Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Este pe deplin caracteristică descrierea de mai jos a greutăţilor căsătoriei, făcută de un mare Părinte şi teolog al Bisericii, Sfântul Grigorie de Nyssa, cel care mărturiseşte că experienţa lui personală din „viaţa lumească” îl face să preţuiască în mod special fecioria: „De unde ar putea începe cineva descrierea greutăţilor vieţii din căsătorie şi cum ar putea cineva prezenta chinurile acestei vieţi pe care toţi oamenii le cunosc din experienţă, şi pe care nu ştiu cum a reuşit natura să îi facă pe aceştia să rabde, să sufere şi să le depăşească în mod voit?”.

Să începem cu cele îmbucurătoare. Condiţia de bază sau scopul esenţial al celor care se gândesc să se căsătorească este acela de a reuşi o convieţuire îmbucurătoare, o convieţuire mulţumitoare. Să zicem că aceasta s-a reuşit și căsnicia aceasta este văzută de toți ca vrednică de invidie sau de dorit.

Obârşie nobilă a soţilor, bunăcuviință, vârste potrivite, crema aceasta a vieţii, multă dragoste, tot ce poate gândi mai bun unul pentru celălalt, dulcea dăruire a unuia către celălalt, fiecare vrea să îl depăşească pe celălalt în dragoste. Să adăugăm la acestea slava, puterea, bucuria şi orice altceva doriţi.

Dar urmăriţi și durerea care convieţuieşte neîndoielnic cu necesitatea, care arde ca un foc mocnit alături de nenumăratele binecuvântări.

(Preot Filotei Faros, Preot Stavros Kofinas)

[cristiboss56]

Datoria creştinească, după ce ne-am rugat pentru noi, să ne rugăm şi unii pentru alţii, precum ne sfătuieşte Sfântul Apostol Iacob: „Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să vă vindecaţi, căci mult poate rugăciunea dreptului, care se face” (Iacov 5, 16). În rugăciunile noastre, să ne rugăm pentru vii şi adormiţi, pentru prieteni şi pentru vrăjmaşi, şi pentru toţi cei ce au dreptul la ea: părinţi, fraţi, binefăcători, conducători bisericeşti şi lumeşti, pentru cei ce ne-au ajutat în multe chipuri şi pentru toţi cei ce ne-au poruncit nouă să ne rugăm pentru dânşii.

(Protosinghel Nicodim Măndiță

[cristiboss56]

Multi barbați, din toate timpurile și locurile, mărturisesc că s-au întors la Hristos, că au lăsat înșelăciunea și păcatul, și au venit la adevăr și lumină, că au luat drumul harului, că s-au izbăvit de patimile tiranice datorită soțiilor lor creștine. Acestea s-au făcut instrumentele lui Dumnezeu pentru mântuirea lor. De aceea Îl și preaslăvesc pe Dumnezeu, Care le-a dăruit astfel de soții creștine.

Faptul acesta le întărește pe femeile creștine care nu i-au văzut încă pe soții lor aproape de Iisus Hristos și le îndeamnă să continue luptele până când vor fi câștigați și aceștia pentru Hristos și mântuiți prin Biserica Lui.

(Atanasie I. Skarmoghiani

[cristiboss56]

"Nimic nu facem pentru lume, ci pentru mântuire! Noi nu mai ştim ce să facem ca "să‑L îmblânzim" pe Dumnezeu, pentru că am greşit o viaţă şi acum, ca să‑L întoarcem şi să ne ierte, trebuie "să‑L îmblânzim". Cu ce? Pocăinţă, smerenie, dragoste şi fapte bune - astea sunt cele ce trebuie să facem!"
(Preasfinţitul Longhin Jar - Stareţul Mănăstirii Bănceni din Ucraina)

Preasfinţitul Longhin Jar s‑a născut pe 19 august 1965 în fosta localitate românească Mihoreni, devenită Petrasevka şi alipită la URSS după 1940, astăzi parte a Ucrainei. A primit la botez numele de Mihail. A avut o copilărie dramatică, rămânând orfan de ambii părinţi. La 24 de ani a fost hirotonit preot şi a pus apoi bazele unor orfelinate în care astăzi sunt îngrijiţi 400 de copii, din care 84 sunt bolnavi de SIDA, iar 82 au malformaţii congenitale. Încă de când era preot de mir a început ridicarea unei mânăstiri la Bănceni, localitate aflată la doar 7 km de graniţa cu România şi la 20 de km de Cernăuţi. Soţia sa a făcut acelaşi lucru la Boian. Astăzi, monahii şi monahiile celor două mănăstiri se îngrijesc de cei 400 de orfani. După întemeierea celor două mănăstiri şi Părintele Mihail şi preoteasa lui s‑au călugărit, părintele primind numele de Longhin. În anul 2012, Părintele Longhin Jar a fost hirotonit Episcop‑vicar al eparhiei Cernăuţi.

