Alternativa pentru copiii nostri: scoala acasa

[Florinvs]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai intai, cateva lucruri despre invatamantul de stat. Acesta este de trei grade: ciclul primar, de 5 ani, ciclul gimnazial (aici se cheama "colegiu") de 4 ani si liceul (sau invatamantul profesional) de 3 ani. Primele doua sunt coordonate de inspectoratele (aici se numesc "academii") departamanetale, iar liceele si filiera profesionala de inspectoratele regionale.

Directorii nu au norma didactica. Se ocupa numai de disciplina si de administratie.

Elevii incep orele unii de la 8, altii de la 8.15 etc, pana la 9. Dimineata au 3 sau 4 ore, in principiu alea mai grele, dupa care au o lunga pauza de masa de 2 ore (uneori de 1 ora si jumatate sau doar o ora). Masa se ia la cantina scolii/colegiului/liceului). In principiu, se poate lua si acasa. Dupa amiaza, adica de la ora 14 (sau 13.30, sau 13.45) copiii mai au 3, 4 sau 5 ore. "Ore" nu inseamna neaparat predare, ci sunt prevazute ore (si spatii) pentru studiul individual sau pe grup de lucru. Acestea sunt accesibile si in cazul in care vreun profesor nu vine la ore. Intre orele de dimineata, ca si intre cele de dupa-amiaza, practic nu exista pauza.
In concluzie, copiii isi petrec la scoala un timp cel putin egal cu timpul petrecut de parinti la serviciu. Desigur, numai conspirationistii ar putea vedea aici o metoda de a desparti pe copii de familiile lor, cine va ridica intrebarea de ce copiii stau atata vreme la scoala (fara sa invete mare lucru, dupa cum vom vedea) va primi raspunsul ca statul s-a gandit la binele parintilor, care trebuie sa munceasca.

Invatamantul (de toate gradele) este destructurat. Mai intai, destructurarea este intre materii: fizica este unita cu chimia. O parte din geografie e unita cu biologia si se cheama "stiintele vietii si Terrei". Alta parte din geografie e unita cu istoria etc.
Dar destructurarea este inca mai evidenta in cadrul fiecarei materii. Lucrurile nu se invata deductiv, ci inductiv: de la particular la general, adica invers decat in Romania. De exemplu, eu am invatat ca legatura metalica este un tip special de legatura covalenta, in care electronii sunt "pusi in comun" in reteaua cristalina a metalului. Aceasta punere in comun are drept consecinta urmatoarele proprietati ale metalelor: conductibilitatea electrica si termica, stralucirea metalica, maleabilitatea si ductilitatea. Ei bine, elevul din Franta, mai intai, experimenteaza faptul ca metalul conduce curentul electric, pe cand lemnul nu. Ce chestie! Isi noteaza in caietul de observatii, lucru care ii ia o ora. In ora urmatoare se verifica referatele, etc. De legaturi covalente si legaturi metalice aude la facultate. Elevul e incurajat sa "redescopere" realitatea lipsindu-i orice baza teoretica pentru aceasta. Pe urma elevul trebuie sa remarce ca o bucata de cupru sau de otel straluceste, pe cand una de lemn, nu. Intre stralucirea metalica si conductibilitatea electrica el nu vede nicio legatura.
Acelasi mod de abordare e la toate materiile. Scierea cuvintelor se invata pe de rost. Cuvantul "tete" (=cap) se scrie cu accent circumflex datorita la faptul ca asa se scrie. Ipoteza ca accentele circumflexe marcheaza litere pierdute din latina (de obicei litera "s"), ca, odata "tete" a fost "teste" e pastrata pentru facultate. Ca si viziunea generala ca limba este vie, ca dezvoltarea ei corespunde unor tendinte generale (rotacizare, iotacizare, inchiderea vocalelor etc).
Elevul din Franta isi petrece mai multe ore la scoala decat cel din Romania, pentru o programa mai subtire. Vede doar copaci, acolo unde sunt paduri. Rezultatul final este ca facultatile nu-i pot primi in aceasta stare de analfabetism intelectual. De aceea au aparut anii de "preparatoriat". Acolo, dupa 18 ani, elevii invata ce se invata la noi in liceu. Si acolo dau, pentru prima data, de greu. Acolo, timp de 10 ore de predare pe zi, trebuie sa recupereze intr-un an sau doi, tot ce nu au facut in sistemul "lalait" din invatamantul general.



