Postul negru

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Florin si Alin, fratilor,
Ingaduiti sa reformulez obiectia mea fata de modul in care puneti amandoi problema: anume, medicalist/scientist.
Ce vreau eu sa zic prin asta - ca sa ne lamurim mai bine cu totii?
Pai, mai intai vreau sa spun ca inteleg postul ca act duhovnicesc, nu doar ca privare a organismului de hrana (sau somn, sau relatie sexuala etc.).
Apoi, si strans legat de asta, nu mi se apr relevante studiile medicale realizate cu oameni care doar au fost privati de hrana. Daca un om nu mananca si nu bea apa din x motive, asta nu inseamna (dupa opinia mea) post. Ci doar nealimentare/nehidratare.

Eu văd lucrurile dintr-alt unghi. Anume că un creștin are o pravilă a lui, o relație cu Dumnezeu, un program de fapte bune și de rugăciune pe care le practică în mod obișnuit, zilnic. Este vorba despre aspectul duhovnicesc, pe care nu l-am pus în discuție deoarece l-am înțeles ca implicit făcînd parte din viața creștinului ortodox. Indiferent de ceea ce consumă în anumite perioade, indiferent dacă mănîncă sau nu, dacă bea apă sau nu, el își continuă viața pe plan spiritual în același stil. Eu unul nu fac diferență între perioadele de post bisericesc și cele de dezlegare, la felul în care frecventez slujbele, fapte, rugăciune. Poate alții o fac, nu știu.

Pe de altă parte, da, postul este o metodă de mîntuire. Unde cuvîntul se înțelege ca scăpare, izbăvire, salvare de un anume rău sau chiar de cel rău. Avem exemple de oameni care au scăpat de dependența de alcool, cafea, tutun prin post cu apă. Rușii au făcut cercetare timp de 40 de ani pe acest domeniu și din cartea lui Lestrade am aflat că și dependența de alcool s-a tratat prin 26 de zile de post cu apă.

To de la ei știm că în primul rînd li s-a ordonat de sus ca în marile centre medicale (înainte de 1991) să facă studii pe problemele de tip psihic. Grav bolnavi de depresii cronice, epilepsie șamd au cunoscut ameliorări și chiar vindecare după o perioadă de nealimentare, dacă preferi termenul ăsta. Delatii aici.

Interesant e că în timpul pauzei de mîncare mulți experimentează o claritate sporită a minții (după primele zile ceva mai grele), performanțe ridicate ale intelectului, chiar senzația de bucurie, de bine, datorată substanțelor care se generează suplimentar în organism în acest timp.

Bonus, avantajele pe plan fizic despre care s-a tot discutat. La urma urmei trupul e menit să fie purtător de Dumnezeu și trebuie să-l reparăm și să-l curățim pe cît posibil...

[DragosP]

Florin dragă, dpdv duhovnicesc, ce au experimentat ruşii sau cercetătorii britanici NU e post.
În orice caz NU postul la care ne cheamă Biserica, NU postul pe care ni-l impune biserica.

[AlinB]

În prealabil postat de DragosP

Florin dragă, dpdv duhovnicesc, ce au experimentat ruşii sau cercetătorii britanici NU e post.
În orice caz NU postul la care ne cheamă Biserica, NU postul pe care ni-l impune biserica.

Nu spune "impozite" ca s-ar putea supara niste suflete :)

Nu, sunt doar efecte fiziologice ale laturii fizice a postului care il cere Biserica.

Prin care unii ar putea sa inteleaga ca nu doar nu reprezinta un pericol pentru sanatate ba dimpotriva.

Ca are si beneficii duhovnicesti, nu doar un ritual formal, depinde de altii sa-i lamureasca.

Cam greu insa, din moment ce tot ce vor sa inteleaga este ca postul inseamna "sa mori de foame si de sete" sau tot una cu "sa-ti bati cuie in maini si picioare".

[CristianR]

Apropo de postul ca poruncă a Bisericii sau ca sfat. M-am întrebat cum rămâne cu libertatea.

Cred că este poruncă pentru cel care vrea să se supună poruncii. Am văzut ucenici ai unor duhovnici care pentru că îi iubeau și îi respectau, atunci când aceștia li se adresau, ei răspundeau cu „Porunciți!”

Așa e și cu postul. Ca să accepți porunca trebuie să alegi ascultarea. De altfel, puterea de a posti nici nu-ți vine dintr-o sforțare, dintr-un efort personal, ci din ascultare.

