MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

Mulţumesc pentru gânduri, frate iuliu.

Aceaşi întrebare : Hristos a fost şi El... narcisist? Apostolii? Sfinţii Părinţi? Sfinţii Mucenici?
Deci n-au fost. Dar au avut măsura care o vedem în Sfânta Scriptură.
Nu oare, noi toţi creştinii, trebuie să imităm pe Hristos? Pe Apostoli? Să mărturisim? Să fim ca ei, să-i avem exemple de urmat? Şi să-i urmăm cât mai fidel? Şi chiar să-i depăşim. Că spune: "mai mari decât cele ce le-am săvârşit Eu, veţi săvârşi voi". N-am pretenţii. Vreau doar să fiu creştin, că în lumea lipsită de Hristos, e tot mai greu.

Şi-apoi : narcisistul e cel cu atenţie excesivă şi dragoste faţă de propria persoană, care degenerează în psihopatii, depresii, anxietăţi, etc. Fiindcă omul nu se smereşte, nu iubeşte, nu e mulţumit.
Aşa mai văzut tu pe mine, narcisist? În fine, oricum ar fi, îţi respect opinia. Monahul (şi orice creştin) la ocări şi laude, să fie ca un mort (adică să nu-l afecteze).

Şi-apoi mai e o taină: "iubeşte-l pe aproapele tău, ca pe tine însuţi". Deci te ispitesc acum: ne invită Biblia să ne iubim pe noi înşine? Încurajează Biblia la patologii, la narcisism? :) În fine, nu-ţi răspund, firesc că ştii răspunsurile duhovniceşti.

Deci aşa văd eu măsura mântuirii: când vrei să ştii dacă tu sau alt om a făcut bine un lucru, sau l-a făcut rău, întreabă-te:
Hristos ar fi făcut la fel acest lucru? (ce fac şi zic eu, sau ce face şi zice omul ăla, x) Sau Apostolii? Părinţii? Mucenicii? ar fi făcut şi ar fi spus la fel?
Dacă da, hai să-l fac şi eu. E bine. Înseamnă că şi omul acela face bine şi spune bine.
Şi-aşa îţi dai seama şi dacă altul greşeşte sau nu. Aşa lucrezi, întro măsură copilărească, cu harul Duhului Sfânt. Punându-L pe Hristos în toate, pe Sfinţi, Biserica, vei primi mai repede dragoste, rugăciune, smerenie, discernământ, asceză şi orice contruieşte persoana ta, către Hristos. Şi vei primi cu unicul scop: să dai tot ce-ai primit, la alţii.
Şi nu, nu-l judeci, ci apoi ştii să alergi în ajutorarea lui, poate a-l apropia de Hristos şi de Biserică mai mult.

Ce m-a întristat enorm, e că sora "crincrin" a postat acele "persoane pseudo-duhovniceşti", "tipuri de patologii", "fals misticism", când eu practic n-am cerut nimic de la nimeni. N-a fost creştineşte ce-a făcut. Nu mă afectează răutatea ei, dar vin cei mai mici ca noi, neputincioşi, neştiutori, fără poate, nici măcar fundamentul de creştini şi citesc câteva rânduri din prima postare, apoi trec la a lui "crincrin" şi vor zice: "a, igor ăsta-i nebun, e patologic, e psihopat." Şi i-a smintit. I-a îndepărtat. Pe ei. Asta a făcut cu acele postări. Şi în loc să se întărească, se pierd. Ştiu că cei de bună credinţă, nu vor gusta din veninul ei, (neputinţa ei, neînţelegerea, necceptarea ei, poate aceaşi luptă a ei, ca a tuturora, cu mândria) dar pentru ceilalţi mici şi slabi, mă îngrijorez.

În fine, forumul e un loc pentru multe şi mulţi, întuneric sau lumină. Fiecare vede şi înţelege, una din două. Mereu.

Poemenşte-mă şi iartă-mă, frate iuliu. La sfârşitul lunii acesteia, voi fi plecat, cu mila Domnului.