Sfintii Zilei

[cristiboss56]

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.
Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.
Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul
Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul , la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.
Capul Sfantului Ioan a avut, dupa traditia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut si de trei ori aflat. Prima si a doua aflare a capului este sarbatorita pe 24 februarie, iar A treia aflare a capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 25 mai.
Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut.
Dupa un timp, un proprietar bogat si slavit a crezut in Hristos, si lepadand pozitia sociala si toata desertaciunea acestei lumi, s-a facut monah, luandu-si numele de Inochentie. Ca monah, el s-a salasluit chiar la locul unde se afla ingropat capul Botezatorului Ioan. Dorind sa-si zideasca o chilie si o bisericuta, el a sapat adanc si a descoperit un vas de pamant in care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiasca a aflat ca este al lui Ioan Botezatorul. Cand s-a apropiat insa de trecerea la cele vesnice, spre a nu fi gasit si pangarit de paganii ce se inmultisera in zona, el l-a luat si l-a ascuns din nou in pamant, in acelasi loc.
Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cand Sfantul Ioan Botezatorul s-a aratat unor doi calugari si le-a poruncit sa dezgroape cinstitul sau cap. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap.
In vreme ce calugarii calatoreau cu capul sfantului intr-un sac, au intalnit un olar si i-au dat acestuia sa duca sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfantul Ioan i-a cerut olarului sa fuga de cei doi calugari. Ajuns acasa, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorita prezentei capului prorocului. Cand si-a simtit sfarsitul, olarul a pus capul sfantului intr-o racla si l-a daruit surorii sale. Racla va ajunge in grija lui Eustatiu, un monah arian, care locuia intr-o pestera. Multe minuni se vor petrece la aceasta pestera. Din nefericire, Eustatiu spunea ca datorita puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii nestiind ce ascunde in pestera sa. Dupa un timp, Eustatiu, stiind ca va fi trimis in exil, ingroapa capul Sfantului Ioan Botezatorul.
Pestera va fi locuita de niste monahi credinciosi, care vor ridica in apropierea ei o manastire. In anul 452, arhimandritul Marcel, staretul acelei manastiri, a vazut un foc mare la pestera de langa orasul Emesa, in timpul cantarii psalmilor. Asa a aflat in chip minunat capul sfantului. Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.
In timpul luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sfantul Ignatie (860), in vremea imparatului Mihail. Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.
Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul - traditii si obiceiuri
In ziua de 29 august, cand praznuim Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, exista credinta in popor ca nu trebuie sa se foloseasca cutitul, totul se rupea cu mana. In popor se vorbea si de inceperea unui post, numit "de la cruce pana la cruce", un post care tinea pana pe 14 septembrie ( Inaltarea Sfintei Cruci), neconsemnat in calendarul crestin, care avea rolul de a-i curati pe cei care au savarsit omoruri sau alte pacate grave.
Tot in popor era intalnita si interdictia de a taia si manca fructe si legume cu forma rotunda, de exemplu pepenele nu era consumat in aceasta zi. Subliniez ca aceste obiceiuri nu au legatura cu Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, deci, nu trebuie respectate.
Adrian Cocosila

[cristiboss56]

in aceasta luna, in ziua a treizeci si una, pomenirea punerii in sfanta racla a Cinstitului brau al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei, in cinstita ei casa, care este in Halcopratia, unde a fost adus de la episcopia Zilas, in zilele imparatului Iustinian; si minunea ce s-a facut prin punerea Cinstitului brau deasupra imparatesei Zoe, sotia imparatului Leon cel intelept.

imparatul Arcadie, feciorul lui Teodosie cel Mare, scotand cinstitul brau al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei din Ierusalim, caci acolo era pastrat cu cinstita ei haina pana in acea vreme de o femeie fecioara, l-a adus in Constantinopol, si l-a pus intr-un sicriu luminat, pe care l-a numit si sfanta racla. Deci trecand 410 ani, a deschis acea sfanta racla imparatul Leon cel intelept, pentru femeia sa Zoe, care era chinuita de duh necurat, si care vazuse si dumnezeiasca vedenie; ca de s-ar pune peste dansa cinstitul brau, s-ar lecui. Si s-a aflat cinstitul brau stralucind ca si cum ar fi fost tesut atunci nou, avand o pecete tiparita in aur; si hartie Codicel lipita, care arata cu numarul, vremea, indictionul si ziua in care fusese adus sfantul brau in Constantinopol si cum a fost pus de mainile imparatului Arcadie in racla, pecetluita fiind de dansul. Acest brau sarutandu-l imparatul, si intinzandu-l peste imparateasa cu mana patriarhului ce era atunci, o, minune, indata s-a mantuit de boala imparateasa, si toti slavind pe Mantuitorul Hristos si dand laude de multumire Preacuratei Maicii Lui, l-au pus iarasi in acea racla unde era mai inainte.

Tot in aceasta zi, pomenirea innoirii bisericii Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei, de la Neoria.

Pe vremea imparatiei binecredinciosilor imparati Mihail si Teodora un oarecare patriciu cu numele Antonie, avea in Constantinopol o casa cinstita in curtea careia era si o biserica a Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei. Din aceasta biserica fusese luata podoaba de imparatii cei mai dinainte luptatori impotriva icoanelor, scotand sfintele icoane si insemnandu-se numai cruci in locul lor. Deci patriciul acesta iarasi facand icoanele bisericii acestia cum se cuvenea, a facut si o baie foarte mica dedesubtul bisericii pentru trupeasca sa odihna; iar deasupra acelei bai se facea pururea slujba lui Dumnezeu. Pentru aceasta a umbrit intru dansul darul Preasfantului Duh, prin Preacurata Maica Domnului nostru Iisus Hristos, si au inceput a se face multe tamaduiri de multe feluri de boli. inca oarecare iubitori de Dumnezeu se stransera si au cerut de la patriciul, sa faca o data pe saptamana baie pentru fratii cei in Hristos si mai ales bolnavi. Si luand voie faceau aceasta cu credinta si se vindecau.

