Avort - pro sau contra?

[CristianR]

În prealabil postat de Florinvs

Este adevarat ca exista porunca Sa nu ucizi!

Dar sunt cazuri extreme, in care omeneste vorbind, este foarte greu sau imposibil sa nu ucizi!

Omenește, da. Și ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte dacă nu putem fi mai mult decât oameni (măcar de n-am coborî mai jos de atât, cum se întâmplă adesea când e vorba de a omorî); că nu putem să răsplătim răului cu bine, așa cum ne învață El. Așa cum e dumnezeiește, iar nu natural.

Dar ăsta ar fi un subiect diferit, pentru că situațiile pe care le descrii mai jos nu presupun uciderea unui prunc fără nicio putere de a se apăra și care ne „agresează” doar pentru că îndrăznește să existe; ca urmare a faptelor noastre, totuși.

[Mihnea Dragomir]

Pe acest topic, dar si cu orice alt prilej in care vine vorba de legitimitatea avortului, citesc si aud ca argument situatia in care continuarea sarcinii ar pune in primejdie viata mamei. Cei care invoca asemenea posibilitate au discursul setat pe schema: "In general vorbind, avortul este ilegitim moral. Daaaar, daca a nu recurge la avort ar insemna moartea mamei, atunci avortul devine legitim".

Obiectez. Obiectez cu faptele. Nu am intelnit niciodata, in 30 de ani de cariera, vreun caz in care neefectuarea avortului ar fi dus la moartea mamei. Nici nu am auzit de astfel de cazuri. Si atunci ma intreb: de unde vin asemenea idei ? Sa fie "constructii medicale teoretice" in lipsa de spete reale ? De fapt, cine a auzit, in anturajul sau, de astfel de cazuri este invitat sa le descrie. Subiectul ma intereseaza mult. Multumesc.

[sophia]

Mihnea, eu am citit in presa despre cazuri extreme in care se punea cumva problema de a face o alegere, un sacrificiu.
Exista situatii in care de ex. o femeie sufera de o boala grava si trebuie sa fie tratata si ea este insarcinata ( de ex. chemioterapii etc.), sau apar alte probleme grave.
In general in astfel de cazuri mamele se sacrifica. Uneori totul se termina cu happy-end, desi sincer nu inteleg cum, cand o mama (si medicii) isi face problema cand este insarcinata, si pentru o aspirina.
Nu sunt medic si m-ar interesa si pe mine sa stiu cum sunt tratate mamele in acest caz. Cum se iau deciziile?

Eu stiu in schimb multi medici care fac anumite recomandari. Este de datoria lor.
Pana la urma mama decide si sunt convinsa ca decizia aia nu se ia usor.
Nici o mama pe lumea asta n-ar vrea sa renunte la copil.
Dar parintii (ca si tatii sunt implicati acolo) sunt absolut singuri in fata unei decizii de viata si de moarte. Cine le garanteaza pentru viitorul copilului, al lor etc.?
Cine ii ajuta? Cine ii sfatuieste concret?
N-am auzit de nici o consiliere de acest fel, fie ea prin psiholog sau alti competenti.
Este o raspundere. Cine si-o asuma? Oare preotul isi asuma asa o raspundere cand sfatuieste in asa o situatie?
Eu cred ca numai mama isi ia raspunderea, numai ea decide. Pentru ea si copilul ei. In multe situatii: de a pastra un copil, de a-l da in adoptie, sau la un camin, sau, sau.
Pe hartie medicii scriu ceea ce stiu ei din meseria lor.
Sunt datori sa-ti spuna riscurile.
Fiecare gravida are de facut anumite investigatii pentru a determina riscul anumitor boli: rubeola, hepatita, HIV, si nu mai stiu ce.
Pentru ce?

In general cred ca trebuie analizat fiecare caz in parte si sfatuit si ajutat concret de oameni competenti.
Aici vad ca aruncam pe toti in aceeasi oala si...le dam foc. Nu e normal.
Si parintii sunt tot oameni si pot avea insisi probleme mari.

Nu pot sa nu ma gandesc la cei care lasa oameni sa moare pentru ca nu permit medicului sa intervina cu tratament (de ex. transfuzii de sange)...

Nimeni nu doreste avortul! Toti isi doresc familii normale si sanatoase.
Si nu e vorba, asa cum scriu unii in bataie de joc, ca altii au o parere prea buna despre ei, ci dimpotriva.
E vorba de o responsabilitate. Si aia vine de cand iei decizia sa ai relatii care se pot incununa cu un copil.
Dar...exista camine de copii orfani, sau cu handicapuri, copii ai strazii, etc.

Eu mi-as dori sa vina sa scrie aici si unii care au trecut prin situatii din astea. Nu numai cei care nu au probleme si au copii si sanatosi si cei mai cei. Vad ca aia se inghesuie aici sa dea sfaturi.

