Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Pâinea cea rea!
Care este pâinea cea rea?
Pâinea dobândită în mod necinstit!
Atunci când lucrezi în zi de sărbătoare, pentru că nu-ţi ajung banii, sau atunci când nu te rogi, sau trăiesti numai pentru trup!
Când mănânci fără să mulţumeşti lui Dumnezeu, că a dat soare şi ploaie, să crească grâul şi să fie pâine, să fie belşug şi să fie pace pe pământ! Acesta este "pâinea lăcomiei", pâinea necinstită, cea pentru care un om devine avar, egoist, înfumurat, încrezut, plin de impresii! De ce? Pentru că e tare şi mare şi are putere.. iar asta nu ii place lui Dumnezeu! Este pâinea necinstită pe care o au cei care nu-L au nici pe Dumnezu şi nu au nici încercari. Pentru că i s-au închinat diavolului, aşa cum a fost ispitit şi Hristos: "Acestea toate Ti le voi da Tie, dacă vei cădea înaintea mea si Te vei închina mie" si nu au absolut nici o încercare. Dar cine îi slujeşte lui Dumnezeu are încercări! Acesta e pâinea de care voi nu aveţi nevoie, de pâinea cea rea!

***"Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopti, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se ispititorul a zis: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El răspunzând a zis: Scris este: Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău” Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi sla*va lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea
înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”. Atunci L-a lăsat diavolului iară îngerii, venind la El, Îi slujeau. "(Matei 4, 1-11)
https://www.youtube.com/watch?v=M-Kh...ature=youtu.be

[cristiboss56]

Neincetata chemare a numelui lui Dumnezeu il vindeca pe om de patimi. CAND IL ROSTIM, NUMELE LUI IISUS E UN MEDICAMENT CARE TAMADUIESTE. EL NU TREBUIE INVOCAT NUMAI CAND SUNTEM BOLNAVI SAU AVEM ALTE ISPITE. El nu se rosteste numai cu buzele sau in gand, ci si cu inima. Numele Lui e sfant, preacurat, preadorit, caci este Dumnezeu. Sa ne gandim la Iisus ca la Dumnezeu care are putere si poate face minuni cu puterea Sa. EL NE VEDE SI NE AUDE CAND NE RUGAM, SI VAZAND CREDINTA NOASTRA TRIMITE HARUL SAU, CARE FACE MINUNI.

Parintele tinea mult la constientizarea atotprezentei lui Dumnezeu. Fiecare suflet sa stie ca Dumnezeu este cu el in tot locul. Ne vede durerea, ne aude rugaciunile, plansul, ne cunoaste gandurile, ne ajuta in purtarea crucii pe care o avem de dus. Ne indeplineste rugaciunile cand cerem ce e bun pentru mantuirea noastra.

Cand omul se roaga lui Dumnezeu cu tarie, cu inima infranta si smerita, cu convingerea ca Dumnezeu il ajuta, atunci se lasa in voia lui Dumnezeu si primeste o putere vindecatoare, PUTEREA HARULUI LUI DUMNEZEU.

Ii indemna Parintele pe credinciosi sa citeasca si Acatistul Domnului Iisus Hristos si Paraclisul Maicii Domnului.
Parinte Arsenie Boca

[cristiboss56]

Sa nu va lipsească niciodată rugăciunea:

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvinte al Dumnezeului Celui Viu, prin Născătoarea de Dumnezeu şi toţi sfinţii Lui, miluieşte-mă pe mine, păcătosul şi nevrednicul robul Tău!”

Aceasta să o spuneţi, fraţilor, şi cu gura voastră şi cu mintea voastră, şi ziua şi noaptea, oriunde aţi fi, fie de mâncaţi, fie de umblaţi, fie de munciţi, fie de şedeţi, şi la aceasta să meditaţi pururea. Şi dacă n-o ştiţi, să o scrieţi, să o învăţaţi şi vă va fi de mult folos, fiindcă aici ea vă va elibera de orice rău, iar acolo vă va izbăvi de Iadul cel veşnic şi vă va învrednici să mergeţi în Rai, în patria voastră veşnică.

( Cuviosului Cosma Etolianul )

[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

... şi vă va fi de mult folos, fiindcă aici ea vă va elibera de orice rău, iar acolo vă va izbăvi de Iadul cel veşnic şi vă va învrednici să mergeţi în Rai, în patria voastră veşnică.

( Cuviosului Cosma Etolianul )

........:)

[cristiboss56]

Una din cântările de la slujba înmormântării ortodoxe este redactată în numele celui adormit, care le cere celor vii să se roage pentru el:

„Văzându-mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi-a venit înfrico*şătorul ceas al morţii. Ci veniţi toţi care mă iubiţi şi mă să*rutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă duc la Jude*cătorul, unde nu este părtinire; căci sluga şi stăpânul împreună vor sta; împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul în aceeaşi cinste vor fi; şi fiecare, după faptele sale, sau se va preamări, sau se va ruşina. Ci vă rog pe toţi şi mă cucernicesc vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rân*duit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii”.

