Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Sfantul Ioan Casian considera ca dovada deplina a libertatii fata de aceasta patima lipsa ispitelor de acest fel, in timpul somului si apatia fata de ele in stare de veghe, netrezirea poftei, in nici o ocazie.
Iar Sfantul Ioan Scararul ne spune urmatoarele: "Mi-a istorisit cineva o pilda foarte inalta de curatie (castitate). Vazand cineva, (Sfantul Ierarh Non) zicea, o frumusete deosebita, slavea foarte pe Facatonil din acest prilej si numai de vederea ei era miscat la iubirea lui Dumnezeu si-i izvorau lacrimile. Daca unul ca acesta are totdeauna, in asemenea prilejuri, o astfel de simtire si lucrare, a inviat nestricacios inainte de invierea de obste".
Lupta impotriva acestei patimi este grea, iar razboiul impotriva ei este terminat cu biruinta de foarte putini. Oricat am lupta noi impotriva ei, ea este "greu de combatut si cu neputinta de biruit" prin propriile noastre puteri, neputand fi distruse deplin de catre noi insine, ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu care ne spune: Fara Mine nu puteti face nimic "(Ioan 5, 15). Acesta subliniaza, inca o data, valoarea rugaciunii catre Dumnezeu, prin care cerem intarirea puterilor noastre slabite intr-o astfel de lupta, de violenta ei. Prin curatia trupului si a sufletului de patimi, in adancul lor lucreaza Hristos, Cel Care, in aceasta lupta duhovniceasca, ne-a fost frate si ajutor.
Sfantul Ioan Casian subliniaza ideea necesitatii ajutorului dumnezeiesc in razboiul duhovnicesc, aratand ca dracul curviei "nu inceteaza de a razboi pe om, pana nu va crede omul cu adevarat ca nu prin straduinta si nici prin osteneala sa, ci prin acoperamantul si ajutorul lui Dumnezeu se izbaveste de boala aceasta si se ridica la inaltimea curatiei. Biruinta deplina asupra acestei patimi este mai presus de fire si are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.
De aceea ne invata Sfantul Ioan Scararul: "Cel ce a alungat cainele acesta (diavolul desfranarii) cu rugaciunea se aseamana celui ce se lupta cu un leu. Dar cel ce il infrange pe acesta cu impotrivirea in cuvant se aseamana celui ce-si urmareste pe dusmanul lui. (impotrivirea prin cuvant este contrazicerea lui, dar acest lucru se poate face numai daca se va smeri cineva mai intai pe sine prin rugaciune.) Iar cel ce a nimicit cu totul navala lui, desi se afla inca in trup, s-a sculat din sicriu". (A inviat duhovniceste, are un trup, dar indumnezeit.) De aceea "Pune inaintea Domnului slabiciunea firii tale, cunoscand neputinta ta, si vei lua darul (harisma n. tr.) nepatimire pe nesimtire".
Cuviosul Paisie Aghioritul ne zice: "Prea Bunul Dumnezeu ne da la fiecare puteri si harisme pe care insa diavolul cauta sa ni le schimbe in rau. Astfel de harisme sunt, spre exemplu, marimea de suflet si sensibilitatea. Pe omul sensibil, diavolul il face adesea sa exagereze lucrurile, ca sa nu poata trece peste o greutate sau daca reuseste sa lucreze putin, iar apoi renunta, il face sa deznadajduiasca, sa se chinuie si in cele din urma sa se epuizeze.
In schimb, daca crestinul ar spori duhovniceste, sensibilitatea cu care s-a nascut va deveni cereasca. Dar daca o lasa s-o exploateze diavolul, crestinul se va pierde in pacate din ce in ce mai mari. Pentru ca daca crestinul nu-si sporeste harismele sale, atunci le va exploata spre rau diavolul. Si in loc sa fie recunoscator lui Dumnezeu, le va spori spre pierzarea sa".
Astfel crestinul care are o mare sensibilitate poate sa sporeasca aceasta harisma prin traire duhovniceasca, ajungand sa aiba bucurii ceresti si pacea duhovniceasca a sufletului. Diavolul, insa, se va stradui sa-l canalizeze spre senzualitate (lacomia pantecelui, pacate trupesti si impotriva firi etc).
Un exemplu concludent in aceasa privinta este Cuvioasa Maria Egipteanca , care de la varsta de 12 ani ducea o viata desfranata si, dupa cum marturisea, nu o facea pentru bani. Apoi, cu ajutorul harului dumnezeiesc si prin nevointa crestina a ajuns la o inalta vietuire duhovniceasca, iar la sfarsitul vietii sale pamantesti, Dumnezeu a asezat-o in ceata sfintilor. Din aceasta viata pilduitoare aflam ca cei care au o mare sensibilitate si diavolul i-a impins sa traiasca in mari pacate, prin pocainta si cu ajutorul harului dumnezeiesc pot ajunge la o inalta vietuire duhovniceasca.
"Vindecarea de patima desfranarii presupune, asadar, paza inimii si a mintii, prin trezvie duhovniceasca si discernamant spiritual, respingerea gandurilor, amintirilor si a fanteziilor de aceasta natura, lectura duhovniceasca, ascultarea de un parinte duhovnicesc si marturisirea tuturor gandurilor noastre lui, paza trupului si a simturilor, fuga de ispita si de ocazia de pacat, fecioria sau casatoria si disciplina conjugala".

