MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

La acel verset, avem tâlcuirea de la Salvianus, "Despre guvernarea lui Dumnezeu", capitolul 4, 1-2: "Adică ne spune că numele de creştin este ca cea mai frumoasă podoabă de aur, să nu-l purtăm deci nedrept, ca să nu părem ca nişte porci cu belciug de aur".

Iar felul cum ai spus-o, frate Ioan, îmi lasă un gust amar...

Invata-te cu amaraciunea, iti va fi de folos in pustie! Oho.....
*
Multumesc pentru talcuire, fratior. N-o cunosteam.

Dar crezi ca se mai poate talcui si altfel? Cu referire la sine, desigur, intrucat pildele astea ni s-au dat nu ca sa ne hlizim noi la ele, detasati si cu gandire exterioara impersonala. Nici ca sa ii cercetam pe altii cu ajutorul lor. Ci numai si numai ca sa ne cercetam mintea si inima, purtarile si viata toata, ca printr-un microscop, cu ajutorul lor.

Am experiat de multe ori asta, fratior: meditind la sine prin prisma cuvantului biblic am descoperit perdele care ma separau de mine insumi. Am descoperit dupa perdele insusiri nu tocmai magulitoare. Mi-am dat seama cu ce am de luptat. Nu am invins (inca) dar macar imi stiu o parte din sabotorii interiori. Nenumarate buruieni neroditoare, pline de toti spinii...
Fiecare verset ne este dat ca o poarta deschisa pentru o calatorie interioara. Libertatea la care ravnim este, iata, oferita prin cuvintele Scripturii. Intrind prin ele in universul launtric descoperim lumea nesfarsita a omului, a duhurilor, a Dumnezeirii. Deci sa nu le mai privim asa detasat holbindu-ne la haina lor exterioara cu sclipiciuri multe, ci sa le folosim pentru scopul cu care ne-au fost daruite. Prin ele Tatal nostru ne ajuta sa ne reintoarcem acasa. Spor la drum, asadar!

Pe cand fratia voastra zice lui Copacel ca nu pleaca la manastire pentru ca, iata, lupta!
Hei, Remus, dusmanul e in alta parte! Este unul interior, launtric, mai intai! Muta-ti trupele in alta directie, luptatorule si sa vezi ce calugar te faci!...