Dupa aceea, apropiindu-se sa moara patriciul, a lasat baia aceea si biserica pe seama celor ce s-au aflat atunci oameni iubitori de Dumnezeu, pentru a lui sufleteasca mantuire. insa aceia fiind saraci si neavand nici apa de ajuns, nici alt venit, incet, incet, au parasit grija lucrului si baia a ramas neingrijita. Si jefuind-o unii si altii de uneltele si podoabele ce avea intr-insa, a ramas la stingere desavarsit. Iar sfanta biserica, caci era inalta si vindecatoare celor bolnavi, au lasat-o, facand slujba intr-insa, un preot, care din dumnezeiescul dar ce era intr-insa, avea din destul cele ce erau spre trebuinta hranei.

Deci fericitul imparat Roman facandu-si palate imparatesti si trebuindu-i mult material de lucru, si fiind instiintat de aceasta casa a Nascatoarei de Dumnezeu ca are mult material, a pus gand ca sa o strice. Iar Nascatoarea de Dumnezeu ce locuia intr-insa n-a ingaduit cele ce gandea imparatul. Caci in noaptea aceea s-a aratat celui ce era ispravnic peste lucru si unui tanar ce era ruda cu ispravnicul si le-a zis cu groaza, sa nu cuteze nicidecum a-i strica biserica aceea. Si daca s-a facut ziua, spunand tanarul visul catre maica ispravnicului a inteles si imparatul, care indata cum auzi, zise cuvantul acesta: "Nu voi sa am judecata cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ci inca voi innoi casa aceea cu cele ce-i vor trebui". Pentru aceasta, in loc sa strice oamenii cei ce au fost trimisi, au curatit baia cu toata nevointa si au inalbit-o. Dupa aceea gatindu-se toate si facandu-se baie mai mare, de avea si scaldatoare si infierbantand-o, se scaldara imparatii: Roman, Constantin si Hristofor, si bucurandu-se intarira baia si cu hrisov de mila sa aiba a lua pe fiecare an si a daruit-o la manastirea cea numita a ispravnicului pentru ca sa poarte grija de baie si de biserica Nascatoarei de Dumnezeu, monahii manastirii aceleia. Si cate minuni adica s-au facut mai inainte in mai sus zisa biserica a Nascatoarei de Dumnezeu, le vom lasa, dar aici vom povesti una numai ce s-a facut in vremea noastra.

O femeie oarecare vestita a cazut in boala grea si s-a umflat, si chinuindu-se cu nesuferite dureri, si-a cheltuit toata averea sa la doctori si nimic nu se folosi de la ei. Auzind de minunile ce se faceau la biserica Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, s-a dus si ea acolo; si ramanand acolo cateva zile si nimic folosindu-se, ci bantuita foarte rau de boala, a iesit si s-a dus la biserica Nascatoarei de Dumnezeu cea din Vlaherne si cazand la pamant se ruga zicand: "Miluieste-ma, Maica lui Dumnezeu, ca fiind lipsita de tot ajutorul omenesc, am nazuit la tine". Deci ramanand acolo noua zile, i s-a aratat in ziua cea de pe urma o femeie de cinste zicandu-i: "O, femeie, ce strigi catre mine de ma superi neincetats" Iar ea a zis catre dansa: "O, stapana, stiu ca pentru pacatele mele ma chinuiesc; dar stiind ca pentru noi pacatosii Fiul tau si Dumnezeul nostru S-a pogorat din ceruri, si nascandu-Se din pantecele tau S-a facut om; drept aceea am nazuit la tine, ca sa aflu mila, eu ticaloasa". Iar Nascatoarea de Dumnezeu zise iarasi catre dansa: "Du-te la locasul meu cel mic de la Neorie si acolo iti vei afla vindecarea". Daca s-a trezit femeia a multumit lui Dumnezeu, si s-a dus degrab la Neorie si cazand cu rugaciune la Maica lui Dumnezeu, zicea:

"Miluieste-ma, Stapana, si plineste milosardia ta intru manie". Si dupa ce a zis acestea a adormit; si a vazut iarasi pe Nascatoarea de Dumnezeu ce i se aratase impreuna cu un barbat frumos, care a zis catre acela: "Iata femeia cea bolnava; spinteca-i pantecele"; si acela indata lovind-o peste pantece cu varga ce tinea in mana, se facu nevazut, impreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu ce se aratase cu dansul. Deci trezindu-se femeia simti ca iesea dintr-insa miros greu si nesuferit, si indata dezbracandu-se de imbracamintele ce purta, intra in baie, si spalandu-se a iesit cu femeile ce erau cu dansa, sanatoasa si vindecata. Si inchinandu-se acelui sfant loc, tamaia cu mirodenii, multumind Preasfintei Stapanei de Dumnezeu Nascatoarei, intru slava Celui ce S-a nascut dintr-insa, Hristos Dumnezeul nostru.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Fileort.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Diadoh.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintelor sapte fecioare din Gaza, care de sabie s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici: Mina, Faust, Andrei si Iraclie.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor patru Mucenici din Perga Pamfiliei, care siliti fiind a alerga pe asternut de carbuni aprinsi, s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor trei sute saizeci si sase de Mucenici din Nicomidia, care de sabie s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Aidan episcopul, intemeietorul manastirii din Lindesfarne.

[cristiboss56]

in aceasta luna, in ziua intaia, inceputul Indictului, adica anul nou bisericesc.

Trebuie sa stim ca Biserica lui Dumnezeu praznuieste Indictul ("Indiction" la romani insemna: porunca si aratare), luand obicei de la cei batrani; ca era obicei, la romani, sa se faca incepatura anului de la acest Indiction, adica la 1 septembrie.

Si pentru ca in aceasta zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos in Sinagoga iudeilor, si dandu-I-se cartea lui Isaia proorocul, si deschizand-o a aflat locul unde era scris: "Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti saracilor, a vindeca pe cei zdrobiti la inima, a propovadui robilor slobozenie si orbilor vedere. A slobozi pe cei sfaramati intru usurare, a propovadui anul Domnului cel primit" (Luca 4, 16-22 dupa Isaia 61, 1-2). Apoi dand cartea slugii si sezand a zis: "Ca astazi s-a plinit Scriptura aceasta in urechile voastre". Cat s-au si mirat popoarele de cuvintele darului ce ieseau din gura Lui.

