Cugetari din Dharma

[delia31]

1.

Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

Daca e cineva interesat de imposibilitatea unui sincretism doctrinar intre crestinism si buddhism, as cuteza o paralela comparativa, relativ sumara, intre cele doua doctrine imbratisate simultan si paradoxal de Florin Oltean.

Analiza comparativa n-are cum sa fie completa, abordez doar cateva aspecte esentiale de Hristologie si despre invatatura de baza despre Dumnezeu.

In ce priveste, cosmologia, antropologia, soteriologia, ecclesiologia, eshatologia comparata a celor doua, chestiunea e mult prea ampla.

Cele doua doctrine sunt iremediabil paralele. Nu se intalnesc nici la infinit. Iata, in primul rand, de ce!

[delia31]

continuare 2
Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism


1. Buddhismul
La baza buddhismului sta conceptia ca Adi Buddha, caruia buddhistii ii zic Dumnezeu, e singura existenta din care purcede intreaga lume, in toate formele ei.

Tot in Adi Buddha, in esenta lui imateriala mai exact, se intorc inapoi toate acestea dupa o cvasi-eternitate indefinita, de cicluri de nasteri si morti, de treceri prin diferite secvente existentiale si reincarnari in diverse forme si regnuri.

Nu e foarte clar, dar aceasta existenta unica se pare ca nu e persoana in intelesul pe care-L dam in conceptia crestin-ortodoxa, persoanelor Sf. Treimi. (subiect extrem de dificil de definit teoretic, de altfel. Persona nu poate fi cunoscuta decat in interiorul relatiei).

Pentru Florin, acest dumnezeu-supraconstiinta suprapersonala, numt Adi Buddha, e totul si e singurul. E fara forma, necorporal, imaterial, prezent in tot si toate.

[delia31]

continuare 3 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

Dar sa vedem ce e acest „tot si toate”. Daca despre acest Adi Buddha nu stim mai nimic, fiindca nu suntem „iluminati”, „treziti”, cum zic buddhistii, sa vedem ce se poate deduce despre „tot si toate”.

In crestinism, numim asta cu termenul „realitate” vazuta si nevazuta. In coplesitor de multe forme si manifestari, de la cele mai incantatoare si angelice pana la cele mai infernale, odioase si demonice.

Ei, bine, dupa cum ne-a spus Florin, in gandirea buddhista, vazutele si nevazutele sunt doar forme iluzorii. Consistenta lor materiala/psiho-fizica e volatila, impermanenta. Analogic, ceva de consistenta bulelor de sapun sau ceva de acest gen. Esenta lor imateriala si divina nu e creata, ci exista din vesnicie impreuna cu Adi Budha. Practic, sunt identice si de aceeasi fiinta cu dumnezeul lor, Adi Buddha.

Pt. buddhisti, lumea e identica in fiinta ei cu Dumnezeu, doar ca, chipurile, noi nu percepem decat forma, invelisul ei. In esenta ei, lumea e Dumnezeu.

Ei neaga orice fel de dualism, orice separabilitate intre transcendent si imanent, intre necreat si creat.

Lumea, cu absolut tot ce exista, e de aceeasi esenta divina cu Adi Buddha.
De retinut! Tot ce exista! De la atom, corpuscul, unda, galaxii, planete, materie, spirit, tot absolut, ingeri, regn mineral, vegetal, animal, om, inclusiv demoni, tot e de aceeasi natura cu acel Adi Budha, caruia buddhistii ii zic Dumnezeu.

Florin, ceva obiectii?

[delia31]

continuare 4 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

Pe scurt, chestia asta se cheama monism panteist. Unul in toate. Toate in unul! Din hiduism se trage.
O suita de erezii in cascada, una si una! O suma de sofisme, oximoroni si paradoxuri, care fac deliciul si delirul pseudo-metafizicienilor insomniaci.

Un mic inventar incomplet, de non-sensuri eretice regasibile in buddhism, incropit la repezeala:
-maniheism (erezia ca binele si raul sunt de fapt identice, ca Dumnezeu si diavolul sunt doua fete ale unuia si aceluiasi)

-moartea exista din eternitate, dar nu se poate sti cu ce scop sau din ce cauza. E un dat ontologic in sine. Nu e considerat ceva iremediabil rau, fiindca dupa ea urmeaza multe reincarnari.