Istoria Frantei este o lunga lupta de emancipare a poporului de sub jugul regilor, reprezentati ai clasei exploatatoare. Secolul al XIX-lea si al XX-lea marcheaza lupta popoarelor din Asia si Africa de emancipare de sub dominatia europeana, care nu le lasa sa se dezvolte. Faptul ca, in prezent, in Coasta de Fildes oamenii nu au ce manca si elefantii sunt vanati e din cauza ca a fost colonie franceza. De acolo, suprastructura sociala lua oamenii liberi in sclavie si ii vindea negustorilor americani la Nantes. Este si un muzeu cu asta. Timp de secole Biserica a tinut oamenii in bezna, iar odiosii Nobili si sinistra Inchizitie smulgeau cu clestele inrosit unghiile unor savanti de renume mondial, precum Giordano Bruno, care incercau sa spuna oamenilor adevarul. Doar am fost cu scoala, ca sa vedem clestii Inchizitiei, dupa ce am fost la Nantes, la Muzeul Sclaviei. Are si religia laicista nu doar dogmele ei, ci si relicvele ei.

Scriitorii de valoare au fost mereu de stanga. Ca si filosofii. Voltaire a fost un mare scriitor, singurul dintre cei vechi pe care trebuie sa-l pregatim pentru bac. Dupa aceea a fost Zola, care a emancipat evreii, precum Dreyfuss, care erau cetateni de mana a doua. Boileau, Bossuet, Pascal ? N-am auzit. De Maistre, Blondel, Maritain ? Astia au jucat la echipa adversa. Secolul al XX-lea, adica singurul care conteaza, a avut doi scriitori: Camus si Sartre. Céline ? Asta e prenumele unei cantarete canadiene, Céline Dion. Arta a inceput ieri, fiindca pana alaltaieri oamenii din Europa erau prea ocupati sa se hacuiasca unii pe altii. Noroc cu UE, care ne garanteaza pacea. Inainte de Beatles nu a fost nimic. Primii pictori francezi au fost impresionistii. Spaniolii au si ei un pictor mare: Picasso. Asta a pictat un singur tablou: Guernica. Dali ? Nu am auzit.

In general sunt de acord cu cele spuse de dumneavoastra, cu cateva exceptii!

-Epoca colonialismului a fost o epoca de trista amintire, puterile coloniale vest-europene jefuind bogatiile (minereuri, lemn, petrol, etc) popoarelor din Asia, Africa sau America, si tinandu-i pe localnicii de acolo intr-o stare de inapoiere culturala si materiala.

Exista numeroase dovezi in acest sens. De la jaful practicat de colonialistii spanioli in America Latina (când acestia au distrus stravechi civilizatii, precum maya sau azteca), la rata foarte mare de analfabetism a popoarelor aflate sub jugul colonial, la rata mare a mortalitatii in randul acestor popoare, etc!

Lupta de eliberare nationala si sociala a popoarelor din Asia, Africa, America, de sub jugul colonial, a fost o lupta justa si dreapta, progresista! Indiferent ce sistem economic si politic si oranduire sociala au ales acele popoare dupa obtinerea suveranitatii si independentei de stat, trebuie spus (si aici cred ca suntem cu totii de acord) ca orice popor are dreptul sa aibă statul sau independent, suveran, sa-si decida singur destinul, fara nici un fel de amestec din afara, pe baza respectarii principiului neamestecului in treburile interne, a respectarii suveranitatii si independentei fiecarui popor in parte.

Justetea acestui principiu a fost confirmata si in cadrul ONU, la începutul anilor 1960.

Franta si poporul francez ar trebui sa-si ceara public scuze, pentru suferintele provocate popoarelor din fostele colonii franceze.


-In evul mediu, inchizitia patronata de biserica catolica, a reprezentat o pagina intunecata din istoria umanitatii! Inchizitia se face vinovata de asasinarea multor oameni nevinovati, multi din ei fiind asasinati pentru cele mai absurde invinuiri!

Nu numai marii oameni de stiinta asasinati de inchizitie, dar si oamenii simpli au suferit atunci din cauza inchizitiei.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florinvs

Nu numai marii oameni de stiinta asasinati de inchizitie,

Care, dom'le ? O lista, ceva ? Nu, texte: asta ati invatat de la comunisti, asta debitati neobosit. Pana cand, Catilina ?

[Florinvs]

De Giordano Bruno ati auzit ? Patru sute de ani după executarea sa, Biserica Catolică, prin glasul papei Ioan-Paul II, și-a exprimat "profunda durere", regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno!