De asemenea, traditia spune ca si poporul evreu a intrat in Tara Fagaduintei in aceasta luna de Septembrie.

Tot in aceasta zi, se face pomenirea minunii savarsita de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, la Manastirea Miasinilor; si pomenirea incendiului cel mare de acolo.

Pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu din Manastirea Miasinilor se face pentru sfanta icoana facatoare de minuni a Nascatoarei de Dumnezeu, care a fost aruncata in iezerul Gazurului, la Manastirea Miasinilor, de frica luptatorilor impotriva icoanelor. Aceasta dupa multa vreme cu voia lui Dumnezeu a iesit nestricata.

Iar pomenirea incendiului se face, caci s-a intamplat pentru pacatele noastre de s-a facut ardere foarte mare in cetatea imparateasca in zilele lui Leon imparatul, si au ars cea mai multa parte a cetatii timp de sapte zile.

Tot in aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Simeon Stalpnicul (sau Stilitul) cel Batran.

Simeon Stalpnicul (sau Stilitul) cel batran s-a nascut intr-un sat ce se chema Sisa, in Asia Mica, intre Siria si Cilicia, in zilele imparatiei lui Leon cel Mare, si a lui Martirie, patriarhul Antiohiei (catre 457). Acesta, calugarindu-se, si suindu-se intr-un stalp, si suferind intr-acel stalp patruzeci si sapte de ani, si facandu-se de multe minuni facator, a adormit in pace.

Acest sfant este altul decat Sf. Simeon Stalpnicul de la Muntele Minunat (+ 596), praznuit pe 24 Mai si decat Sf. Simeon Stalpnicul cel tanar, pomenit la 27 Aprilie.

Tot in aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Marta, maica Cuviosului Simeon Stalpnicul.

Tot in aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Evantia.

Tot in aceasta zi, pomenirea adormirii lui Isus al lui Navi.

Acest Isus a fost al lui Navi, si urmator lui Moise, celui ce a fost datator de Lege evreilor. Acesta a luat si cetatea Ierihonului, care era a celor de alt neam. El a vazut pe Arhistrategul Mihail tinand in mana spada, si afland el ca acesta este mai-marele Voievod al puterii Domnului, lepadandu-si armele, a cazut la picioarele lui. insa dand el razboi cu cei de alt neam, si fiind gata sa apuna soarele, avand el osardie spre razboi, rugatu-s-a lui Dumnezeu si a zis sa stea soarele. Si indata a fost oprit soarele din calea lui sa nu apuna, pana ce a infrant Iosua pe cei straini care au fugit, si i-au biruit cu putere. Apoi povatuind el poporul, si trecandu-i prin pustie si impartindu-le pamantul fagaduintei, si judecand pe popor douazeci si sapte de ani, s-a facut infricosator vrajmasilor. Si aratandu-si barbatia si fapta buna in multe razboaie, a murit, si a fost ingropat cu cinste de poporul sau.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintelor 40 de Mucenite Fecioare, si a lui Amun Diaconul, dascalul lor.

Aceste Sfinte Fecioare erau din Adrianopolul Macedoniei. Si fiind crestine au urmat lui Hristos, avand si dascal pe Diaconul Amun. Fiind prinse de Vaul, ighemonul Adrianopolului, si mult fiind chinuite ca sa se inchine idolilor, s-au rugat lui Dumnezeu, si fiind spanzurate, in vazduh, chinuindu-se multe ceasuri, cazand jos, au pierit.

Apoi a fost spanzurat Sfantul Amun, si l-au zgariat pe coaste, dupa aceea au pus coif ars pe capul sau. Si izbavindu-se el a fost trimis impreuna cu sfintele fecioare de la Bereia la Iraclia Traciei la Licinie tiranul. Si din porunca acestuia, zece dintr-insele au fost bagate in foc, iar la opt, impreuna cu dascalul lor, li s-au taiat capetele; Si alte zece, sabii prin gura si prin inima suferind, s-au sfarsit; sase au fost tocate cu cutitele; iar celelalte sase s-au mutat la Domnul, fiind arse.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici si frati buni, Evod, Calista si Ermoghen.

Acesti sfinti mucenici, frati buni fiind, precum erau nascuti dintr-un pantece, asa s-au nascut si duhovniceste prin scaldatoarea cea dumnezeiasca pe vremea propovaduirii. Si de vreme ce au fost parati catre cel mai mare ce era biruitor atunci, ca sunt crestini, si cunoscandu-se bun-neamul si neingrozita starea sufletului lor, moarte de sabie asupra lor au randuit, si asa sfarsindu-si calea muceniciei, la Domnul s-au mutat.

Tot in aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Meletie cel Nou, care s-a nevoit in muntele Miupoliei (Myopolis) de langa Theba, in Capadocia, si care cu pace s-a savarsit.

Sfantul Meletie s-a nascut in Capadocia (Asia Mica), catre anul 1035. Putin dotat pentru studii, el a cerut si a primit de Dumnezeu, dupa rugaciuni fervente, darul cunoasterii Sfintelor Scripturi, pe care le-a citit si meditat fara incetare tot restul vietii sale.

Devenit monah la Constantinopol, el a plecat in plerinaj la Ierusalim, pe atunci ocupat de turci. De acolo a vizitat Roma, unde s-a inchinat la mormantul Sfintilor Apostoli, iar apoi s-a instalat in Grecia, la manastirea de pe muntele Miopolis, in vremea domniei imparatului bizantin Alexis Comnenul (1081-1118). Aici a facut dovada de o ascultare si de o smerenie exemplare in viata comunitara, si de un zel arzator in lungile privegheri pe care le facea in fiecare noapte in chilia sa, nedand nicidecum odihna pleoapelor sale pana ce nu uda patul sau cu lacrimi (cf. Ps. 131). O asemenea purtare dadatoare de sfintenie i-a atras desigur ura diavolului, care l-a supus la ingrozitoare ispite si boli. Dar, inca o data, Meletie s-a aratat biruitor prin rabdare, si astfel Dumnezeu i-a daruit multime de harisme - a profetiei, a inainte-vederii, a discernamantului, a vindecarii bolilor -, pe care sfantul le-a utilizat spre folosul si mantuirea ucenicilor sai.

