Schimbarea brusca de paradigma

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Toata calea spirituala este doar o schimbare de paradigma, nimic mai mult.

Realitatea este ceea ce este.

Omul trebuie sa se transforme, nu exteriorul.

Ochiul care vede si gandul care intelege.

Teoretic. Practic, fiecare se poate crede "transformat" si sa nu fie.

[Jonnyw2013]

Uitandu-ma mai sus putin , simt ca ar fi util sa dau niste lamuriri, poate ca nu e totul clar legat de cuvantul paradigma.
Am intalnit cuvantul paradigma cu vreo doua zeci de ani inainte intr-o carte de Steven Covey-"Cele 7 trepte ale eficientei."
Acolo paradigma a fost explicat ca si scara de la o harta.Asemanand cu modul de a vedea o
harta,interpretarea ei.Respectiv la modul mai larrg felul de a vedea un anumit lucru,problema etc.
Intradevar cercetand DEX-ul interpretarea cuvantului paradigma m-a bagat in ceata?
Undeva pe Forum am vazut ca cuvantul a mai fost folosit.Titlul acestui topic ar mai putea suna asa:
Schimbarea brusca de atitudine! sau
Schimbarea brusca a felului de a gandi!
Doamne ajuta!

Cuvinte inrudite: welthanschaung si, desigur, pocainta (metanoia).......

P.S. Paradigma e un cuvant care isi are locul in filosofia/istoria stiintei, mai intai. A abuzat de el, in mod dealtfel stralucit, un nene numit Thomas Kuhn - apoi au abuzat si altii. In orice caz, termenul nu e potrivit in povestile despre anumite schimbari / descoperiri / revelatii personale.

În prealabil postat de Jonnyw2013

Titlul acestui topic ar mai putea suna asa:
Schimbarea brusca de atitudine! sau
Schimbarea brusca a felului de a gandi!

Intr-adevar...:)
P.S. De ce, totusi, "brusca"? Are vreun talc anume aceasta bruschete? Se vrea inrudit cu "insight"?...

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Intr-adevar...:)
P.S. De ce, totusi, "brusca"? Are vreun talc anume aceasta bruschete? Se vrea inrudit cu "insight"?...

Frate Aphil!
De ce e brusca intoarcerea?
Fiindca crezi ca esti pe un drum bun, si la un moment dat vezi ca nu e asa.Talcul e, ca uneori Dumnezeu iti scoate omul care iti spune anumite lucruri la momentul oportun, sau cum erra primul exemplu cel cu omul care nu avea picioare, e suficient sa il vezi ,nu trebuie sa iti spuna nimic, si iti schimbi dintr-o data felul de a gandi.
Cele mai marri schimbari le-am facut in viata, asa dintr-o data.Nu am amanat mult,sau unele le-am facut impins de la spate ,m-a dus viata inainte,"m-a impins".

Tin minte de devenirea cu adevarat in crestin a lui Thor Heyerdal undeva in mijlocul oceanului stand de vorrba cu un amiral in Marina engleza,tot asa a fost o devenire in crestin in timp foarte scurt.Sper sa nu uit sa revin cu povestirea despre Thor Heyerdal.

Ex FlorinOltean75 poti sa vorbesti cu el pe unul din topicuri mult si bine , fara sa il convingi.Cred ca nici 2000 de ani nu ar ajunge sa il lamuresti.Dar il "inconjori" dintr-o data cu ceva, in acelasi timp simplu,, si in acelasi timp foarte greu(pentru el care s-a departat merrgand catre budism, de acea cel rau il ispiteste sa nu faca asa), ii spui: "Pune-te sub ascultarea unui Om al lui Dumnezeu,pune-te sub ascultarea unui preot." Si atunci sansa lui ar fi ca Dumnezeu sa ii schimbe inima si sa asculte de indemnul asta.
Este o chemare "pe pamant", o chemare la realitate.Sa ajute Dumnezeu ca el sa accepte aceasta provocare.O vreme apoi sa taca pe Forumuri, ca sa gandesca la toate ce ii va spune omul lui Dumnezeu,si apoi tot asa, cred, ca va fii,...daca va fi... o intoarcere brusca.

Da cred ca cel mai bine "paradigma" s-ar inrudi cu "insight"(intelegere,buna cunoastere) ma rog in felul cum il intelesesem eu din cartea lui Stephen Covey.Dar cum am spus DEX-ul m-a facut a realizez ca titlul topicului ar fi mai bine numit: "Schimbarea brusca de atitudine"
Doamne ajuta!

