Păcatul susținut de Presedinte !

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

... daca parintii nu vegheaza, praful se alege.

Uneori e foarte bine aşa. Că la câţi părinţi bolnavi şi subumani sunt pe lumea asta, tare bine ar fi ca unii să o lase mai moale cu vegheatul. Dar nu se poate, că-i în legea firii ca părinţii să vegheze.
Acuma, că te tot dai pe lângă psihologie (şi n-o faci bine, dacă vrei o părere), poate ai auzit la viaţa matale de "reparentare". Aceasta este procedura pe care o facem noi, cei huliţi, cu odoarele voastre atunci când voi îi aduceţi, într-un sfârşit, la cabinetele noastre să vi-i ajutăm. Atunci sunteţi disperaţi. Unii dintre voi spun (şi nu de puţine ori am auzit asta, mi-e martor Bunul Dumnezeu): "am încercat totul, am fost la doctori, la profesori, la preoţi, la mânăstiri... Şi degeaba! Copilul nu-şi revine... Nu mai ştim ce să facem, suntem disperaţi, vă rugăm ajutaţi-ne..." Un spectacol de toată jalea, care arată mai întâi ce fel de părinţi avem şi suntem. Ei bine, stimate coleg, în astfel de cazuri ceea ce avem noi de făcut este tocmai reparentarea. Adică să "ştergem" nenorocirile pe care părinţii (şi educatorii) le-au pus în mintea copilului, contra firii lui şi a modului de a fi al acestuia, şi să îl ajutăm să îşi elaboreze alte mecanisme adaptative. Nu ştiţi ce poate însemna asta, pesemne... Personal, vă doresc să nu aflaţi niciodată. Deşi v-ar folosi, cred, pe undeva...

Apropos, de mult vroiam să vă întreb: dvs. aveţi copii? Familie? Soţ/soţie? Şi cine sunteţi, de fapt? Cam cu ce vă ocupaţi? Dacă nu vă deranjează prea rău întrebarea....
(o să vă mai pun întrebările astea, o vreme, aici pe forum; sunt curios ce răspunsuri veţi da!)

În prealabil postat de AlinB

... Nu cred in prima varianta si nici tu nu poti macar sa dai exemple in directia asta...

Eu cred.
Şi pot să dau nenumărate exemple.
Dar nu îţi dau ţie, doar pentru că aşa vrea muşchiu tău acum.
Nu ţie, pentru că nici nu meriţi şi nici nu eşti pregătit să le primeşti.

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Uneori e foarte bine aşa. Că la câţi părinţi bolnavi şi subumani sunt pe lumea asta, tare bine ar fi ca unii să o lase mai moale cu vegheatul. Dar nu se poate, că-i în legea firii ca părinţii să vegheze.

Ihi. Inclusiv aia maturi si responsabili.
Sa-i bagam pe toti intr-o oala, sau si mai bine, sa plateasca si pentru oalele sparte de aialalti.
Cu sistemul moral cu tot, duca-se si ala la vale, ca uite, nu toti reusesc sa-l implementeze.

Acuma, că te tot dai pe lângă psihologie (şi n-o faci bine, dacă vrei o părere),

Nu, nu vreau si nu, nu 'ma dau pe langa', orice ar inseamna asta.

poate ai auzit la viaţa matale de "reparentare". Aceasta este procedura pe care o facem noi, cei huliţi, cu odoarele voastre atunci când voi îi aduceţi, într-un sfârşit, la cabinetele noastre să vi-i ajutăm. Atunci sunteţi disperaţi.

Pai daca tot o ieie asa la persoana a IIa, te-a intreba si eu: pe ai tai cine i-a "fixuit"?

Ca se pare ca toata psihologia iti fuse degeaba, daca si acasa ca aici pe forum, nici nu vreau sa ma gandesc prin ce au trebuit sa treaca si cu ce sechele au ramas si nu-i asa, daca si ultima treapta a educatei, psihologul, mai mult i-a pagubit, ce mai pot sa incerce? Iarba?

Unii dintre voi spun (şi nu de puţine ori am auzit asta, mi-e martor Bunul Dumnezeu): "am încercat totul, am fost la doctori, la profesori, la preoţi, la mânăstiri... Şi degeaba! Copilul nu-şi revine... Nu mai ştim ce să facem, suntem disperaţi, vă rugăm ajutaţi-ne..." Un spectacol de toată jalea, care arată mai întâi ce fel de părinţi avem şi suntem. Ei bine, stimate coleg, în astfel de cazuri ceea ce avem noi de făcut este tocmai reparentarea. Adică să "ştergem" nenorocirile pe care părinţii (şi educatorii) le-au pus în mintea copilului, contra firii lui şi a modului de a fi al acestuia, şi să îl ajutăm să îşi elaboreze alte mecanisme adaptative. Nu ştiţi ce poate însemna asta, pesemne... Personal, vă doresc să nu aflaţi niciodată. Deşi v-ar folosi, cred, pe undeva...