A adormit in pace, si sufletul lui s-a alipit cetelor ingeresti, la 1 septembrie 1105.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Anghel, care a marturisit in Constantinopol, la anul 1680, si care prin sabie s-a savarsit.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

[cristiboss56]

in aceasta luna, in ziua a cincea, pomenirea junghierii Proorocului Zaharia, tatal inaintemergatorului si Botezatorului Ioan.

Sfantul Profet Zaharia si Dreapta Elisabeta au fost parintii Sfantului Profet inaintemergator si Botezator Ioan. Ei erau descendenti din neamul lui Aaron: Zaharia, fiul lui Barac, a fost preot in Templul din Ierusalim iar Elisabeta a fost sora Sfintei Ana, mama Preasfintei Fecioare Maria. Cele doua femei casatorite si evlavioase sufereau de nerodire a trupului, ceea ce pe vremea aceea era luat drept pedeapsa de la Dumnezeu.

intr-o zi, in timpul slujbei din templu, un inger i s-a aratat lui Zaharia care i-a spus ca sotia sa batrana va naste prunc, "care va fi mare inaintea Domnului" (Luca 1:15) si "va merge inaintea Lui cu duhul si puterea lui Ilie" (Luca 1:17).

Zaharia s-a indoit de aceasta prezicere si pentru aceasta slabire in credinta el a fost pedepsit, luandu-i-se graiul. Cand Elisabeta a nascut un fiu, fiind insuflata de Duhul Sfant i-a dat numele Ioan, desi nimeni din familie nu mai avea acest nume.

Cand l-au intrebat si pe Zaharia acesta a scris si el numele de Ioan pe o tabla. Imediat dupa aceasta i-a revenit darul vorbirii si a inceput sa profeteasca despre fiul sau care urma sa fie inaintemergatorul Domnului.

Cand Irod imparatul a auzit de la magi despre nasterea Mantuitorului, a dat ordin sa fie omorati toti copiii de parte barbateasca de pana la doi ani din Betleem si din imprejurimi, sperand astfel sa nu-i scape nici pruncul Iisus.

Irod stia despre nasterea neobisnuita a lui Ioan si vroia sa-l omoare, crezand ca acesta era viitorul Rege al Iudeilor cel din profetii. Dar Elisabeta s-a ascuns cu pruncul in munti si s-a rugat la Dumnezeu sa-i scape de prigonitori. Din mila Domnului muntele s-a crapat si i-a adapostit pe mama si fiu pana ce prigonitorii au disparut.

in acele zile tragice, Zaharia slujea in templu iar soldatii lui Irod au incercat in zadar sa afle de la acesta unde se ascundeau Elisabeta si Ioan. Apoi, acestia l-au omorat pe sfantul profet, injunghiindu-l in fata altarului (Matei 23: 35).

Elisabeta a murit la 40 de zile dupa sotului ei si Sf. Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a trait in pustie pana in ziua in care a aparut in fata poporului lui Israel.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Urban, Teodor, Medimn si a celor impreuna cu dansii optzeci de preoti si leviti, adica diaconi.

Mucenicii Urban, Teodor, Medimn impreuna cu cei 79 de tovarasi au patimit la Nicomidia sub imparatul arian Valentus (Valens) (364-378 sau 379). Episcopul ortodox Evagrie a fost inlaturat de la Biserica din Constantinopol si crestinii care nu au acceptat erezia ariana au fost inchisi si torturati.

Ajunsi la disperare, crestinii ortodocsi au cerut sprijinul imparatului si au trimis la el 80 de oameni religiosi, condusi de Sfintii Urban, Teodor si Medimn.

Auzind plangerile lor justificate, imparatul s-a maniat foarte tare dar s-a stapanit sa se arate. in secret l-a chemat pe eparhul Modest si i-a dat ordin sa-i omoare pe delegati. Modest i-a urcat pe un vapor spunandu-le ca vor fi trimisi la inchisoare, dar apoi le-a dat ordin ofiterilor sa dea foc corabiei aflata in larg. Astfel, toti martirii de pe corabie au ars de vii.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Sfintitului Mucenic Avda, episcop de Hormizd, in Persia.

Sfantul acesta a fost pe vremea lui Teodosie imparatul romanilor si a lui Isdigerd I (399-419) imparatul persilor, in anii 412. Fiind prins de mai-marele vrajitor care il silea sa se inchine soarelui si focului, fiindca nu s-a plecat, a poruncit sa-l bata peste tot trupul cu toiege de trandafir pline de ghimpi, atat de mult, incat a ajuns ca un mort. Pentru aceasta luandu-l slujitorii l-au dus la casa sa. Si dupa un ceas si-a dat sufletul sau in mainile lui Dumnezeu.

Tot in aceasta zi, pomenirea aratarii Sfantului Apostolul Petru la Iustinian imparatul.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului cuviosului mucenic Atanasie, egumenul (staretul) Manastirii Sfantului Simeon Stilitul, la Brest-Litovsk.

Sf. Mucenic Atanasie al Brest-ului a fost bielorus si s-a nascut in anul 1597 intr-o familie de crestini numita Filipovici. El a fost bine educat si cunostea literatura teologica si istorica dupa cum se poate vedea in jurnalul sfantului, care s-a pastrat.

in tinerete, Sf. Atanasie a fost dascal in casele comerciantilor polonezi. in 1627 a acceptat tunderea sub egumenul Iosif de la Manastirea Sf. Duh din Vilensk. Sf. Atanasie a fost numit ieromonah in 1632 si ales staret al Manastirii Duboisk de langa Pinsk.

Cu ajutorul si binecuvantarea speciala a Maicii Domnului, Sf. Atanasie a reusit sa reinvieze ortodoxia pe teritoriile limitrofe ale Rusiei vechi, care au fost luate de polonezi. intre anii 1638-1648 Sf. Atanasie a facut ascultare ca egumen al Manastirii Bretsk-Simeonov, indurand abuzuri nesfarsite din partea Uniatilor si fiind ilegal persecutat de autoritatile civile. A fost intemnitat de trei ori.