Incerc sa inteleg la ce te referi, de fapt, in acest topic. Pricep cate ceva, altele imi scapa mereu, poate ca nici tu nu esti foarte lamurit cu ce vrei de fapt sa comunici si cauti o cale de exprimare, manat de un fel de intuitie sau de vreun impuls inca neclar....:)
Foarte bine, daca e ceva care vrea sa fie formulat si exprimat catre semeni - sa fie!
Pana se mai limpezesc apele, as vrea sa te intreb cateva lucruri:

1) De ce folosesti DEx-ul cand abordezi chestiuni atat de speciale precum paradigma (si chiar atitudine)? Sunt termeni consacrati, cu universuri semantice in spate, cu o istorie lunga si bogata, care nu pot fi ignorate printr-o simpla denumire ci, dimpotriva, abia atunci se urnesc. Nivelul cunostintelor din dictionare este, de obicei, unul elementar, cu rol de introducere si de minima orientare. Putem spera sa aprofundam o problema, mai ales una sufleteasca, avind ca unealta dictionarul? Ce poti afla de acolo decat o definitie, doua si o bruma de informatii conexe? In schimb, sunt atatea carti bune, sunt atatia oameni care au depasit nivelul introductiv al Dex-ului - de ce nu dialoghezi cu astfel de resurse?
Experientele sufletesti semnificative pentru un suflet nu prea incap in patul lui Procust al dictionarelor...:)

2) Probabil cand ai deschis topicul ai avut un scop, ai urmarit o tinta. Care ar fi? Intreb, intrucat nu reusesc sa intrezaresc finalitatea topicului. O clipa m-am gandit ca am putea sa dialogam despre procesul pocaintei, despre metanoia dar am sesizat ca accentuezi bruschetea fenomenului respectiv - lucru care ma face sa cred ca nu de schimbarea mintii ai dori sa vorbim ci despre altceva... Despre ce?

3) Unii vorbesc despre o "trezire" spirituala. La asta incerci sa te referi? Daca da, in ciuda caracterului aparent spontan al fenomenului de trezire, cred ca mai degraba e vorba tot despre un proces/travaliu, cu diverse etape si nenumarate fenomene specifice care se petrec de-a lungul anilor, al intregii vieti...

4) Poate ca e vorba despre desteptarea credintei in om sub atingerea harului? Sau despre contactul pe care il ia mintea, la un moment dat, cu propria inima?

5) Sau poate e vorba despre gestul de a da jos niste ochelari mai jerpeliti pentru a incerca, o clipa, niste lunete mai speciale, asa... Fireste ca vezi o lume noua, nu?....:)

Orice ar fi, m-as bucura sa mai dai curs impulsului de a exprima cate ceva.
Toate cele bune!

[Jonnyw2013]

Ajung tarziu in fata calculatorrului si mai am "baiul" ca sunt perfectionist.Am sa rrapund in doua etape ,maine sper mai pe larg.
Incep cu ultimul punct .
5.Uneori cum am mai spus nu stim sa ne vedem binecuvantarile si avem nevoie sa vedem lumea prin ochii altcuiva,sau s-a intamplat efectiv ceva care nu trebuie uitat,si ne ajuta sa invatam sa ne "numaram binecuvantarile".
EX persoana din Somalia s-a intors schimbata acasa.
Credinciosul care s-a dus la preotul rrespectiv ptr sfat, la fel l-a ajutat sa puna niste "ochelari ai binecuvantarilor" pe ochi.

Sunt pasionat de psihologie si citeam la un moment dat despre un tip de vindecare personala din stres,agitatie,negativism etc, modificarea dialogului interior. Si spunea "Minte-te frumos!"Adica si daca ceva ti-i s-a intamplat defavorabil , interpreteaza-l ca sa fie pozitiv.
Am un cunoscut, foarte volubil(vorbaret), si gasind un servici intr-un oras mare, povesteste despre primele lui saptamani la servicul lui, si foarte haios desi facuse niste gafe le-a interpretat hazliu.Si atunci e OK, caci ptr gafele alea, altul se necajea.
Doamne ajuta!

Cum tu perseverezi, crestine, ma prind si eu in joc si te intreb, asa, de dragul cusaturii: n-ai vrea sa canti mai degraba despre suferinta?
Daca tot te-ai luat cu chestii extraordinare, paradigmatice, nu vrei sa balmajim niscaiva cestiuni mai arzatoare prin Biserica, precum suferinta?
Hai s-o dam in paradigme! Sa-i zicem despre suferinta, bre! S-o descalcim oleaca, s-o formulam, s-o marturisim, s-o dascalim! S-o lamurim, cumva.
La suferinta, birjar! Nu la parascovenii, parol!

