Pacatul ravnirii

[Demetrius]

În prealabil postat de florentina2014

Ahh...stiu ca e pacat dar ganduri negre ma doboara,ah cat imi e de ciuda pe cei care stau la casa lor singuri si ce mila imi e de cei care stau cu socrii si nu pot face nimic in curte ca de...nu sunt ei stapani ci socrii...ah cat imi e de ciuda ca celor perversi le merge bine,ca ei fac pe victimele in fata alor mei socrii si spun minciuni iar ei sunt crezuti iar noi nu...ah cat imi e ce ciuda ca al meu copil nu a avut o copilarie frumoasa cand avea jucarii prin curte masa mare le lua si le dadea celorlalti nepoti iar actualului din curte ii face toate voile,mancare are grija de el iar la mine nici nu se uita,ah cat imi e de ciuda ca sunt tratata ca o proasta sa fac curat in curte iar altii sa faca mizerie si zice ca nu are nimic...ah cat imi e de ciuda ca mi.a.facut numai neintelegeri in familie iar la fisu nu se baga il lasa in pace...ahhhhhhh cat am patimitttttt...cand imi aduc aminte ma oftic de mor...mai ales cand vad cat de perversa a fost si e soacramea....nu o suport!!!!!!!!!!!!

Tot asa nora o sa ai si tu; tu ti-o "formezi" acum.

Mie mi se pare ca prin acest post(topic) tu cauti sprijin, intelegere si incurajare din partea noastra pentru pacatul tau pe care chiar tu il evidentiezi pentru ca Dumnezeu ti-a deschis ochii ca sa vezi ce faci.

Eu vad altceva; eu vad ca Dumnezeu iti incearca umilinta pe care te-a invatat sa ti-o impui tu insuti pentru ca altfel iti va fi provocata de altii, pe de o parte, iar pe de alta parte, tot in situatia asta Dumnezeu iti arata ce fel de om esti tu, adica ceea ce nu vrei sa ierti, tot asa vei face si tu si nu iti va fi iertat.
Dumnezeu nu-ti da niciodata ceea ce nu poti duce, adica nu te incearca cu nimic din ce nu poti rezista, pentru ca El nu vrea sa cazi; tu alegi ce sa faci, sa te ridici mai presus decat esti sau sa cazi.