Sfantul a fost dus la Kiev in fata unui tribunal religios ca sa fie judecat dar a fost achitat si s-a intors la manastirea sa. Timp de zece ani Atanasie a luptat impotriva oamenilor rauvoitori, pentru triumful netulburat al ortodoxiei, marturie fiind suferintele sale.Dupa mai multe incercari de a-i frange spiritul de lupta pentru ortodoxie, in cele din urma, dupa un alt proces care i s-a intentat, sfantul a fost condamnat la moarte prin executie, deoarece era impotriva Uniatilor.

Sf. Atanasie a murit ca martir in noaptea de 4/5 septembrie 1648, iar dezgroparea moastelor s-a facut in 20 iulie 1679.

Tot in aceasta zi, pomenirea purtatorului-de-patimire sfantul print Gleb.

Sfantul Print Gleb, botezat cu numele David, a fost unul din primii martiri rusi cunoscuti sub numele de "Purtatori de patimiri". El a patimit impreuna cu fratele sau, printul Boris (botezat in crestinism cu numele de Roman). Dupa uciderea Sf. Boris, Svyatopolk Blestematul i-a trimis Printului Gleb un mesager mincinos

care-i aducea informatii eronate despre tatal lor, Marele Print Vladimir, mort din cauza unei boli, incercand astfel sa scape si de ultimul pretendent la tronul din Kiev.

Fiind mintit, Printul Gleb s-a grabit sa ajunga la Kiev insotit de o mana de oameni. Fratele sau mai intelept Yaroslav, ajungandu-l din urma la Smolensk, nu l-a putut opri pe acesta din drum, deoarece sfantul Gleb nu-si putea imagina o astfel de cruda inselaciune din partea fratelui sau Svyatopolk.

Nu departe de Smolensk, ucigasii au urcat pe nava Sf. Gleb, care nu s-a opus, cerand doar sa fie lasat in viata pentru varsta lui frageda. Dar la ordinul criminalilor, bucatarul navei i-a taiat gatul lui Gleb ingropandu-l langa Smolensk, intr-un loc pustiu, intre doua trunchiuri de copac, intr-un sicriu modest din lemn. (+1015). in perioada 1019-1020 fratele sau, Yaroslav i-a descoperit mormantul si trupul neputrezit care a fost mutat la Vyshgorod langa Kiev si ingropat langa sfantul print Boris.

Mai tarziu, moastele fratilor au fost mutate in 2 mai la Biserica Sf. Vasile cel Mare, savarsindu-se multe minuni la raclele celor doi sfinti "Purtatori de Patimiri". Mitropolitul Ioan al Kievului a compus o slujba pentru printii sfinti fixand si data praznuirii lor in comun ziua de 24 iulie, incepand din prima jumatate a sec. al XI-lea.

Biserica Rusa i-a cinstit din vremuri stravechi pe acesti doi sfinti, care prin rugaciunile lor au ajutat locul lor de nastere, mai ales in perioadele de mari tulburari. Astfel, chiar inainte de Batalia de la Neva din 1240, Patimitorii Boris si Gleb au aparut in vis unui soldat din armata printului Alexander Nevsky (23 noiembrie, 30 august si 23 mai), ajutand rusii in timpul luptei.

Cronicile sunt pline de marturii ale milostivirii celor doi sfinti rusi si de minunile care s-au vazut la raclele lor. Multe biserici s-au construit in Rusia care au primit hramul Sfintilor Purtatori de Patimiri Boris si Gleb.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

[cristiboss56]

in aceasta luna, in ziua a sasea, pomenirea minunii celei mari ce s-a facut in Colose (Frigia) de Arhistrategul Mihail.

Cand a trecut prin Frigia ca sa propovaduiasca Evenghelia, Sfantul Apostol Ioan a prorocit o apropiata vizita providentiala a printului arhanghelilor, Mihail, in locul numit Heretopa. Si intr-adevar, la putin timp, in acel loc in mod minunat a izbucnit din pamant un izvor vindecator de toata boala. Unul din multii credinciosi care s-au perindat pe la acest izvor, a carui fiica s-a vindecat prin aceasta apa, a contruit pe acel loc, in semn de recunostiinta, o mica biserica inchinata Arhanghelului Mihail.

Nouazeci de ani mai tarziu, in aceasta biserica s-a asezat, spre a practica asceza si a servi la altar, un tanar numit Arhip, originar din Hierapolis. Pentru zelul si dragostea acestui tanar atlet al lui Hristos, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni si vindecari. Dar oarecare elini, aprinsi de zavistie din pricina minunilor preamarite ce se faceau in biserica Arhistrategului Mihail, au vrut sa abata raul care curgea acolo aproape si sa-l porneasca asupra Bisericii, ca sa inece si Biserica si sa piarda si pe Arhip. Dar dumnezeiescul Arhistrateg, insusi aratandu-se si poruncind lui Arhip sa se imbarbateze, a lovit cu un toiag piatra, si facand cale apei printr-insa, de atunci pana in ziua de astazi, se vede cum acolo este inghitita apa si se mistuieste.

Tot in aceasta zi, pomenirea patimirii Sfintilor Mucenici Eudoxie, Zinon, Romil si Macarie.

