Textul complet al intalnirii de la Chieti, intre Biserica Ortodoxa si Romano-Catolica

[Patrie si Credinta]

Biserica la nivel universal

Între secolele al patrulea și al cincilea, ordinea (taxis) celor cinci scaune patriarhale a ajuns să fie recunoscută și amendată de Sinoadele Ecumenice cu scaunul Romei ocupând primul loc, exercitând un primat al onoarei (presbeia ths times), urmat de scaunele Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului, în ordinea aceasta precisă, potrivit tradiției canonice[11].

În Apus, primatul scaunului Romei a fost înțeles în mod deosebit începând cu secolul al patrulea cu referire la rolul lui Petru între Apostoli. Primatul episcopului Romei printre episcopi a fost treptat interpretat ca o prerogativă care era a lui deoarece el era succesorul lui Petru, primul dintre apostoli[12]. Această înțelegere nu a fost adoptată în Răsărit, care a avut o interpretare diferită a Scripturilor și Părinților în această privință. Dialogul nostru se poate întoarce la această chestiune în viitor.

Când un patriarh nou era ales într-unul din cele cinci scaune din taxis, practica firească era ca el să trimită o scrisoare către toți ceilalți patriarhi, anunțându-și alegerea și incluzând o mărturisire de credință. Asemenea «scrisori de comuniune» exprimau în mod profund legătura canonică dintre patriarhi. Prin includerea numelui noului patriarh, în ordinea potrivită, în dipticele Bisericilor lor, citite la Liturghie, ceilalți patriarhi recunoșteau alegerea lui. Taxis-ul scaunelor patriarhale avea punctul culminant în oficierea Sfintei Liturghii. Oricând se adunau doi sau mai mulți patriarhi să slujească Euharistia, stăteau potrivit taxis-ului. Această practică exprima caracterul euharistic al comuniunii dintre ei.

Începând cu primul Sinod Ecumenic (Niceea, 325) problemele majore cu privire la credință și ordinea canonică în Biserică au fost discutate și rezolvate în Sinoadele Ecumenice. Cu toate că episcopul Romei nu a fost prezent personal la nici unul dintre acele Sinoade, în fiecare situație fie a fost reprezentat prin legații săi, fie a fost de acord cu concluziile Sinodului post factum. Înțelegerea Bisericii privind criteriul receptării unui Sinod ca Ecumenic s-a dezvoltat pe parcursul primului mileniu. De exemplu, facilitat de condițiile istorice, Sinodul Ecumenic al șaptelea (Niceea II, 787) a dat o descriere detaliată a criteriilor după cum erau înțelese atunci: consensul (symphonia) capilor Bisericilor, cooperarea (synergeia) episcopului Romei și consensul celorlalți patriarhi (symphronountes). Un Sinod Ecumenic trebuie să aibă propriul lui număr în succesiunea Sinoadelor Ecumenice și învățătura lui trebuie să fie în acord cu cea a Sinoadelor precedente[13]. Receptarea din partea Bisericii ca întreg a fost mereu ultimul criteriu pentru ecumenicitatea unui Sinod.

De-a lungul secolelor, s-au făcut o serie de apeluri la episcopul Romei, de asemenea și din Răsărit, în chestiuni disciplinare, cum ar fi depunerea unui episcop. A fost făcută o încercare la Sinodul din Sardica (343) de stabilire a regulilor unei asemenea proceduri[14]. Sardica a fost acceptat la Sinodul trulan (692)[15]. Canoanele din Sardica au determinat ca un episcop care a fost condamnat să poată face apel la episcopul Romei și cel din urmă, dacă ar fi considerat nepotrivit, ar fi putut hotărî rejudecarea de către episcopi din provincia învecinată cu cea a episcopului. Apelurile cu privire la chestiuni de disciplină erau făcute de asemenea la scaunul Constantinopolului[16] și la alte scaune. Asemenea apeluri din Răsărit la episcopul Romei exprimau comuniunea Bisericii, dar episcopul Romei nu exercita vreo autoritate canonică asupra Bisericilor din Răsărit.

[Patrie si Credinta]

Concluzie

În decursul primului mileniu, Biserica din Răsărit și Apus a fost unită în păzirea credinței apostolice, păstrând succesiunea apostolică a episcopilor, dezvoltând structuri de sinodalitate inseparabil legate cu primatul și într-o înțelegere a autorității ca slujire (diakonnia) a dragostei. Cu toate că unitatea dintre Răsărit și Apus a fost tulburată ocazional, episcopii din Răsărit și Apus au fost conștienți că aparțineau Bisericii celei una.