A fost candva aici o femeie amarata cu o fata care s-a chinuit si a si murit. Atunci sa fii citit ce era in familia aia.
Aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15080

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Dar...exista camine de copii orfani, sau cu handicapuri, copii ai strazii, etc.

A gasit Sohia solutia: eutanasia.

Sa nu uitam ca mai exista si alcoolici, someri, batrani, bolnavi cronici, oare cat de mult putem lungi lista cu candidati?

[ioan67]

În prealabil postat de sophia

Eu mi-as dori sa vina sa scrie aici si unii care au trecut prin situatii din astea.

Te-ai interesat, in prealabil, daca nu cumva pe forum sunt destui oameni care "au trecut prin situatii din astea"?
Uite, eu cred ca sunt cativa.
Dar tu te astepti probabil ca, daca au trecut, sa se centreze numai pe lamentatii/vaicareli/jelanii. Eventual proteste, reprosuri, recomandari istete, schimbari revolutionare etc.
Oare ce insemna, de fapt, pentru tine ca "au trecut"?
Cunoscindu-ti deja logica, inseamna, desigur, aceeasi contradictie ca de obicei, pe care o cultivi cu seninatate: anume ca, de fapt, n-au trecut.
Dar nu toti oamenii sunt ca tine, sophia.... Poate ar fi interesant si folositor sa iti largesti un pic rama de la ochelari. Sau sa ii dai jos, de-a binelea.

[sophia]

În prealabil postat de ioan67

Te-ai interesat, in prealabil, daca nu cumva pe forum sunt destui oameni care "au trecut prin situatii din astea"?
Uite, eu cred ca sunt cativa.
Dar tu te astepti probabil ca, daca au trecut, sa se centreze numai pe lamentatii/vaicareli/jelanii. Eventual proteste, reprosuri, recomandari istete, schimbari revolutionare etc.
Oare ce insemna, de fapt, pentru tine ca "au trecut"?
Cunoscindu-ti deja logica, inseamna, desigur, aceeasi contradictie ca de obicei, pe care o cultivi cu seninatate: anume ca, de fapt, n-au trecut.
Dar nu toti oamenii sunt ca tine, sophia.... Poate ar fi interesant si folositor sa iti largesti un pic rama de la ochelari. Sau sa ii dai jos, de-a binelea.

Eu nu stiu cum poti ca avand o anumita profesie sa tratezi oamenii in felul asta si sa scrii asa prostii.
Oamenii care au fost in fata unor astfel de situatii au trebuit sa ia o decizie, buna sau rea.
De trecut, n-au "trecut" niciodata. Asa ceva ramane in suflet.
Unii pot sa vorbeasca, sa ceara ajutor, cum a fost femeia aia, sa se refuleze, sa tipe, sa planga si poate ca asa le este mai nine, in loc sa adune in ei. Altii nu fac asa, stau si strang din dintii.
Sa te invat eu in profesia ta cum e cu oamenii? Vrei?

Nu stiu ce anume imi ceri mie concret. Eu am mai scris in mesajele pe care le-am sters ca am trecut prin astfel de decizii, dar nu le-am "trecut" sufleteste niciodata. Niciodata. Ele nu se sterg asa cu guma. Lasa urme adanci in suflet.
Mai bine scriai aici cam cum ar trebui sa procedeze oamenii in fata unor situatii, cum pot fi ajutati, in loc sa scrii acolo ca oameni trec prin necazuri dansand si cantand.
O data n-am vazut sa intelegi un om aici, sa vezi suferinta lui din mesaje, sa-l mangai. Poate ca asa se invata la facultate.
Stiu ca medicii sunt invatati sa fie duri. Poate si la voi o fi tot asa.

Ceilalti scriu asa cum pot si stiu ei, dar tu ma sochezi cel mai mult, fiindca de la tine ar trebui sa vina altceva.
As vrea sa stiu cum i-ai sfatui tu pe oamenii care ar veni in fata ta si ti-ar cere sfat intr-o astfel de situatie.
Multumeste lui Dumnezeu ca v-a dat copii si inca perfecti.
Si de restul stie Dumnezeu ce are de facut.

@AlinB - nu, solutia nu este eutanasia. Ar trebui inceput cu altele, mai simple. De ex. utilizat mintea inainte de a trai numai in placere (aka sex). Dar nu stii tu inca...

[sophia]

@Yasmina - ce sens are exemplul tau aici?
Tu esti, Slava Domnului, intreaga, sanatoasa, normala.
Aici vorbeam despre altceva.

Cam amesteci lucrurile cu furca.
Am gasit si niste fraze bune in mesajele tale. Tu pe ale mele nici nu le citesti. Treci direct la atac.

Doar doua observatii:

1. Suferinta, durerea fizica si emotionala nu ajuta la calirea omului. Asa ti se pare tie poate. Ele lasa urme adanci si traume.
De aceea sunt pline cabinetele si spitalele de psihiatrie.
Ar fi fost bine ca ele sa nu mai existe si sa fie numai oameni caliti.