Si adevarul unde este, din presupusa ta experienta?

Asa o fi, s-or fi ocupat o viata intreaga de copii aia si aia brusc si inexplicabil au luat-o razna, nu-i asa?

Si taman SuperPsihologul salveaza situatia, ca la televizor cu SuperNanny.

Ce convenabil, ce ideal.

Realitatea probabil e undeva mai la stanga, gen: o viata intreaga de neglijare nu se rezolva din cateva sesiuni de psihoterapie, psihologul e mai multumit de rezultate decat parintii, in ceea ce priveste "clientul", probabil ca lui nu-i cere nimeni parerea.
Dumnezeu stie cu ce a ramas, peste ani, dupa ce a parasit definitiv cabinetul.

Şi pot să dau nenumărate exemple.

Ai dat unul mai sus din gama "vopsita-i cioara".
Am mai vazut "exemple" pe topicul ala cu educatia sexuala: ala a devenit ghei ca n-a avut tata si s-a jucat mai mult cu fetele.
D'aia a ajuns sa nu-i mai placa.
Nimic despre ce si cum a fost educat de mama, sistemul de valori al mamei, daca a existat unul si cum a fost implementat si etc.

Deci e ok si fara, suntem lamuriti.

[Iorest]

În prealabil postat de ioan67

Acuma, că te tot dai pe lângă psihologie (şi n-o faci bine, dacă vrei o părere), poate ai auzit la viaţa matale de "reparentare". Aceasta este procedura pe care o facem noi, cei huliţi, cu odoarele voastre atunci când voi îi aduceţi, într-un sfârşit, la cabinetele noastre să vi-i ajutăm.
Atunci sunteţi disperaţi. Unii dintre voi spun (şi nu de puţine ori am auzit asta, mi-e martor Bunul Dumnezeu): "am încercat totul, am fost la doctori, la profesori, la preoţi, la mânăstiri... Şi degeaba! Copilul nu-şi revine... Nu mai ştim ce să facem, suntem disperaţi, vă rugăm ajutaţi-ne..." Un spectacol de toată jalea, care arată mai întâi ce fel de părinţi avem şi suntem. Ei bine, stimate coleg, în astfel de cazuri ceea ce avem noi de făcut este tocmai reparentarea. Adică să "ştergem" nenorocirile pe care părinţii (şi educatorii) le-au pus în mintea copilului, contra firii lui şi a modului de a fi al acestuia, şi să îl ajutăm să îşi elaboreze alte mecanisme adaptative. Nu ştiţi ce poate însemna asta, pesemne... Personal, vă doresc să nu aflaţi niciodată. Deşi v-ar folosi, cred, pe undeva...

Uite de aia nu apelează lumea la psihologi, pentru că sunteți aroganți, aveți impresii de mari oameni și mai vorbiți de rău pe la spate pacienții când nu sunt prin preajmă, ce spui se înscrie într-un un lung șir de afirmații disprețuitoare pe care le-am auzit de la unii psihologi despre pacienții lor.

Se vede clar atitudinea de sus și din categorisirile mizerabile pe care le-ai mai făcut tu și pe la tema cu ora de educație sexuală obligatorie, ca un mare profesionist și creștin ce ești.

Ce bine ar fi să vadă și pacienții tăi care decartează bani la tine cum gândești tu despre ei, măcar de s-ar convinge creștinii cum stă treaba cu psihologii.

Dacă n-ar fi disperații ăia care să facă un spectacol de toată jalea tu n-ai mai avea bani de net și de curent ca să fii pe aici arogant și să etichetezi pe cei care-ți sunt incomozi.

[ioan67]

În prealabil postat de Iorest

Ce bine ar fi să vadă și pacienții tăi care decartează bani la tine cum gândești tu despre ei, măcar de s-ar convinge creștinii cum stă treaba cu psihologii.

Dacă n-ar fi disperații ăia care să facă un spectacol de toată jalea tu n-ai mai avea bani de net și de curent ca să fii pe aici arogant și să etichetezi pe cei care-ți sunt incomozi.

Ai înţeles cum ai vrut şi desigur cum ai putut.

Ca să te linişteşti un pic, în altă parte, uite că eu nu câştig bani din meseria de psiholog şi nici nu am de gând să mai fac asta. Am renunţat de ani buni să mai practic. Am tot spus-o şi repet, încă, şi azi.
Îmi câştig pâinea din alt job... Nu îţi spun care, să nu te ispitesc. Că iarăşi dăm de un domeniu unde îmi vei fi inspector evaluator, nu-i aşa? Deşi eşti total neinformat şi total în ridicol, ca şi în psihologie.
Vezi-ţi, colegule, de cele la care te pricepi (trebe că ai vreun domeniu cu niscaiva competenţe, nu?) şi lasă-i pe cei care îşi văd de meseria lor să îşi vadă mai departe de treburi, alea care or fi.