Aceste cuvinte ne arată ce îşi doreşte cel mai mult cel răposat de la rude şi prieteni: nu o înmormântare somptuoasă, nici cuvinte de condoleanţe, nici doliu, ci o rugăciune puter*nică, prin mijlocirea căreia sufletul său să ajungă în mâinile lui Dumnezeu.

(Ilarian Alfeyev, Mitropolit de Volokolamsk)

[alia28aa]

În prealabil postat de cristiboss56

Una din cântările de la slujba înmormântării ortodoxe este redactată în numele celui adormit, care le cere celor vii să se roage pentru el:

„Văzându-mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi-a venit înfrico*şătorul ceas al morţii. Ci veniţi toţi care mă iubiţi şi mă să*rutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă duc la Jude*cătorul, unde nu este părtinire; căci sluga şi stăpânul împreună vor sta; împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul în aceeaşi cinste vor fi; şi fiecare, după faptele sale, sau se va preamări, sau se va ruşina. Ci vă rog pe toţi şi mă cucernicesc vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rân*duit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii”.

Aceste cuvinte ne arată ce îşi doreşte cel mai mult cel răposat de la rude şi prieteni: nu o înmormântare somptuoasă, nici cuvinte de condoleanţe, nici doliu, ci o rugăciune puter*nică, prin mijlocirea căreia sufletul său să ajungă în mâinile lui Dumnezeu.

(Ilarian Alfeyev, Mitropolit de Volokolamsk)

Mie mi-e foarte drag sa pun numele lor pe pomelnice si sa inalt rugaciuni pentru cei dusi.

SFANTUL PAISIE AGHIORITUL ne vorbeste despre cat de importanta este POMENIREA MORTILOR: “Mereu sa ne aducem aminte de cei adormiti si sa ne rugam pentru ei!”
(...)
"Cei adormiti au mai multa nevoie de rugaciune de*cat cei vii, deoarece pentru cei vii exista nadejdea po*caintei. Iar Dumnezeu vrea sa existe oameni care sa-L roage sa-i ajute pe cei adormiti, de vreme ce inca nu s-a facut Judecata din urma. In razboi un soldat grav ranit i-a cerut unui preot apa, insa acela nu i-a dat. L-a trecut cu vederea, desi avea in bidonul sau putina apa. Dupa o vreme ranitul a murit, iar preotul, de indata ce a constientizat greseala sa, nu-si mai gasea linistea. Il pomenea continuu. A venit si la Coliba mea si mi-a spus durerea sa. Sarmanul, avea multa jertfire de sine, dar nu-si dadea seama cum de a putut face aceasta. A ingaduit Dumnezeu, adica a luat putin Harul de la el, caci cel ranit avea mare nevoie de rugaciune. Daca pre*otul i-ar fi dat apa, l-ar fi uitat, in timp ce acum, mustrandu-l constiinta, se roaga neincetat pentru el.
– Gheronda, care este ajutorul pe care il primesc cei adormiti prin rugaciunea noastra?
– Sa-ti dau un exemplu. Daca intr-o zi m-ai gasi in beci si i-ai spune Staretei: „Ce pacat! Nu este mai bine sa-l punem sus la etaj, astfel incat sa vada soarele cata vreme va mai trai?”, ce zici, nu ar face Stareta aceasta?
– Sigur ar face-o, Gheronda.
– Ei, asadar, daca Stareta ar face aceasta, cu atat mai mult nu va darui Dumnezeu celor adormiti usurarea pe care o cerem de la El? Nu-i va muta intr-o temnita mai buna sau chiar intr-un apartament?"

[cristiboss56]

Sa ai o nesfârşită veselie în ascunsul tău, că aceasta mărturiseşte că eşti cu Iisus Hristos în inima ta şi-n respiraţia ta. Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte. Deci o stare de stăpân asupra ta şi de veselă liniştire, chiar dacă te-ai noroit, căci, repet, oricare ar fi motivul unei întristări descurajatoare, este numai şi numai diavolul.

Veşnicia ca şi moartea, e o realitate. Nu vine pentru daruri deosebite: cafele şi dulceţuri. Vine să te ia. Atunci să vedem: „Ce Mi-ai făcut cu viaţa ta, fiule?”. Putem să-L învinuim pe Hristos că nu ne-a dat destul? Pe nici o mamă nu o poţi învinui că nu ţi-a dat destul. Ţi-a dat tot că a stat la dispoziţia ta. Ţi-a dat şi sângele. Nu poţi să o învinuieşti că nu ţi-a dat. Dar pe Dumnezeu, Care a creat şi sângele şi laptele şi pe mamă, şi pe fiu…! Avem atât de pregnante exemple, încât nu mai poţi să faci nici o mişcare. Trăire creştină şi gata! Astea ar putea fi momente pe care le trăieşte fiecare la moarte. Trebuie să spunem atunci: „Ţie ţi-am dăruit, Doamne, toată viaţa mea”. Astea-s repere care-l obligă pe orice creştin. „Că nu am venit numai pentru împăraţi, am venit şi pentru cerşetori”, spune Domnul. Hristos în iesle a fost Împărat şi Cerşetor.

(Părintele Arsenie Papacioc)