[cristiboss56]

„Că se va lua pacea de pe pământ şi se vor omorâ oamenii unii pe alţii.” Iar noi ne mirăm de multe ori şi spunem aşa: "Cum domnule? Şi spitale, biserici, icoane, slujbe, preoţi şi creştini.. Şi cu toate astea, de ce domină răul?" Domină răul pentru că noi suntem traditionalişti şi formalişti, nu credincioşi! De ce Dumnezeu nu face minuni să oprească răul pe pământ când ar putea să facă, pentru că îi stă în măsură să facă acest lucru? Nu-i convins de trăirea noastră şi de rugăciunea noastră!
Şi aşa, vine bătaia lui Dumnezeu.
Deocamdată, noi creştinii n-am demonstrat că suntem într-o legătura directă cu Dumnezeu. Şi aceasta este prima problemă pe care trebuie să ne-o punem, la modul cel mai acut.
De ce Dumnezeu nu face minuni să oprească răul pe pământ? Când ar putea să facă acest lucru! Pentru că noi încă suntem acei creştini de catifea, care dacă am postit trei zile, şi ne-am împărtăşit, şi ne-am mai şi rugat seara un sfert de oră, credem că am făcut totul.
Predica integrala: - https://www.youtube.com/watch?v=EcLVAFS6j-E

[cristiboss56]

"Adună omul comori și nu știe cui le strânge pe ele."Așa spune în Psalmi! Pentru că în clipa în care închidem ochii... are Ioan Iacob o poezie excelentă: "Prietenia cea cu lumea Te lasă singur la mormânt Şi numai "faptele credinţei" Tovarăşi - mai departe - sunt...Când ajungi lângă mormânt, Prietenia cea cu lumea.. Este ca pleava ce se împrăștie de vânt!"
"- Părinte, tatăl meu a murit și a ascuns o sumă mare de bani, dar pentru că nu avea încredere în noi, nu ne-a spus unde e!" Atâta timp, cât el a pus comoara și inima la loc ascuns, cine poate lucra acolo decât diavolul? Pentru că în momentul în care tu ți-ai legat inima de avere nu ți-ai mai legat-o de Dumnezeu! Este și un proverb turcesc:"Ce-i de haram, de haram se duce." Adică, dacă tu n-ai muncit pentru banul acela, poate să-ți lase tac-tu avere... că tu tot o s-o faci praf! Pentru că n-ai transpirat și n-ai asudat pentru ea. "Banii strângătorului, în mâna risipitorului!". Și pe lângă toate aceste proverbe populare vă mai aduc aminte de a 14-a din muncile iadului. O știu de la Părintele Cleopa, o spunea pe vremea când veneau oamenii cu atocarul la el, este legată de părinți și de copii! Când va fi judecata de obște, vor sta părinții și copiii spate în spate, și vor spune: "Blestemați să fiți părinți, că ne-ați dat pe cele trecătoare și nu ne-ați dat pe cele spirituale!" Și părinții vor zice: "Blestemați să fiți voi.. că pentru grija voastră am uitat de cele spirituale!" Ce face omul? Cum prinde un serviciu bun, să facă băiatului casă, să strângă pentru fată zestre să ia mașină nepotului. Și când îl ia moartea, nu a avut timp să se spovedească! Spune omul în contact cu preotul (ei.. s-ar putea scrie multe cărți, nu SF-uri cu Harry Potter)
- Părinte, dacă ați ști ce inimă bună avea?
- Da a fost vreodată la biserică?
- Părinte, n-avea timp părinte! Noi am avut o afacere, trebuia să stam și duminica și de sărbători, n-am avut treabă cu Dumnezeu!
- Dar s-a spovedit vreodată?
- Avea el de gând.. să se ducă odată, dar n-a ajuns! Nu!
- Dar se ruga vreodată?
- Părinte, știa Tataăl Nostru, dar nu pot să spun eu că-l spunea!
- Credincios om, eu dacă aș fi Dumnezeu, i-as face o bucată de Rai separat! Dar știi cine sunt paznicii acelui Rai? Tot diavolii! Pentru că este scris clar în carțile sfinte: Cine nu are Biserica de Mamă , nu-L are pe Dumnezeu de Tată!
La contactul despărțirii lumii de om!
"- Vai... da ce aspru a fost Dumnezeu, da cum nu s-a gândit.. să ia mama de la copii, da cum nu s-a gândit că e așa de tânără și în floarea vârstei!"
Mare poznă și cu Dumnezeu, dacă nu a fost demult la reciclare, la vreo facultate de perfecționare profesională în vederea actualizării cunoștințelor, să-și revizuiască atitudinea "pisihologica" și "pisihatrică" ale lumii moderne.. începe să ia decizii din astea negândite! E puțin fundamentalist! Nu întreabă de ce-l ia pe ăla și nimeni nu îndrăznește sî-i dea telefon și să întrebe: "Doamne, de ce greșești?" De ce? Pentru că nimeni nu-i știe numărul! Întâlnirea cu Dumnezeu se face în rugăciune nu în figurație!
Predica integrală: - https://www.youtube.com/watch?v=ih11krfH8Gk