Nu vrei oleaca de discurs pre tema? De suferinta, zic, sa mor de te mintz!
De ce n-ai vrea, monser?
Asta da paradigma crestina: suferinta! M-auzi?

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Incerc sa inteleg la ce te referi, de fapt, in acest topic. Pricep cate ceva, altele imi scapa mereu, poate ca nici tu nu esti foarte lamurit cu ce vrei de fapt sa comunici si cauti o cale de exprimare, manat de un fel de intuitie sau de vreun impuls inca neclar....:)
Foarte bine, daca e ceva care vrea sa fie formulat si exprimat catre semeni - sa fie!
Pana se mai limpezesc apele, as vrea sa te intreb cateva lucruri:

1) De ce folosesti DEx-ul cand abordezi chestiuni atat de speciale precum paradigma (si chiar atitudine)? Sunt termeni consacrati, cu universuri semantice in spate, cu o istorie lunga si bogata, care nu pot fi ignorate printr-o simpla denumire ci, dimpotriva, abia atunci se urnesc. Nivelul cunostintelor din dictionare este, de obicei, unul elementar, cu rol de introducere si de minima orientare. Putem spera sa aprofundam o problema, mai ales una sufleteasca, avind ca unealta dictionarul? Ce poti afla de acolo decat o definitie, doua si o bruma de informatii conexe? In schimb, sunt atatea carti bune, sunt atatia oameni care au depasit nivelul introductiv al Dex-ului - de ce nu dialoghezi cu astfel de resurse?
Experientele sufletesti semnificative pentru un suflet nu prea incap in patul lui Procust al dictionarelor...:)

1.Am folosit DEX-ul, caci am vazut mai sus, ca nu mi se parea a fi inteles intrutotul, sau poate asa am crezut eu.Oricum eu cred ca asa cum am inteles eu, din cartea amintita, e sensul bun.Gen "insight" sau altfel spus mod general de a percepe ceva.

În prealabil postat de ahilpterodactil

2) Probabil cand ai deschis topicul ai avut un scop, ai urmarit o tinta. Care ar fi? Intreb, intrucat nu reusesc sa intrezaresc finalitatea topicului. O clipa m-am gandit ca am putea sa dialogam despre procesul pocaintei, despre metanoia dar am sesizat ca accentuezi bruschetea fenomenului respectiv - lucru care ma face sa cred ca nu de schimbarea mintii ai dori sa vorbim ci despre altceva... Despre ce?

2.Tinta?...Au venit oameni din strainatate si vad nenumarati oameni mergand cu capul in pamant, si necajiti, si imi spun, ca "simt", cand vin aici.E un stres mai mare aici.Preturi mai mari la unele produse ca dincolo,iar salariile mai mici ca dincolo.
Un crestin prea ingrijorat si pesimist nu e cel mai bun crestin.Cum am spus suntem niste oameni mai vulnerabili aici ca in vest(material) dar sufleteste nu ne lipseste nimic, sa fim mai veseli.Paradigma este, cum putem vedea totul intr-o lumina mai roz ,ca zambetul sa infloreasca mai des pe fetele noastre.Sa fim niste crestini mai din adancul inimii." Ca cei ce vazand faptele noastre bune(si viata multumita, indiferent de incercarile de la un moment dat) sa cinsteasca pe Tatal nostru din ceruri."

Da ai sesizat bine frate este vorba de metanoia- prin: schimbarea mentalitatii, a intentiilor, a atitudinilor.
(luata definitia mai scurta de pe crestinortodox.ro)
http://www.crestinortodox.ro/editori...zeu-70278.html
Fenomenul nu trebuie sa fie neaprat brusc ,dar eu in unele situatii asa l-am perceput.

În prealabil postat de ahilpterodactil

3) Unii vorbesc despre o "trezire" spirituala. La asta incerci sa te referi? Daca da, in ciuda caracterului aparent spontan al fenomenului de trezire, cred ca mai degraba e vorba tot despre un proces/travaliu, cu diverse etape si nenumarate fenomene specifice care se petrec de-a lungul anilor, al intregii vieti...

