Postul negru

[DragosP]

Florin dragă, dpdv duhovnicesc, ce au experimentat ruşii sau cercetătorii britanici NU e post.
În orice caz NU postul la care ne cheamă Biserica, NU postul pe care ni-l impune biserica.

[AlinB]

În prealabil postat de DragosP

Florin dragă, dpdv duhovnicesc, ce au experimentat ruşii sau cercetătorii britanici NU e post.
În orice caz NU postul la care ne cheamă Biserica, NU postul pe care ni-l impune biserica.

Nu spune "impozite" ca s-ar putea supara niste suflete :)

Nu, sunt doar efecte fiziologice ale laturii fizice a postului care il cere Biserica.

Prin care unii ar putea sa inteleaga ca nu doar nu reprezinta un pericol pentru sanatate ba dimpotriva.

Ca are si beneficii duhovnicesti, nu doar un ritual formal, depinde de altii sa-i lamureasca.

Cam greu insa, din moment ce tot ce vor sa inteleaga este ca postul inseamna "sa mori de foame si de sete" sau tot una cu "sa-ti bati cuie in maini si picioare".

[CristianR]

Apropo de postul ca poruncă a Bisericii sau ca sfat. M-am întrebat cum rămâne cu libertatea.

Cred că este poruncă pentru cel care vrea să se supună poruncii. Am văzut ucenici ai unor duhovnici care pentru că îi iubeau și îi respectau, atunci când aceștia li se adresau, ei răspundeau cu „Porunciți!”

Așa e și cu postul. Ca să accepți porunca trebuie să alegi ascultarea. De altfel, puterea de a posti nici nu-ți vine dintr-o sforțare, dintr-un efort personal, ci din ascultare.

De aceea, pentru cel care își propune să facă orice efort duhovnicesc cu propriile lui puteri va fi foarte greu, în timp ce pentru cel care decide să facă ascultare totul devine ușor, pentru că a renunțat la voia proprie, iar lucrarea duhovnicească o face ca răspuns la o chemare, ca supunere smerită, fără a se mai gândi că este greu. Și de aceea nici nu este. Greu e doar gândul; el este cel care pune o grămadă de poveri pe umerii noștri.

[sophia]

În prealabil postat de CristianR

Apropo de postul ca poruncă a Bisericii sau ca sfat. M-am întrebat cum rămâne cu libertatea.

Cred că este poruncă pentru cel care vrea să se supună poruncii. Am văzut ucenici ai unor duhovnici care pentru că îi iubeau și îi respectau, atunci când aceștia li se adresau, ei răspundeau cu „Porunciți!”

Așa e și cu postul. Ca să accepți porunca trebuie să alegi ascultarea. De altfel, puterea de a posti nici nu-ți vine dintr-o sforțare, dintr-un efort personal, ci din ascultare.

De aceea, pentru cel care își propune să facă orice efort duhovnicesc cu propriile lui puteri, va fi foarte greu, în timp ce pentru cel care decide să facă ascultare, totul devine ușor, pentru că a renunțat la voia proprie, iar lucrarea duhovnicească o face ca răspuns la o chemare, ca supunere smerită, fără a se mai gândi că este greu. Și de aceea nici nu este. Greu e doar gândul; el este cel care pune o grămadă de poveri pe umerii noștri.

Nici porunca si nici ascultare, Cristian. Trebuie sa vina de la tine, din iubire si din convingerea ta. Trebuie sa vrei, sa intelegi sensul si sa simti pentru ce o faci.

Uite un exemplu:
Parintii iti spun sa iubesti si sa te casatoresti cu X si sa renunti la ceva ( o alta persoana iubita, locuinta, preieteni etc.).
Tu nu iubesti persoana X, nu vezi sensul sa faci toate acele renuntari, dar din ascultare de parinti sau in unele cazuri te forteaza, te duci si te casatoresti.
Vei fi fericit? Va functiona casnicia si viata ta?

In unele cazuri te poti obisnui si asa si gata.

Dar cand dorinta vine de la tine si din iubirea ta si ti se deschid si perspective frumoase in ciuda renuntarilor, atunci iti este si usor si o faci cu placere.
Si rezultatul este bun.

[CristianR]

Părinții adesea n-au înțelepciune. Tinerii nici atât. Trebuie și iubire, dar și înțelepciune.
Biserica le are pe amândouă; pentru că e întemeiată de Duhul Sfânt; pentru că e sfântă.

Dacă o să ținem post atunci când va veni de la noi nu cred că vom ține vreodată. Dacă ne luăm pe noi înșine ca măsură a bunei viețuiri nu vom ajunge să viețuim bine. Avem nevoie de o chemare din afara noastră pe care ascultând-o să ne apropiem de Cel care ne cheamă. Fără ascultare nu este mântuire.

Hristos a zis: „Cel ce vrea (deci libertate) să vină după Mine.”
Modul în care putem veni după El ni-l arată Biserica. Dacă ne îndoim de ea și nu vrem s-o ascultăm, după cine ne vom ghida? Unde poți găsi sfințenia care să te sfințească și pe tine?

Ce părere ai despre un copil obez care zice: „Lasă, mamă, ce mă înveți tu să mă abțin de la mâncare? De ce-mi impui să mănânc mai puțin? O să mă abțin atunci când voi simți că vreau să fac asta.”

În prealabil postat de CristianR

De altfel, puterea de a posti nici nu-ți vine dintr-o sforțare, dintr-un efort personal, ci din ascultare.

Da, in primul rand din ascultare. Inlauntrul ascultarii se modifica si perceptia asupra efortului personal.

[Mihnea Dragomir]

A trecut Pastile, si tot despre post se vorbeste pe aici. Dar, daca stam sa ne amintim ca in post se schimbau retete de gatit si experiente de arta culinara, mai ca iti spui ca e normal.

[Copacel]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

A trecut Pastile, si tot despre post se vorbeste pe aici. Dar, daca stam sa ne amintim ca in post se schimbau retete de gatit si experiente de arta culinara, mai ca iti spui ca e normal.

http://www.antena3.ro/actualitate/in...ar-354288.html

În prealabil postat de Copacel

http://www.antena3.ro/actualitate/in...ar-354288.html

Impresionant.Multumesc de link. Da, ar trebui canonizat. Parintele Dorobantu, intr-adevar, nu...altii.

[AlinB]

În prealabil postat de Copacel

http://www.antena3.ro/actualitate/in...ar-354288.html

Si ce legatura are asta cu topicul ?