De Nicolaus Copernic , ale carui scrieri au fost condamnate de Biserica Catolica, ati auzit ?

De Galileo Galilei ati auzit ?

Dar dincolo de aceste mari nume, inchizitia se face vinovata si pentru condamnarea la moartea si executarea unor oameni simpli, pentru invinuiri absurde- in aceea epoca, era suficient ca un vecin care te ura sa duca un denunt secret la inchizitie, in care sa te acuze in mod evident absurd de vrajitorie, ca sa fii condamnat la moarte!

Apoi inchizitia a fost utilizata si ca o arma politica de diversi regi sau imparati din epoca medievala, pentru a scapa de adversarii politicii!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florinvs

De Giordano Bruno ati auzit ? Patru sute de ani după executarea sa, Biserica Catolică, prin glasul papei Ioan-Paul II, și-a exprimat "profunda durere", regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno!

De Nicolaus Copernic , ale carui scrieri au fost condamnate de Biserica Catolica, ati auzit ?

De Galileo Galilei ati auzit ?

Lasa-i, domle, pe ultimii doi. Copernic a fost preot catolic. A fost inmormantat cu onor, in altarul bisericii pe care a slujit-o.

Galilei a fost prieten cu papa. A murit in patul lui, intr-un palat.

Vorbim de:

În prealabil postat de Florinvs

marii oameni de stiinta asasinati de inchizitie,

sau despre ce vorbim ? Asta afirmati in mod gratuit, nu ? Prin urmare lista pe care ati furnizat-o de "mari oameni de stiinta asasinati de inchizitie" este urmatoarea:
1. Print "Giordano Bruno"
2. Goto 1
3. Run.

Acuma, presupunand ca Giordano Bruno a murit asasinat si ca autoarea asasinatului este Inchizitia, ramane sa ne spuneti prin ce anume Giordano Bruno a fost "mare om de stiinta". Succes in demonstratie !

[sophia]

Citesc ce scrieti aici si mai citesc si prin alte parti pe internet si incerc sa inteleg scoala din ziua de azi. Vad ca parerile sunt diferite.

Mai intai am o intrebare (se refera si la scoala din tara si la cea din Franta):
Programul asta de dupa amiaza, in care inteleg ca se fac lectiile de fapt, este obligatoriu?
Si in tara am inteles ca exista acum "after-school" cu masa de pranz si lectii.
Intr-adevar sunt ore cam multe pentru un copil, dar problema este ca nu au copiii cu cine sta dupa scoala, daca parintii lucreaza pana la ore tarzii (17:00, 18:00).
Pe de o parte e bine, ca sunt supravegheati si chiar si ajutati la lectii.
Dar cred ca este obositor pentru ei.

Totusi daca parintii au cu cine lasa copilul acasa, cred ca nu este obligatoriu sa stea la scoala.

Mie mi se pare greu asa un orar. Sunt parinti care isi duc/trimit copiii devreme la scoala, ca ei se duc la serviciu.
Aici, in vest mai este o problema - sunt putine scoli, nu ca in tara, la fiecare strada o scoala, si atunci copiii fac naveta ca sa ajunga pe la scoli si pleaca devreme de acasa.
Se discuta problema ca incep prea devreme scoala si adorm la ore.
Ei pleaca de acasa cel putin la 7:00, ca sa ajunga cu mijloacele de transport la scoala.

Pe de alta parte tot citesc ca multi copii se duc la nu stiu cate activitati extrascolare: sport, muzica, alte lucruri si ma intreb atunci cand au acest timp si cum mai au putere fizica.
Ce fel de scoala se face totusi? Nu sunt lectii?
Nu este de lucrat in plus?
Si de la ce ore se duc, daca stau si la after-school?
Sincer nu inteleg.

Pe vremea mea aveam o gramada de lectii. Si aveam de pregatit diverse examene cu ani inainte si lucrat culegeri intregi plus invatat la romana, la fizica, dupa caz.
Aveam scoala in unele clase dimineata, in altele dupa amiaza.
In ciclul primar invatam dimineata si aveam cheia de gat.
Acasa ma odihneam putin (chiar dormeam dupa amiaza daca eram obosita) si apoi faceam lectii. Nu aveam timp de alte activitati. Ba da, o vreme am facut o limba straina pe care nu am facut-o la scoala.
Cand invatam dupa amiaza parca aveam mai mult timp cumva. Mai citeam si seara ceva la materii mai usoare.
Se facea scoala serioasa. Era insa si obositor si stresant.
Astazi se plang parintii ca au copii lectii de facut. Pai dar cum sa invete altfel?