3.Da o trezire spirituala mai profunda.
"In viziunea rasariteana, metanoia desemneaza nu atat pocainta in sens moral, cat o adevarata intoarcere a mintii noastre, a intregii perceptii asupra realitatii . Omul convertit ("pocait" , "p/refacut" prin har) are o alta perceptie asupra realitatilor lumii si dincolo de ea, un alt orizont existential-spiritual, pentru ca, de fapt, el ajunge la o altfel de gandire (meta-noetica), la mentalitatea crestina (la "gandul lui Hristos", I Corinteni 2, 16) si, in stransa dependenta cu acest orizont spiritual, la un altfel de comportament si atitudine de viata. Cu alte cuvinte, inseamna o intoarcere a mintii noastre catre Dumnezeu, o convertire la Mintea originara (Cuv. Nichita Stithatul), din care omul s-a "ex-comunicat" prin pacat, respectiv o adevarata re/gasire si transformare de sine.

În prealabil postat de ahilpterodactil

4) Poate ca e vorba despre desteptarea credintei in om sub atingerea harului? Sau despre contactul pe care il ia mintea, la un moment dat, cu propria inima?

4.Da ,modificaea gandirii omului sub atingerea harului.

În prealabil postat de ahilpterodactil

5) Sau poate e vorba despre gestul de a da jos niste ochelari mai jerpeliti pentru a incerca, o clipa, niste lunete mai speciale, asa... Fireste ca vezi o lume noua, nu?....:)
Orice ar fi, m-as bucura sa mai dai curs impulsului de a exprima cate ceva.
Toate cele bune!

5.Nu neparat o lume noua ,asa ca sa fie o lume noua.O lume noua in care sa fii fericit cu ceea ce ai, cu ceea ce esti, rugaciunea sa mearga ca respiratia, ca o vrei,nu ca pe un canon,ca o obligatie etc
Da multumesc de ajutor !Domnul sa te binecuvinteze!

Multumesc pentru raspunsuri, Jonnyw!
Cand am adus in discutie suferinta, suferinta crestinului, am facut-o pentru ca aveam nevoie de un punct de reper sau de sprijin, de un cadru datator de sens pentru problema ridicata de tine. Deci voiam sa raman on topic, aprofundind cumva subiectul, fara a devia discutia catre suferinta si atat.
Ma gandeam ca orice am vorbi despre viata omului crestin fara a pomeni (sau a considera implicit) suferinta, e lucru van. Eventual nonsens si, in orice caz, e neintelegere.
Desi nu e scop sau tinta in sine, suferinta (cu multele ei forme si fatete) insoteste toate faptele crestinului care e ancorat in metanoia cu credinta si nadejdea ca va fi mantuit.
Astfel, cand se lasa patruns de cainta, omul sufera pentru pacatele lui (si chiar pentru pacatele semenilor), intrucat ii e limpede ca a ranit iubirea lui Dumnezeu si ca a stricat o socoteala sfanta - cea a vietii curate, cu sens deplin, a cautarii lui Acasa.
Iarasi, cand se intalneste cu ocara, in sufletul omului se petrece actul suferintei; conviv insa cu oarece bucurie deoarece gaseste ca ocara ii foloseste in lupta contra slavei desarte, mai intai. Apoi e si liniste, deoarece acela care mai inainte s-a tinut pe sine la suferinta si defaimare de sine gaseste ca ocara e binevenita si o ia ca doctorie, cu recunostinta.
De se afla in lupta cu vreo patima sau cu mai multe, omul sufera iarasi. Dar ce poate fi mai bun pentru incercarea de a se dezice de calea mortii decat durerea doctoriei tamaduitoare si efortul de a se vindeca a celui constient de starea lui?
In multe chipuri sufera crestinul, iar unii au chiar darul plansului necontenit. Prin acestea mintea si inima se curatesc, se limpezesc treptat si capata uneori o stralucire aparte...

Cautam asadar descoperiri si atitudini noi. Foarte bine! Cautam revelatii si ochi proaspat. Iarasi e bine. Numai ca, o stim din Evanghelie si din intreaga Traditie, innoirea mintii si vietii noastre se face sub Cruce. Drumul nu e altul decat al Golgotei. Pentru a invia Hristos a patimit, a baut tot paharul ramanind in ascultare de Tatal rastignindu-Se, S-a pogorat la iad, a purtat intreaga suferinta si asa a ramas pana azi modelul si calea pentru toti crestinii.
Ar trebui sa ne rugam, cred, pentru o suferinta potrivita fiecaruia. Intrucat din suferinta si nu altminteri vine toata rodirea si toata descoperirea si bucuria intru Lumina.

Cat despre sensul de care vorbesc logoterapeutii si psihanalistii... Imi pare o alta poveste decat cea a vietii inlauntrul Bisericii.

Toate cele bune,
Doamne ajuta!