Acestui Sfant Romil i s-a taiat capul in zilele lui Traian, care a trimis la oarecare cetati in izgonire unsprezece mii de crestini, si cu amara moarte i-au omorat. Iar in zilele lui Diocletian, Eudoxie primind pe slujitorii care il cautau, le-a spus ca el este Eudoxie, si aceia il sfatuiau sa fuga. Iar el uitand de femeie, de copii, de rude, de casa si de celelalte, s-a dus inaintea domnitorului din Melitin, si intai scotandu-si braul de la sine, care era semn de dregatoria comitiei, l-a aruncat in obrazul domnitorului; si impreuna cu dansul multimea ce sta imprejur, toata ceata lui, 1104 ostasi, asemenea au facut. Dupa aceea pe dumnezeiescul Eudoxie l-au intins patru slujitori si l-au batut pe coaste, l-au schingiuit si l-au condamnat a primi moarte prin sabie. insa cand a sosit la locul executiei, intorcandu-se inapoi si-a vazut sotia, si aducandu-i aminte de cele ce o invatase mai inainte si poruncindu-i sa puna sfarsit bun la toate, i-a dat cea de pe urma invatatura: sa nu planga pentru moartea lui, ci sa-i faca in sat un mormant fara de semn si sa-i bage trupul acolo si sa cinsteasca mai mult ziua aceea cu luminata bucurie. Apoi mucenicul ridicandu-si ochii si mainile la cer, i s-a taiat cinstitul cap, impreuna cu iubitul sau Zinon si cu ceilalti sfinti mucenici. Trecand sapte zile, s-a aratat Sfantul Eudoxie in vis sotiei sale, si i-a poruncit ei ca sa spuna Sfantului Macarie sa mearga la divan, unde mergand si nevrand sa aduca jertfa la idoli, i s-a taiat si lui fericitul cap.

Tot in aceasta zi, pomenirea celor 1104 ostasi, si a Sfintei Calodoti, care de sabie s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Faust prezbiterul, Macarie, Andrei si Viv monahul, Chiriac, Dionisie, Andronic, si sfintele: Andropelaghia si Tecla, si Teoctist corabierul, si alt Chiriac, Dimotul, taranul, care de sabie s-au savarsit.

Acesti sfinti au fost parati ca sunt crestini, in zilele imparatului Deciu, catre Valerie domnitorul Alexandriei. Fiind adusi sfintii, si cutremurandu-se Valerie de intarirea si nespaimantarea lor, i-a osandit la moarte prin sabie. Si luandu-si ei sfarsitul asa, iubitorii de Hristos ce erau in Alexandria le-au luat trupurile si le-au bagat in cetate, intru marirea lui Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Sarapavon senatorul, care de sabie s-a savarsit.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

[cristiboss56]

Creştinii ortodocşi români îl cinstesc astăzi, 09 septembrie 2016, pe Sfântul Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău.

Sfântul s-a născut la începutul secolului al XVII-lea într-o familie de credincioși din satul Mesteacăn, din ținutul Neamțului. De mic copil, fiind luat de către părinți la sfintele slujbe de la Mănăstirea Tazlău, a simțit că sufletul „i se întraripează cu dumnezeiescul dor, pentru care, luând binecuvântare părintească, a intrat din fragedă tinerețe în obștea acestei mănăstiri. A deprins viața monahală, apoi a primit îngerescul chip al călugăriei. Aici el a dat dovadă de multă dragoste și râvnă duhovnicească, devenind un ales lucrător al smereniei întru ascultare, al rugăciunii neîncetate și al postirii îndelungate. După puțină vreme a fost hirotonit, fără voia lui, diacon și preot, devenind în scurtă vreme un iscusit povățuitor de suflete. Dorul pentru o nevoință mai aspră l-a făcut să se retragă în pustnicie într-o peșteră de pe Măgura Tazlăului, unde s-a ostenit în privegheri de toată noaptea, răbdând și biruind frigul cumplit și ispitele diavolești. Dobândind darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor și al izgonirii demonilor, el devine foarte căutat de către mulțimile de călugări și credincioși. Cuviosul a fost și un adevărat apărător și mărturisitor al dreptei credințe, păstrând aprinsă flacăra Ortodoxiei în tot ținutul Neamțului.

Urcând în scurt timp pe treptele sfințeniei, multora le aducea folos duhovnicesc prin viețuirea sa aleasă, prin rugăciunile și sfaturile sale, deoarece era binecuvântat de Dumnezeu cu darul deosebirii gândurilor și s-a arătat făcător de minuni încă din timpul vieții.

A trecut la Domnul în jurul anului 1660, fiind înmormântat în pridvorul bisericii Mănăstirii Tazlău.

Încă din timpul vieții, poporul l-a socotit drept sfânt, lucru adeverit și de Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, care l-a cunoscut și, apoi, i-a sărutat cinstitele moaște, după cum însuși mărturisește: „Apucat-am în zilele noastre părinți înalți la podvig (nevoință) și plecați la smerenie adâncă: pe părintele Chiriac de la Bisericani și pe Chiriac de la Tazlău”, iar în Patericul Sfinților moldo-români, din anul 1888, se scrie: „Asemenea, tot întru această vreme, s-a nevoit sihăstrește și alt preacuvios părinte Chiriac de la Schitul Tazlăul și tare mult s-a luptat împotriva vrăjmașilor celor nevăzuți și desăvârșit i-a biruit”.

Drept mărturie a viețuirii sale sfinte și minunate este aceea că după moarte, trupul fiindu-i dezgropat, a fost găsit nestricat. Cu credință adâncă și cu nădejde vin și astăzi să se închine la mormântul său călugări și credincioși de pretutindeni.

A fost trecut în rândul Sfinților de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2008, având zi de pomenire la 9 septembrie.

[cristiboss56]

in aceasta luna, in ziua a noua, pomenirea Sfintilor dreptilor Parinti Ioachim si Ana.

Praznuim in aceasta zi pe sfintii Ioachim si Ana, ca unii prin intermediul carora noi toti am aflat Mantuirea, pentru nasterea Preasfintei Stapanei Doamnei noastre de Dumnezeu Nascatoarea.

Sfantul Ioachim, fiul lui Barpatir, era din neamul regelui David, caruia Dumnezeu i-a randuit ca Mantuitorul sa se nasca din urmasii lui.

Sfanta Ana era fiica lui Matan. Din partea tatalui ei, era din tribul lui Levi, iar dinspre mama sa, era din tribul lui Iuda.

Prin post si rugaciune, dar mai ales prin randuiala lui Dumnezeu, ei au avut un copil la batranete, pe Fecioara Maria, Prea Sfanta Nascatoarea de Dumnezeu.

Sfantul Ioachim a murit la ani dupa ce au avut copila, in varsta de 80 de ani, dupa aducerea si intrarea fiicei lui in Templul de la Ierusalim. Sfanta Ana a murit in varsta de 70 de ani, la doi ani dupa sfantul Ioachim, ani pe care i-a petrecut in Templu cu fiica ei.

