Despre regimul comunist din Romania

[AlinB]

Devenită generală, bogăţia ar fi şters deosebirile. Desigur, se putea imagina o societate în care bogăţia, în sens de bunăstare, adică posesiuni personale şi comodităţi, să fie echitabil distribuită, iar puterea să rămână în mâinile unei mici caste privilegiate. Dar o asemenea societate nu ar fi putut, practic, rămâne stabilă prea mult timp. Fiindcă, dacă toată lumea
s-ar bucura de tihnă în egală măsură, atunci narea masă a celor scufundaţi, în mod normal, în sărăcie s-ar cultiva si ar învăţa să gândească independent; pasul următor ar fi să realizeze, mai devreme sau mai târziu, că minoritatea privilegiată nu are nici o funcţie şi s-o dea la o parte, "Până la urmă, o societate ierarhizată nu este posibilă decât bazându-se pe sărăcie şi ignoranţă""

(...)

De fapt, nevoile populaţiei sunt întotdeauna subestimate, având ca rezultat lipsa cronică a cel puţin jumătate din cele necesare vieţii; dar acest lucru este socotit un avantaj. Este perfect deliberată politica de a menţine chiar şi categoriile favorizate la limita greutăţilor, deoarece o stare generală de lipsuri face să sporească importanţa micilor privilegii, amplificând astfel deosebirile dintre o categorie şi alta.

(...)

Atmosfera socială este aceea a unui oraş asediat, în care faptul de a avea sau de a nu avea o naică de carne de cal face diferenţa între
bogăţie si sărăcie.