Mita și voia lui Dumnezeu

[AlinB]

În prealabil postat de CristianR

Revin la ipoteza cu cei doi (sau mai mulți) candidați pentru o parohie. Avem mai multe situații:
a) unul urmează sfatul tău și dă mită, în timp ce ceilalți nu. Acesta va obține parohia dorită (dorită pentru confortul său și al familiei?). Ceilalți vor putea alege parohii periferice, nedorite de cineva. Vor face acolo lucrul lui Dumnezeu, în timp ce primul va face și lucrul lui Dumnezeu după ce își va aranja familia, casa, mașina etc.
b) toți urmează sfatul de a da mită. Care va fi rezultatul? Se va alege cel cu mita mai mare (ca la licitație), iar ceilalți vor fi, și ei, recompensați cu posturi mai mult sau mai puțin călduțe; tot așa le va fi și slujirea; și credința enoriașilor lor.
c) niciunul nu urmează sfatul. Nimeni nu dă mită. Pică toți? Să zicem. Se repetă concursul. Iarăși nu dă nimeni. Nu-i așa că în cele din urmă va fi o competiție corectă? Și că în felul ăsta vor putea ajunge preoți inimoși nu doar la țară, ci și în buricul tîrgului?

Cam asta e ideea, un stistem ticalosit nu poate supravietui fara complicitate cu ticalosii.

Si intreb si eu: cine poate fi complicele unor ticalosi? Un om de buna credinta?

Oare s-ar cere mita dintr-o parahoie saraca?

Oare nu se cere mita acolo unde se stie ca e floare la ureche sa aduni relativ repede 10.000 euro cu predici "inimoase" despre "fapta buna crestina" spre "slava lui Dumnezeu"?

Ca intreb si eu, oare cu ce inima aduna preotul banii aia, de spaga?

Oare cum se simte predicand despre milostenie, milostenia fiind de fapt spaga care o da spre confortul personal?