La vârsta de 16ani Părintele Longhin Jar a dormit timp de 6 luni pe mormântul mamei sale.

Dumnezeu să-l întărească în tot ceea ce face!
(Sursa Lumea Monahilor)

Vă invit cu mare drag să urmăriţi acest filmat: https://www.youtube.com/watch?v=RsQlahqCcIA

PS: Lăsaţi lacrimile să curgă, e semn că iubiţi... e semn că vă pasă! <3

[cristiboss56]

"Palma Cunoaşterii lui Dumnezeu din Împrejurările Vieţii"!

Am intalnit o data un om mai putin credincios, care dupa o intamplare minunata, a devenit credincios!
A reusit sa se strecoare in Sfantul Mormant, vrand sa demonstreze ca "Lumina" care vine acolo la Inviere, este pusa de cineva.
Asa a avut ocazia sa vada cum vine Sfanta Lumina la Sfantul Mormant! Bineinteles ca dupa aceea, omul a zidit o biserica, o casa de prăznuire, a devenit credincios, însă a trebuit să plătească un preţ. Pentru îndoiala lui i-a fost ingaduita o suferinta si cel dintai nascut copil, a murit. De ce a făcut Dumnezeu lucrul acesta, n-as putea sa va spun, dar probabil a vrut sa ii verifice credinta.
Cea dintâi negare a lui Dumnezeu este "nihilismul"!
În termeni moderni i se spune ateism! Care aduce mai mult cu o forma de "lene a mintii" sau a necunoaşterii lui Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu înseamnă Luminarea Minţii sau Lumina Cunoştintei! Negarea lui Dumnezeu, înseamnă a te împotrivi Logosului Divin si Proniei Divine. Iar aici intervine "Palma Cunoaşterii lui Dumnezeu din Împrejurările Vieţii"!
Demonizarea acesta intelectuală, a încăpăţânării, a necunoaşterii lui Dumnezeu, a ambiţiei si a orgoliului, vine pe seama RAŢIONAMENTULUI!
Noi suntem plini de Raţiune!
Toată lumea vrea sa explice Fenomenele Teologice - Ştiinţific!
Toată lumea vrea sa explice Sfânta Scriptură din punct de vedere al descoperirilor arheologice şi ştiinţifice.
Dar la Dumnezeu nu contează nici anii, nu contează nici timpul, nu contează nici faptele şi nici oamenii.. contează evenimentele.
https://youtu.be/bax-kkWAAQE

[cristiboss56]

Sfântul Maxim: Când vei vedea pe cineva că te urăşte, sau te nedreptăţeşte, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, începe să-l pomeneşti la rugăciune. Dar să nu-l pomeneşti, să-i fie lui vreun rău, că atunci cade pe tine. Să zici aşa: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi pe fratele meu (cutare), că pentru păcatele mele s-a supărat pe mine. Pentru că fratele meu este oglinda mea şi el vede răutaţile mele".
Aşa spune şi Sfântul Ioan Scărarul. "Să nu învinuieşti cumva pe fratele tău când te rogi pentru el, sau să-i ceri pedeapsă", cum îi pun unii în pomelnice la vrăjmaşi. Nu-i voie! Chiar dacă îi puneţi pe unii la vrăjmaşi, Biserica ştiţi cum se roagă? Biserica se roagă pentru vrăjmaşi să-i înţelepţească, să le ierte păcatele, să-i aducă la cunoştinţa adevărului, să-i facă blânzi şi să-i întoarcă cu bine.

[cristiboss56]

În vremea încercărilor şi a necazurilor, atunci când inima este înconjurată, împresurată de gândurile îndoielii, puţinătăţii de suflet, nemulţumirii, cârtirii, trebuie să ne silim a repeta adesea, fără grabă, cu luare aminte, cuvintele „Slavă lui Dumnezeu!”.

Cel ce va crede întru simplitatea inimii sfatul înfăţişat aici, şi îl va pune la încercare atunci când se va ivi nevoia, acela va vedea minunata putere a slavoslovirii lui Dumnezeu, acela se va bucura de aflarea unei noi cunoştinţe atât de folositoare, se va bucura de aflarea unei arme atât de puternice şi lesnicioase împotriva vrăjmaşilor gândiţi.

Singur răsunetul acestor cuvinte rostite atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, singur răsunetul acestor cuvinte rostite cu silire de sine, parcă numai cu gura şi parcă în văzduh, este de-ajuns ca toate căpeteniile văzduhului să se cutremure şi să se întoarcă, fugind.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 52)