Am citit undeva menu-ul de la masa de pranz de la scolile din Franta si am ramas masca. Ce bunatati primesc acolo!

La scoala obisnuita vad urmatoarele dezavantaje:
- program prea lung, daca stau si dupa amiaza la scoala. Prea putine ore de somn. Fiecare copil are bioritmul lui si capacitatea lui fizica.
- profesori si profesori
- colegi si colegi (bullying, mobbing)
- nu este timp sa te ocupi de tot copiii ca sa ajunga la acelasi nivel sa inteleaga, sa tina pasul cu ceilalti
- cerinte materiale multe
- concurenta permanenta (examene, concursuri etc.)

Avantaje:
- socializare
- fac excursii, viziteaza diverse locuri interesante, vin invitati interesanti, fac serbari diverse. Adica asa era pe vreme mea. Nu stiu acum.
- se poate verifica mereu nivelul de pregatire
- pregatire pentru viata (munca in echipa, fair-play, organizare timp, etc.)

Cineva spunea pe aici ca un avantaj al scolii acasa este ca au copiii cu cine sta acasa. Pai dar atunci trebuie tot timpul sa stea macar un parinte acasa ca sa faca scoala cu ei. Nu numai dupa amiaza.

Eu nu as avea incredere in scoala pe care ar putea s-o faca parintii, sau cum spune Mihnea, prieteni, rude.
Un profesor este special pregatit si pentru materia respectiva si din punct de vedere didactiv.
Si este mereu la curent cu cerintele scolii si pentru examene de toate felurile.

Si sa fii mereu un out-sider, un singuratic?
Si ce bani trebuie sa aibe parintii! Sau sa lucreze de acasa, ca sa poata sa faca si scoala.

Si nu inteleg totusi cum sunt verificati copii si admisi la nivelul superior, sau la examene de admitere. Si de ce numai la anumite scoli.
Ah, si ce mai faceam noi la scoala - laboratoare. Experiente practice la fizica, la chimie. Acasa nu le poti face.

Ceea ce descrie Mihnea despre scoala din Franta mi se pare destul de ciudat, din punctul de vedere al materiilor. Si aici mai vad ciudatenii.
Nu fac materiile clasice: fizica, chimie. Hai ca astea mai merg combinate, desi nu inteleg cum, ca sunt totusi foarte diferite.
La fel istorie si geografie.
Sau biologie combinata cu geografie sau nu stiu ce. Iar nu inteleg.
Ce invata de fapt copiii astia?

In fine...E diferenta mare.E pacat ca se face asa praf invatamantul, peste tot.
Si eu am constatat ca mai stiu atatea lucruri invatate la scoala si sunt atat de bucuroasa si mandra.

Ei dar ce mai conteaza acum scoala! Exista internetul, tablete si PC si de acolo afli ce vrei.

[simpllu]

Încă de la grădiniţă, mulţi părinţi vor cursuri de engleză, germană şi franceză, cursuri de karate, cursuri de oratorie, cursuri de muzică, cursuri de dicţie, cursuri de...orice, numai cursuri să fie! Părinţii însă care-şi doresc grădiniţe cu mai multe ore de joacă pentru copiii lor, cu mai multe ieşiri la teatru, la film, la muzeu, cu mai multe ore de desen, de poveşti, de gospodărie şi alte activităţi care să le dezvolte copiilor abilităţi pentru viaţă, şi mai ales care să le sprijine dezvoltarea lor emoţională şi socială, sunt adeseori priviţi ca nişte înapoiaţi - când, de fapt, ei sunt cei care caută cu adevărat ceea ce e mai bine pentru copiii lor.

De ani de zile, văd copii de la vârste din ce în ce mai mici, chiar de la 7-8 ani, care în încep meditaţii la română, la matematică, la limbi străine. Dacă mai fac vreun sport, e lucru mare. Una peste alta, orele de şcoală, de meditaţii, de antrenamente şi de teme le umplu agenda zilnică până la refuz, că de-abia le mai rămâne timp să doarmă şi să mănânce. Părinţii se justifică: "Nu mai sunt vremurile de altă dată, nu vedeţi ce li se cere acum?!" Aşa este. Acum "li se cere" ca, la şcoală, când intră, deja să scrie şi să citească. Dar nu sunt, oare, părinţii cei care se laudă cu faptul că pruncii lor de 3 ani ştiu deja toate literele de tipar?! Ori că au învăţat să numere până la 100, când ei nici măcar nu înţeleg ce este "o sută"?! Acum "li se cere" şcolarilor să vină la începutul clasei a II-a cu tabla îmulţirii învăţată de-acasă, din vacanţa de vară.