Această moștenire comună a principiilor teologice, a prevederilor canonice și a practicilor liturgice din primul mileniu constituie un punct de referință necesar și o sursă puternică de inspirație atât pentru catolici, cât și pentru ortodocși când caută să vindece rana despărțirii lor la începutul celui de-al treilea mileniu. Pe baza acestei moșteniri comune, ambele părți trebuie să țină seama cum pot fi concepute și exercitate primatul, sinodalitatea și interdependența dintre ei în ziua de azi și în viitor.

[Patrie si Credinta]

[1] Sf. Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (PG 91, 663D).

[2] Sf. Ciprian, Despre rugăciunea domnească, 23 (PL 4, 536).

[3] Sf. Ioan Gură de Aur, Comentarii la Ps 149 (PG 55, 493).

[4] Sf. Ignatie Teoforul, Scrisoare către smirneni, 8.

[5] Sf. Ciprian al Cartaginei, Epistola 55, XXIV, 2, cf., de asemenea, „episcopatus unus este cuius a singulis in soldium pars tenetur” (De unitate, 5).

[6] Canonul 4 al primului Sinod Ecumenic (Niceea 325): „Este de preferat ca un episcop să fie înscăunat de toți episcopii unei provincii; dar, dacă asta pare a fi dificil din cauza unei nevoi stringente, sau din cauza distanței călătoriei, cel puțin trei episcopi să vină laolaltă și, având consimțământul scris al episcopilor absenți, pot trece la hirotonire. Validarea a ceea ce are loc cade în sarcina episcopului mitropolit al fiecărei provincii”. Cf., de asemenea, Canoanelor apostolice, 1: „Un episcop trebuie hirotonit de doi sau trei episcopi”.

[7] Canonul4 al primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), de asemenea, canonul6: „Dacă cineva devine episcop fără acceptul mitropolitului, marele Sinod hotărăște ca o asemenea persoană nici nu este episcop”.

[8] Canonul 12 al celui de-al patrulea Sinod Ecumenic (Calcedon, 451):„Cât privește orașele care au fost deja onorate cu titlul de mitropolie prin scrisori imperiale, să aibă aceste orașe și episcopi care le cârmuiesc cu bucurie numai cinstea titlului; adică, drepturile cuvenite (kata aletheian) ale mitropoliei să fie păstrate”.

[9] Canonul 11 al celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic conferă mitropoliților dreptul de a desemna vistiernici ai diocezelor lor sufragane dacă episcopii nu-i oferă episcopii.

[10] Cf. canonul 9 al Sinodului din Antiohia (327): „Se cuvine ca episcopii din fiecare provincie (eparchia) să se supună episcopului care conduce mitropolia”.

[11] Cf. canonul 6 al primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325): „Obiceiurile vechi din Egipt, Libia și Pentapole vor fi păstrate, potrivit cărora episcopul Alexandriei are autoritate peste toate aceste ținuturi, de vreme ce există un obicei corespunzător cu referire la episcopul Romei. În mod analog, în Antiohia și în alte provincii, prerogativele (presbeia) Bisericilor trebuie păstrate”. Canonul 3 al celui de-al Doilea Sinod Ecumenic: „Episcopul Constantinopolului… să aibă primatul de onoare (presbeia tes times) după Episcopul Romei datorită faptului că este Noua Romă”. Canonul 28 al Sinodului al patrulea Ecumenic: „Părinții au acordat pe drept prerogative (presbeia) scaunului vechii Rome, de vreme ce este o cetate imperială; și, mișcați de același scop, cei o sută cincizeci dintre cei mai devotați episcopi au împărțit prerogative egale pentru cel mai sfânt scaun al Noii Rome, judecând corect că orașul care este cinstit de puterea imperială și de senat și se bucură de privilegii egale cu mai vechea Romă ar trebui să fie ridicat, de asemenea, la nivelul ei în probleme bisericești și să primească al doilea loc după el” (acest canon nu a fost acceptat niciodată în Apus). Canonul 36 al Sinodului trulan (692): „Înnoind hotărârile celor o sută cincizeci de Părinți adunați în cetatea împărătească de Dumnezeu păzită și ale celor 630 care s-au întrunit la Calcedon, decretăm că scaunul Constantinopolului va avea privilegii egale (presbeia) cu scaunul vechii Rome și va fi cu precădere privit în chestiuni bisericești precum este scaunul acela și va fi al doilea după el. După Constantinopol va fi plasat scaunul de Alexandria, apoi cel al Antiohiei și după aceea scaunul de Ierusalim”.

[12] Cf. Ieronim, In Isaia 14, 53; Leon, Sermo 96, 2-3.

[13] Cf. Sinodul al șaptelea Ecumenic (Niceea II, 787): J.D. MANSI, Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, XII, 208D-209C.

[14] Cf. canoanelor 3 și 5 ale Sinodului din Sardica (343).

