosate,
Ca-n El cu Pruncul Tau au poposit.
Si sa tresalte inima plapanda
Precum Egipetul lipsit de ploi
Cand Tu cu Pruncul Tau, Stapana blanda,
Vei poposi la noi si… intru noi.

(din: Zorica Latcu Teodosia

[cristiboss56]

Iisuse, nascandu-Te Tu, imparatia pacatului s-a nimicit.
Iisuse, cugetele cele rele, nascandu-Te Tu, din multe inimi s-au descoperit.
Iisuse, venind Tu, puterea diavolului a slabit si oamenii asupra lui s-au intarit.
Iisuse, nascandu-Te Tu, de ispitele ce vin de la lume ne-am izbavit.
Iisuse, trup luand, de ispitele trupului ne-am mantuit.
Iisuse, nascandu-Te Tu, trupurile si sufletele de patimi le-am curatit.
Iisuse, prin intruparea Ta, trupul nostru cel stricacios cu nestricaciunea l-ai impodobit.
Iisuse, pogorandu-Te Tu, din oameni pamantesti, prin har, ingeri ai facut.
Iisuse, rasarind Tu, lumina adevarului peste toti a stralucit.
Iisuse, nascandu-Te Tu, Dreptatea si Adevarul pe pamant s-au pogorat.
Iisuse, aratandu-Te Tu, pe Dumnezeu Cel intr-o fiinta am cunoscut.
Iisuse, lumea, prin Nasterea Ta, de bucuria mantuirii s-a umplut.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.