Sfintii Ioachim si Ana sunt adesea invocati in rugaciuni de cuplurile care nu reusesc sa aiba copii.

Iar la 25 iulie praznuim Adormirea sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Severian, care s-a savarsit legandu-i-se de picioare bolovani de piatra si apoi spanzurat pe zid.

Sfantul Severian (+ 320) a mucenicit pentru Hristos in cetatea Sevastia (Sebastia) din Armenia in zilele guvernatorului Licius, in anii cand crestinii erau persecutati de imparatul Licinius.

A fost descoperit crestin, pentru ca indemnase si pe cei patruzeci de mucenici de la Lacul Sebastiei (praznuiti la 9 martie) spre nevointa muceniciei.

Drept aceea, cateva luni mai tarziu (in luna septembrie a aceluiasi an 320) paganii l-au adus si pe el in fata judecatorului pentru a vina de a fi marturisit credinta crestina. L-au supus la multe chinuri, iar mai apoi l-au agatat pe zidul cetatii Sebastiei, si ingreunandu-i picioarele si grumazul cu bolovani mari de piatra, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot in aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Teofan marturisitorul, care a sihastrit mai inainte de Diocletian.

Acest sfant era din parinti elini; si apropiindu-se catre Hristos, fiind inca prunc, a vazut un copil patimind foarte rau de frig, si l-a imbracat cu hainele sale. intrebandu-l tatal sau: "Unde-ti sunt hainele, fiul meus" A raspuns: "Pe Hristos L-am imbracat". Iar tatal sau zise: "Cine este Hristoss De vreme ce noi cinstim pe Ermes si pe Apolon". Atunci copilul, lepadandu-se de tatal sau, l-a luat ingerul Domnului, si l-a suit in muntele ce se cheama Diavinon, si l-a dat in seama unui parinte sihastru, care petrecea viata calugareasca de saptezeci si cinci de ani. Si luandu-l acel parinte l-a invatat Sfanta Carte si viata calugareasca; si erau hraniti amandoi de un inger. Dupa cinci ani, raposand staretul, copilul a sihastrit in acea pestera cincizeci si opt de ani.

Dupa aceea, fiind povatuit de dumnezeiescul inger, a iesit din pestera, si incalecand pe un leu, a umblat saizeci de stadii, si a predicat pretutindeni credinta in Hristos. Dar fiind prins, imparatii Caros, Carin si Numerian au pus si i-au dat o suta de palme. Dupa aceea, supunandu-l la felurite chinuri, si vazand ca prin minunile ce facea el, venea catre Hristos multa multime si se boteza de dansul, s-au rusinat, si l-au lasat sa petreaca in sihastria sa. Si suindu-se iarasi la pestera in care locuise mai inainte, si petrecand acolo si alti saptesprezece ani in sihastrie, pana s-au facut toti anii sihastriei lui saptezeci si cinci, s-a mutat catre Domnul.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Hariton, care de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Parintilor celor ce s-au adunat in Efes la Sfantul si a toata lumea al treilea Sinod, in zilele imparatului Teodosie cel Mic, si au caterisit pe necredinciosul Nestorie, episcop de Constantinopol.

Acest Sfant si a toata lumea Sinod s-a adunat pe vremea imparatului Teodosie cel mic, la anii de la Hristos 431, impotriva lui Nestorie patriarhul Constantinopolului, care despartea in doua pe unul Hristos, caci il zicea ca Hristos nu reuneste in El insusi in mod desarvarsit firea umana si firea dumnezeiasca, si il vedea deci pe Hristos a fi un simplu om divinizat, si nu Dumnezeu intrupat. Astfel, dupa invatatura acestui Nestorie, Preasfanta Maria, Mama lui Iisus, nu poate fi numita Nascatoare de Dumnezeu (Theotokos).

Mai ales datorita harului apostolic si scrierilor inspirate de Duhul Sfant ale sfantului Chiril de Alexandria (praznuit la 9 iunie), Sfintii Parinti in numar de doua sute, reuniti in anul 431 la Niceea intr-un Sinod a toata lumea (ecumenic) sub conducerea sfantului Chiril, au zdrobit erezia lui Nestorie si au confirmat credinta primelor doua Sinoade Ecumenice, proclamand clar ca Domnul Iisus Hristos a asumat firea omeneasca in intregime, ca sa ne deschida noua posibilitatea unei adevarate uniri cu firea Sa divina (indumnezeirea).

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

[cristiboss56]

in aceasta luna, in ziua a douazeci si treia, pomenirea zamislirii Sfantului slavitului inaintemergatorului si Botezatorului prooroc Ioan.

Aceasta dumnezeiasca zamislire a binevestit-o dumnezeiescul Arhistrateg Gavriil catre proorocul si sfintitul Zaharia, zicandu-i: "Ascultata a fost rugaciunea ta". Asa ca din aceasta s-a cunoscut mai inainte dumnezeiasca si fecioreasca nastere a Preacuratei Nascatoarei de Dumnezeu, adica pentru minunea, si a batranetilor si a sterpiciunii Elisabetei.

Cand Domnul si Dumnezeul nostru, unic Fiu si Cuvant al Tatalui, se pregatea sa se pogoare din inaltul Cerului pentru a fi zamislit in chip feciorelnic in sanul Preacuratei Sfinte Maica Domnului, voi sa intareasca si sa vesteasca aceasta Minune intre Minuni printr-una care sa ii semene fara a fi precum el. De asemenea, pentru ca intru toate Sfantul Ioan Botezatorul sa fie inaintemergatorul lui Hristos, cu sase luni inainte ca Arhanghelul Gavriil sa se arate Maicii Domnului, acesta din urma se arata Marelui Prooroc Zaharia, in momentul in care intra in templul Domnului ca sa tamiieze si sa se roage pentru popor. Vazandu-l, Zaharia fu cuprins de spaima, dar Ingerul il linisti spunindu-i : "Nu-ti fie teama, Zaharie, rugile tale au fost ascultate, si femeia ta Elisabeta iti va darui un fiu pe care il vei numi Ioan. Vei avea multa bucurie si veselie, si multi se vor bucura de nasterea lui. Caci el va fi mare in fata Domnului, si se va umple de Duhul Sfint inca din sinul mamei sale" (Luca 1, 13-15).