[15] Canonul 2 al Sinodului trulan. În mod similar, Sinodul din 861 a primit canoanele din Sardica ce recunosc faptul că episcopul Romei are dreptul de casare în cazuri deja judecate la Constantinopol.

[16] Cf. canoanele 9 și 17 de la Sinodul al patrulea Ecumenic (Calcedon, 451).

Traducere luata de pe:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...bat-la-chieti/

Textul original disponibil pe:
http://panorthodoxcemes.blogspot.ro/...ing-first.html

Excelent, P&C, mulțumim mult.

Stai să vexi, conform "ritualului" deja binecunoscut de pe acest forum, ce replici vor băga e-zeloții. Distracție mare.
Serios scum, chiar privind cu ochi intransigenți, nu se vede vreun motiv sincretist de panică. Deși, ăi cu ciocane în cap vor vedea întotdeauna o lume formată exclusiv din cuie.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Romowe

Stai să vexi, conform "ritualului" deja binecunoscut de pe acest forum, ce replici vor băga e-zeloții. Distracție mare.
Serios scum, chiar privind cu ochi intransigenți, nu se vede vreun motiv sincretist de panică. Deși, ăi cu ciocane în cap vor vedea întotdeauna o lume formată exclusiv din cuie.

Nah, forumul pare destul de mort.
Si stai sa vezi distractie la anul, cand analizeaza ce s-a intamplat in mileniul II, si ce o sa se intample cu uniatii. Si dupa aia in 2018, cand au catolicii sinod, si relatia cu noi o sa fie una din teme.

Interesant totusi, si nu imi vine sa cred, ca au zis
"Asemenea apeluri din Răsărit la episcopul Romei exprimau comuniunea Bisericii, dar episcopul Romei nu exercita vreo autoritate canonică asupra Bisericilor din Răsărit."

Si ca nu fie ambiguitati, unul din cei care au participat la chestia asta, a zis ca chiar si ca catolici, a vorbi de jurisdictia universala papala in mileniul I e anacronic.

[Copacel]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Nah, forumul pare destul de mort.
.

Cum bah sa fie mort cand noi ne agitam pe aici mai rau decat ramele.

[iuliu46]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Interesant totusi, si nu imi vine sa cred, ca au zis
"Asemenea apeluri din Răsărit la episcopul Romei exprimau comuniunea Bisericii, dar episcopul Romei nu exercita vreo autoritate canonică asupra Bisericilor din Răsărit."

Exact! E o concesie mare facuta de catolici dar unii ortodocsi spun ca acolo ai nostri ar fi tradat din nou ortodoxia.

[catalin2]

În prealabil postat de iuliu46

Exact! E o concesie mare facuta de catolici dar unii ortodocsi spun ca acolo ai nostri ar fi tradat din nou ortodoxia.

Probabil nu au citit cu atentie textul. Si mie, la prima vedere, mi s-a parut ca sunt aceleasi lucruri ca la precedenta intrunire, de la Ravenna. Mai important decat citatul semnalat pare faptul ca in alta parte documentul specifica faptul ca primatul era onorific. Pare ca reprezentatii catolici au semnat ca sunt de acord cu invatatura ortodoxa: exista doar un primat onorific al episcopului Romei, care era egal cu ceilalti patriarhi si, la fel ca si acestia isi exercita autoritatea canonica doar in Patriarhia proprie. Asta nu excludea colaborarea frateasca intre Patriarhii, inclusiv pentru judecarea unui caz.
Culmea e ca Patriarhul ecumenic (si Patriarhia ecumenica) se grabisera sa accepte primatul papal pe care il respinsese Sfantul Fotie si Sinodul ecumenic din 879. In urma cu doi ani Patriarhia ecumenica afirma ca Patriarhul Ecumenic este primul fara egal fata de ceilalti patriarhi, iar primul intre egali s-ar referi la faptul ca toti sunt episcopi (o argumentatie ilara). Mai mult, ii acuzau pe rusi ca au interese legate de suprematie si ca lupta impotriva unitatii cu catolicii. Am discutat acum cate luni cu Patrie si credinta despre acest lucru, dar el nu stia (probabil) de unde luase acele explicatii si nu intelegea ca este o invatatura gresita. Documentul este aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...mul-fara-egal/
Iar acum chiar si catolicii au semnat pentru "primul intre egali", deci invatatura ortodoxa afirmata si de rusi (printre altii).

[Igor_Paslusnik]

Frumos textul de dialog. Deşi l-am citit pe sărite, că nu are diacritice.

E un început reuşit pentru vindecarea eresurilor mişcării romano-catolicismului şi altor inovaţii din căderea Apusului.

Mulţumim Domnului.