De aceea, pentru cel care își propune să facă orice efort duhovnicesc cu propriile lui puteri va fi foarte greu, în timp ce pentru cel care decide să facă ascultare totul devine ușor, pentru că a renunțat la voia proprie, iar lucrarea duhovnicească o face ca răspuns la o chemare, ca supunere smerită, fără a se mai gândi că este greu. Și de aceea nici nu este. Greu e doar gândul; el este cel care pune o grămadă de poveri pe umerii noștri.

[sophia]

În prealabil postat de CristianR

Apropo de postul ca poruncă a Bisericii sau ca sfat. M-am întrebat cum rămâne cu libertatea.

Cred că este poruncă pentru cel care vrea să se supună poruncii. Am văzut ucenici ai unor duhovnici care pentru că îi iubeau și îi respectau, atunci când aceștia li se adresau, ei răspundeau cu „Porunciți!”

Așa e și cu postul. Ca să accepți porunca trebuie să alegi ascultarea. De altfel, puterea de a posti nici nu-ți vine dintr-o sforțare, dintr-un efort personal, ci din ascultare.

De aceea, pentru cel care își propune să facă orice efort duhovnicesc cu propriile lui puteri, va fi foarte greu, în timp ce pentru cel care decide să facă ascultare, totul devine ușor, pentru că a renunțat la voia proprie, iar lucrarea duhovnicească o face ca răspuns la o chemare, ca supunere smerită, fără a se mai gândi că este greu. Și de aceea nici nu este. Greu e doar gândul; el este cel care pune o grămadă de poveri pe umerii noștri.

Nici porunca si nici ascultare, Cristian. Trebuie sa vina de la tine, din iubire si din convingerea ta. Trebuie sa vrei, sa intelegi sensul si sa simti pentru ce o faci.

Uite un exemplu:
Parintii iti spun sa iubesti si sa te casatoresti cu X si sa renunti la ceva ( o alta persoana iubita, locuinta, preieteni etc.).
Tu nu iubesti persoana X, nu vezi sensul sa faci toate acele renuntari, dar din ascultare de parinti sau in unele cazuri te forteaza, te duci si te casatoresti.
Vei fi fericit? Va functiona casnicia si viata ta?

In unele cazuri te poti obisnui si asa si gata.

Dar cand dorinta vine de la tine si din iubirea ta si ti se deschid si perspective frumoase in ciuda renuntarilor, atunci iti este si usor si o faci cu placere.
Si rezultatul este bun.

[CristianR]

Părinții adesea n-au înțelepciune. Tinerii nici atât. Trebuie și iubire, dar și înțelepciune.
Biserica le are pe amândouă; pentru că e întemeiată de Duhul Sfânt; pentru că e sfântă.

Dacă o să ținem post atunci când va veni de la noi nu cred că vom ține vreodată. Dacă ne luăm pe noi înșine ca măsură a bunei viețuiri nu vom ajunge să viețuim bine. Avem nevoie de o chemare din afara noastră pe care ascultând-o să ne apropiem de Cel care ne cheamă. Fără ascultare nu este mântuire.

Hristos a zis: „Cel ce vrea (deci libertate) să vină după Mine.”
Modul în care putem veni după El ni-l arată Biserica. Dacă ne îndoim de ea și nu vrem s-o ascultăm, după cine ne vom ghida? Unde poți găsi sfințenia care să te sfințească și pe tine?

Ce părere ai despre un copil obez care zice: „Lasă, mamă, ce mă înveți tu să mă abțin de la mâncare? De ce-mi impui să mănânc mai puțin? O să mă abțin atunci când voi simți că vreau să fac asta.”

În prealabil postat de CristianR

De altfel, puterea de a posti nici nu-ți vine dintr-o sforțare, dintr-un efort personal, ci din ascultare.

Da, in primul rand din ascultare. Inlauntrul ascultarii se modifica si perceptia asupra efortului personal.

[Mihnea Dragomir]

A trecut Pastile, si tot despre post se vorbeste pe aici. Dar, daca stam sa ne amintim ca in post se schimbau retete de gatit si experiente de arta culinara, mai ca iti spui ca e normal.

[Copacel]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

A trecut Pastile, si tot despre post se vorbeste pe aici. Dar, daca stam sa ne amintim ca in post se schimbau retete de gatit si experiente de arta culinara, mai ca iti spui ca e normal.

http://www.antena3.ro/actualitate/in...ar-354288.html

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

A trecut Pastile, si tot despre post se vorbeste pe aici. Dar, daca stam sa ne amintim ca in post se schimbau retete de gatit si experiente de arta culinara, mai ca iti spui ca e normal.

N-a trecut. La ortodocsi este doua zile pe saptamana si in afara Postului Mare.