2. Da, mai bine sa ne rugam la Dumnezeu sa ne fereasca de situatii grele si sa ajutam pe cei care se afla colo, nu sa-i condamnam si batjocorim.

Ma uit la voi cata putere aveti si cu cata raceala si distanta scrieti aici, pe un forum ortodox.
Eu am trecut prin multe si nu m-am calit, ci dimpotriva. Si nu pot scrie ca voi.
Mai lasati totusi bata aia din mana.

Si da, asa cum scrie in tr-un mesaj mai sus - alti oameni nu sunt ca mine, nici eu ca ei, nici voi aici, fiecare in parte, nu sunteti ca mine, sau ca altii. Fiecare este asa cum l-a facut Dumnezeu si de aia trebuie luat separat, asa cum este.
Ce poate unul, nu poate altul.

Un sfat - duceti-va si vizitati si voi astfel de cazuri, incredintati-va direct si personal cum le merge si daca sunt fericiti.
Eu am cunoscut personal si mi-e mila de toti.

[CristianR]

Sophia, spui că noi am fost duri, lipsiți de milă față de mame aflate în astfel de situații, înțeleg. Care nu trebuie condamnate, ci plânse, ajutate pe cât posibil. Dar când e vorba să faci avort (în acele situații pe care le admiți) unde este mila față de prunc?

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Eu am cunoscut personal si mi-e mila de toti.

Mila ta nu face cat o ceapa degerata atat timp cat in baza ei emiti idei in conflict cu morala ortodoxa.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

@Yasmina - ce sens are exemplul tau aici?
Tu esti, Slava Domnului, intreaga, sanatoasa, normala.
Aici vorbeam despre altceva.

Cam amesteci lucrurile cu furca.
Am gasit si niste fraze bune in mesajele tale. Tu pe ale mele nici nu le citesti. Treci direct la atac.

Doar doua observatii:

1. Suferinta, durerea fizica si emotionala nu ajuta la calirea omului. Asa ti se pare tie poate. Ele lasa urme adanci si traume.
De aceea sunt pline cabinetele si spitalele de psihiatrie.
Ar fi fost bine ca ele sa nu mai existe si sa fie numai oameni caliti.


2. Da, mai bine sa ne rugam la Dumnezeu sa ne fereasca de situatii grele si sa ajutam pe cei care se afla colo, nu sa-i condamnam si batjocorim.

Ma uit la voi cata putere aveti si cu cata raceala si distanta scrieti aici, pe un forum ortodox.
Eu am trecut prin multe si nu m-am calit, ci dimpotriva. Si nu pot scrie ca voi.
Mai lasati totusi bata aia din mana.

Si da, asa cum scrie in tr-un mesaj mai sus - alti oameni nu sunt ca mine, nici eu ca ei, nici voi aici, fiecare in parte, nu sunteti ca mine, sau ca altii. Fiecare este asa cum l-a facut Dumnezeu si de aia trebuie luat separat, asa cum este.
Ce poate unul, nu poate altul.

Un sfat - duceti-va si vizitati si voi astfel de cazuri, incredintati-va direct si personal cum le merge si daca sunt fericiti.
Eu am cunoscut personal si mi-e mila de toti.

Exemplul meu este unul foarte simplu: din punctul de vedere al altora nu as fi meritat sa traiesc.
Pentru ca nu eram o persoana,o fiinta ci doar o inutilitate care ii aducea probleme si"obligatii"unei femei singure,recent.
Mai multe persoane au sfatuit-o pe mama sa nu faca "prostia"-sa nasca- in cazul ei.
Spun parintii nostri ortodocsi sa fim atenti la pacatele morale in care suntem co-fondatori impingandu-i pe altii la pacat cu sfaturi binevoitoare,de"buna intentie"si "mila".
Nu din rea intentie(desi unii o fac si din rea intentie,invidie,etc).

Sa-i dai unui om sfatul binevoitor sa pacatuiasca este fara doar si poate participare deplina la pacatul lui.
Exemple,dam sfaturi sa se desparta familii,sa se renunte la copii ,sa se eutanasieze muribunzi...etc

Noi avem aceste intamplari si lectii in destin spre a lua noi insine deciziile depasirii crizei;nimeni nu poate decide pt noi-desi multi apeleaza la prieteni si rude pt consiliere in decizii pe viata si moarte.
Daca omul respectiv este necredincios ,ce te va sfatui? Fara doar si poate sa alegi comfortul trecator si sa pacatuiesti, sa incalci vreo porunca.

Voiam sa spun ca toate aceste neplaceri sunt trecatoare cumva,o problema intre soti,o cearta mare, un copil nedorit pe moment...
Iar cea mai buna metoda de abordare a unei crize este neluatul in calcul al unei decizii extreme,mai ales fiind influentati de valorile altora.