Dar Zaharia era batran, si la fel si femeia lui. De aceea el se indoi pentru o clipa de adevarul cuvintelor Ingerului cum ca acolo unde Dumnezeu voieste, randuiala firii se biruieste. De aceea Gavriil il instiinta ca - pentru necredinta lui, dar si ca sa invete sa se foloseasca de graiul sau numai pentru a-l preamari pe Domnul -, el va ramane in mutenie pana ce se va naste pruncul.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei si Ioan, Petru si Antonie, care s-au savarsit in Africa.

Domnind la Roma Vasile Macedon, domnea si tiranea preacrudul Avrahin Agareanul (Turcul) toata Africa. Acesta pradand Siracuzele (aceasta este Mitropolia Siciliei), a luat de acolo pe Ioan impreuna cu copiii lui, Petru si Antonie, care erau inca mici si indata a poruncit sa-i invete carte agareneasca. Si dupa ce au ajuns la varsta barbateasca, si intreceau pe multi cu intelepciunea si cu faptele bune, mirandu-se de dansii acel viclean Veliar, i-a boierit: facand pe Antonie ghenicon, si pe Petru sachelar. insa acestia in ascuns erau crestini, iar la vedere se fatarniceau ca sunt saracini. Dar nu s-au putut ascunde mult timp. Ca afland Avrahin, si maniindu-se, i-a pus cu picioarele in obezi, si i-a batut cu toiege noduroase.

Fericitul Antonie luand patru sute de toiege pe talpi, multumea lui Dumnezeu. Dupa aceea l-a pus pe un gratar, legat deasupra unui samar cu streanguri si l-a purtat prin mijlocul targului. Iar pe Petru dezbracandu-l, l-a batut cu toiege pe spinare si pe pantece, si l-a bagat in temnita. Dupa aceea mai scotandu-i, iarasi i-a supus la cumplite chinuri, in timpul carora si-au dat sufletul lui Dumnezeu. Dupa aceea au adus si pe tatal lor Ioan, si ridicandu-l cu mana stanga de grumaji, ii baga lui sabia in gura pe gatlej, si asa el si-a dat duhul peste fiii sai.

Si facand foc mare, au ars trupurile sfintilor toate la un loc. Iar fericitul Andrei, foarte batran fiind de varsta, si multa vreme zacand la inchisoare, uscat fiind de foame si de sete si de goliciune si nesupunandu-se aceluia, a fost strapuns cu sulita si apoi i s-a taiat capul. Si asa s-a plinit marturisirea lor.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Raida fecioara.

Aceasta sfanta s-a nascut in Egipt, la locul ce se cheama Tama, fiica fiind unui preot anume Petru, si a imbracat schima monahiceasca, avand ea doisprezece ani. Deci pogorandu-se impreuna cu alte fecioare la fantana ca sa-si scoata apa si vazand multe fecioare, femei si multime de barbati, preoti si diaconi si calugari, pe care ii prinsese ighemonul Luchian, si-i ducea legati intr-o corabie, si afland ea ca sunt legati pentru Hristos, imbarbatandu-se, a intrat si ea intre dansii, rugandu-se lui Comentarisie care era mai mare, ca sa fie si ea cu aceia, iar acela o invata sa-si aleaga ce este mai bine: sa nu patimeasca chinuri, nici sa moara cu acei legati. Dar nevrand ea, a stat inaintea ighemonului si a batjocorit pe zeii lui si l-a scuipat in obraz caci isi batea joc de credinta crestinilor. De aceea, dupa multe chinuri i s-a taiat capul.

Tot in aceasta zi, pomenirea Cuvioaselor femei surori Xantipi si Polixeni.

Aceste sfinte au fost din tara spaniolilor, pe vremea lui Claudie Cezarul. Xantipi era femeia lui Prob care administra tara si a fost invatata de Apostolul Pavel cand a fost acolo, si impreuna cu altii si barbatul ei. Iar Polixeni fusese rapita de oarecare om rau si facator de rele; dar cu darul lui Dumnezeu a scapat curata si neintinata, si a fost botezata de Apostolul Andrei.

Crezand multi prin ea, a luat cu sine pe Apostolul Onisim, si s-au dus in Spania, patria sa. Dupa acea calatorie mare si nespusa, a fugit tragand cu dansa si pe Rebeca cu care se botezase, si a aflat pe sora sa Xantipi. Si petrecandu-si viata impreuna, si multe puteri de minuni aratand, catre Domnul s-au dus.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului noul Mucenic Nicolae Pantopolitul, care, marturisind in Constantinopol, la anul 1672, prin sabie s-a sfarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului noul Mucenic Ioan din Konitsa.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Sfantul Antim Ivireanul

https://www.youtube.com/watch?v=9DBKiIXW9II

https://www.youtube.com/watch?v=LQzvaTun6QM
http://www.doxologia.ro/ceaslov/acat...ntim-ivireanul

[tabitha]

Anul acesta este Anul Comemorativ al Sfantului Ierarh Antim Ivireanul - si al Tipografilor Bisericesti din Patriarhia Română.

Antim Ivireanul, mitropolit român de origine georgiană - 300 ani de la trecerea la Domnul prin moarte martirică



Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii și ale poporului român, din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea domnitorului Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot al Țării Românești), a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai. Pe drumul spre locul exilului, a fost ucis de ostașii turci din escortă, iar trupul său a fost aruncat în râul Marița, în apropiere de Adrianopol.

https://ro.orthodoxwiki.org/Antim_Ivireanul

Troparul Sfântului Ierarh Antim Ivireanul

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, după vrednicie ai fost rânduit păstor si învătător turmei tale si cu întelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viata ai pus-o pentru păstoritii tăi si cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu pe Care roagă-L Sfinte Părinte Ierarhe Antim să dăruiască pace si mare milă celor ce săvârsesc sfântă pomenirea ta.