Dar cine le cere învăţătorilor "să scoată untul" din copii?! Nu părinţii? Câţi părinţi nu le dau copiilor, pe lângă temele de la şcoală, şi teme suplimentare, de frică "ca nu cumva să piardă vremea"? Şi, pe urmă, nu tot părinţii îşi frâng mâinile că pruncii lor ajung să urască şcoala, şi unii nici nu pot ieşi dimineaţa din casă din cauza multiplelor psiho-somatizări: dureri de cap şi de burtă, senzaţia de vomă, ameţeli, senzaţie de sufocare, transpiraţie abundentă?

Acest impersonal "se cere" este, de fapt, "noi adulţii, le cerem". Cu siguranţă, nu toţi părinţii sunt de aceeaşi părere, dar foarte mulţi îşi imaginează că reţeta succesului în viaţă sunt tomurile de culegeri rezolvate şi sutele de ore de meditaţii din cea mai fragedă pruncie. Ne pregătim copiii să fie excelenţi corporatişti, eventual chiar nişte emigranţi de lux (nişte expaţi angajaţi în afara ţării de mari corporaţii). Nu soţi şi soţii, nu mame şi taţi, nu bărbaţi şi femei, pentru care viaţa înseamnă mai mult decât job-ul lor.

Ori decte ori le vorbesc părinţilor despre cât de nocivă este această supraîncărcare academică de la vârste mici, îmi aduc aminte de unii dintre pacineţii mei cei mai nefericiţi , ca, de pildă, fetiţa blondă, blajină, ultraserioasă şi bătrânicioasă încă de la vrssta de 9 ani, un copil cu excelente rezultate la şcoală, dar fără nici un prieten şi incapabilă să iese din banca ei chiar şi în pauze să se joace cu vreun coleg, preferând să mai citească ceva pentru lecţie! Iar pe părinţi îi dispera doar anxietatea ei de concurs (nu ratează nici unul!)

Mi-aş dori ca toţi părinţii care le alcătuiesc copiilor lor agende de lucru încărcate încă de la 5 ani şi care par să creadă că toată copilăria şi adolescenţa sunt doar nişte atrenamente pentru devenirea corporatistă, să aibă şansa de a sta de vorbă cu părinţii copiilor care au clacat mai devreme sau mai târziu în viaţă: foşti elevi eminenţi care au ajuns în situaţia de a fi exmatriculaţi din liceu, copii care s-au închis în turnul lor de fildeş, tăind comunicarea cu oricine, chiar şi cu propii lor părinţi, ori copii care au început să comită delicte mai mult sau mai puţin grave (furturi, vandalizări, prostituţie) ori consumă alcool, droguri, ori joacă jocuri de noroc, ori au ajuns să sufere diferite tulburări psihice.

Extras din revista "Familia Ortodoxă", Psiholog Irina Petrea

[simpllu]

Achiziţii academice vs. dezvoltarea socio-emoţională (bazate pe studii şi cercetări)

- avansul academic al copiilor instruiţi direct încă de mici se pierde în foarte scurt timp, aceştia nemaiavând nici un avantaj la gimanziu, sau la liceu (începînd cu clasele a III-a şi a IV-a, tot acest avans cademic se pierde, şi copiii respectivi încep să înregistreze rezultate semnificativ mai slabe decât colegii lor care au fost înscrişi la grădiniţe cu programe traţionale, bazate mai mult pe joacă şi învăţarea prin joacă (inclusiv prin desen, dans, muzică), pe rezolvarea de probleme, dezvoltarea vorbirii şi a abilităţilor sociale)

- dezvoltarea socio-emoţională are de suferit pe termen lung, recuperarea fiind cvasi-imposibilă, iar efectele grave, chiar devastatoare

- predispoziţie pentru acţiuni anti-sociale

- slaba calitate a vieţii la vârsta adultă (aceşti copii riscă să devină persoane dificile, imature, egocentrice, chiar narcisice)

- învăţarea prin joacă, muzică, dans, şi desen este esenţială

- jocul copilului are un rol-cheie în bunăstarea individului

[simpllu]

Nu le putem grăbi copiilor creşterea naturală, nici nu putem să insistăm pe dezvoltarea cognitivă în detrimentul celei socio-emoţionale fără riscul unor consecinţe dezastruoase pe termen lung, chiar pentru toată viaţa. Riscurile cele mai importante sunt: recul în performanţa şcolară, posibil chiar fobie şcolară, retard emoţional, tulburări de comportament şi deviaţie comportamentală, instalarea încă din adolescenţă a unor tulburări psihice şi chiar riscul apariţiei unor tulburări de personalitate, integrare socială dificilă, problematică, adaptibilitate scăzută.

