Sa vorbim despre prostie!

[AlinB]

Nu sunt prosti chiar deloc, insa rautatea intuneca mintea, deformeaza ratiunile, etc.

Ca ingeri, cel mai prost dintre ei are un QI mai mare decat ar putea avea vreodata un om in viata asta, prin cadere n-au pierdut din IQ, ci a devenit subordonat unei cauze pierdute.

[Mosh-Neagu]

Sa vorbim despre prostie? Cum am putea-o face din moment ce orice comentariu "abstract" ne trimite direct in tabara prostilor cu pretentii!...
Astazi (de fapt e deja ieri, judecand dupa momentul in care scriu) am fost la Buciumeni, unde a avut loc Hramul manastirii. Si ca de obicei, orice mare adunare aduce cu sine si multa sminteala, pentru ca fiecare om este unicat si are propriile trairi. Intr-un tarziu, usor necajit ca nu ma puteam rupe definitiv de micile tulburari (unii vorbeau, altii se foiau, altiii vorbeau la telefon...) mi-a venit un gand ciudat: cum as reactiona eu, daca acolo, in mijlocul acelor mii de suflete, ar aparea Insusi Mantuitorul Hristos? Si trebuie sa recunosc ca din acel moment mi-a fost o atat de rusine de mine ca am infipt privirea in pamant si nu m-am mai desprins de-acolo multa vreme.
Ideea este ca orice-ar fi, nu avem dreptul sa catalogam si sa judecam. Probabil exista multe definitii ale prostiei, dar eu cred ca prostia nu-i decat lipsa (temporara) a harului, stare ce este uneori ingaduita, alteori oranduita de Dumnezeu, dar niciodata fara un sens precis. E ciudat cand sustinem ca prostia are un sens, nu e inutila sau neaparat daunatoare, cel putin in planul lui Dumnezeu. Pentru ca "prostia" celorlalti reprezinta in fond temelia mantuirii celor inteleptiti!