Părinţii au nevoie să înţeleagă şi să accepte cu mai mult firesc "normalitatea" copiilor lor şi faptul că pot fi desebit de inteligenţi fără a fi supradotaţi.

Copii noştri pot fi mai deştepţi şi mai fericii decât noi, dar calea este joaca şi explorarea prin joacă în prima decadă de viaţă, care să le permită dezvoltarea armonioasă a minţii copiilor.

Psiholog Irina Petrea

[florin.oltean75]

Educatia corecta a copilului depinde de cat de corect este educat parintele.

[ioan67]

În prealabil postat de simpllu

Nu le putem grăbi copiilor creşterea naturală, nici nu putem să insistăm pe dezvoltarea cognitivă în detrimentul celei socio-emoţionale fără riscul unor consecinţe dezastruoase pe termen lung, chiar pentru toată viaţa. Riscurile cele mai importante sunt: recul în performanţa şcolară, posibil chiar fobie şcolară, retard emoţional, tulburări de comportament şi deviaţie comportamentală, instalarea încă din adolescenţă a unor tulburări psihice şi chiar riscul apariţiei unor tulburări de personalitate, integrare socială dificilă, problematică, adaptibilitate scăzută.

Părinţii au nevoie să înţeleagă şi să accepte cu mai mult firesc "normalitatea" copiilor lor şi faptul că pot fi desebit de inteligenţi fără a fi supradotaţi.

Copii noştri pot fi mai deştepţi şi mai fericii decât noi, dar calea este joaca şi explorarea prin joacă în prima decadă de viaţă, care să le permită dezvoltarea armonioasă a minţii copiilor.

Psiholog Irina Petrea

Curios, draga Ovidiu, insa in afara studiilor inteligentei emotionale (studii care acum sunt o adevarata moda) au venit rezultate din vechea directie - cea a dezvoltarii cognitive/intelectuale.
Sunt destule voci autorizate care afirma, in baza unor cercetari care se tin la linia piagetiana, ca o instructie corecta, abila poate duce la dezvoltari spectaculoase fara a periclita dezvoltarea emotionala. Sunt multi copii foarte robusti intelectual si foarte bine integrati social, creativi, cu buna dezvoltare emotionala.
Se pare ca in final conteaza modul in care educatorul dozeaza "ingredientele" dezvoltarii. In final, tot maiestria pedagogica isi spune cuvantul.

Ca o curiozitate, unul dintre scriitorii antici prezinta pe larg modul in care se facea educatia unui viitor retor. La Roma, ca sa produci un Seneca educatia incepea inca din ...fasa. Doica era aleasa cu mare grija, dupa un profil psiho-comportamental care includea prinrte altele o dictie perfecta, echilibru emotional, voce calda/placuta, frumusete fizica, abilitati pe linia conduitei afective, oarece cultura (in sensul cunoasterii bune a filosofiei, artelor etc.) s.a.m.d. Culmea e ca se pare ca modelul asta educativ functiona din plin si succesul parea garantat. E vorba despre retori, oameni foarte dichisiti in acele vremuri...

Dar noi traim totusi in alte vremuri, cu solicitari dintre cele mai abramburite.
Personal cred ca educatia emotionala (si religioasa!) nu trebuie sub nici o forma neglijata. Daca apar semnele unei discrepante prea mari intre indicii la dezvoltare intelectuala in detrimentul celei emotionale, eu cred ca trebuie intervenit de urgenta. Dar asta o fac numai cei care sunt cu adevarat priceputi sa observe caracteristicile copilului si sa mai si intervina in mod adecvat.

Si as mai adauga un amanunt: internetul. Astazi copiii fac deja educatie tehnologica, TIC.
Aici intervin unii ca Umberto Eco, zicind asa:
http://www.digi24.ro/stiri/actualita...-tragic-419070