- viata, in orice forma, nu e de dorit. De dorit e suprimarea reincarnarilor

-panteism ( atotprezenta totulului in toate, toate sunt identice in esenta lor divina, de la molusca, copac, stanca, nori, la sobolan, curcubeu, inger, om, demon, Dumnezeu)

- non-distinctia dintre transcendent si imanent, dintre neschimbat si ceea ce e supus schimbarilor

-non-opozitia antagoniilor

- aceasta supra-constiinta, numita divinitatea Adi Buddha nu pare sa aiba un plan pe care sa-l impartaseasca cu cineva. N-am reusit sa aflu daca Adi Buddha le-a comunicat buddhistilor in ce scop exista lumea, care este intentia lui, care e relatia lui cu formele in care se manifesta el insusi?
Cum inteleg buddhistii relatia Unului cu Multiplele lui forme? Relatia sinelui unic, primordial cu sinele lui multiplicat.

-nu se poate stii cand a inceput aceasta divinintate-identica-cu-lumea si de-aceeasi-esenta-cu-tot-ce-exista, sa iasa din nemanifestarea primordiala si sa se manifeste in multiple si nesfarsite feluri, purcezand din sine tot ce exista

-pretentia luciferica a buddhistilor ca ei, fiind de aceeasi esenta divina cu Dumnezeu, Il pot cunoaste pe Dumnezeu in esenta Lui, in fiinta Lui.
Cu alte cuvinte, asta ar insemna ca orice il poate cunoaste pe Dumnezeu asa cum se cunoaste Dumnezeu pe Sine Insusi ( !!! imposibil asa ceva dpdv crestin ortodox)

- greu de inteles intentia/mecanismul de functionare/motivatia/mobilul acestui Adi Buddha. Se pare ca odata ce purced din Adi Buda, toate formele in care el se manifesta, purced inevitabil pentru a muri si a se mai naste o data si inca o data, si de mai multe ori, in alte forme, pe principiul impermanentei: „Realitatea observabila se recreeaza si distruge perpetuu”. Asa zic buddhistii.

-Pentru ce aceasta auto-multiplicare de sine similara cu modul in care se auto-multiplica un virus electronic? Care-i intentia?

[delia31]

continuare 5- Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

In gandirea buddhista, tot ce se naste (plante, pietre, animale, pasari, oameni etc.), se naste pentru a muri ca sa se mai nasca o data, tot pentru a muri. Si tot asa la nesfarsit, pana ce entitatea/individul/forma de viata reuseste sa scape de ignoranta si sa afle ca e de esenta divina.

Cand afla in sfarsit asta, se cheama ca respectiva entitate s-a trezit, e un iluminat si are in sfarsit dreptul de a se reintoarce in somnul si beatitudinea nemanifestarii: nirvana.

Pare ca scopul trezirii e obtinerea dreptului de a te cufunda la loc in somnul cel de veci al non-manifestarii din care au fost emanati.

Pana la acest aspect, in afara de lipsa de logica si lipsa unei intentii clare, adica de ce mai degraba exista lumea in loc sa nu fi fost nimic, mai exista cel putin un punct nevralgic: cum de ceva de esenta divina nu are constiinta ca e de esenta divina? Ci un alter-ego ignorant care are nevoie de o indefinita calatorie samsarica initiatica pentru a se descoperi pe sine ca alter-ego al propriului sine. Ce spune Adi Buddha despre sine in scripturile lor buddhiste? Dupa toate aparentele, ceva de genul:"Eu sunt propriul meu multiplu care nu stie asta."

[delia31]

continuarea 6 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

Florin vorbeste despre bunatatea, iubirea, compasiunea, mila pentru toate fiintele, iar cel care reuseste sa aiba aceste trasaturi, e o reflectie a lui Adi Buddha.

Imposibil de digerat cum acest Adi Budda identic cu tot si cu toate si de aceeasi esenta cu tot ce exista, atunci cand se priveste in oglinda aceea ontologica, (imaginara, de dragul speculatiei. In latina, oglinda se zice speculum) se reflecta pe sine siesi in moduri atat de contradictorii.

Se vede pe sine cand serafim, cand demon, cand spirit incarcerat in trup de tigru feroce, cand spirit inchis in gingas si ignorant ghiocel.
Cand inchis in lampa lui Aladin, cand Aladin insusi. Cand Siddartha Gautama Buddha, cand Jack Spintecatorul.
Cand talharul de-a dreapta, cand ala de-a stanga. Cand Iuda Iscarioteanul, cand Iisus din Nazaret ( la buddhisti, Iisus e unul din multii iluminati, nici vorba ca ar fi singurul om de esenta divina)..

Se reflecta pe sine lui insusi, si pare ca n-are vreo problema ca esenta lui e purtata, la propriu, de ingeri si demoni deopotriva. Nu e afectat/contrariat/indignat deloc de cum se poarta demonii cu propria lui esenta?

Adi Budha pare ca se declara autoidentic cu opusul lui. Trasatura lui cea mai pregnanta e non-opozitia contrariilor, fiind in acelasi timp, binele si raul, dumnezeu si diavolul, si pare sa se simta confortabil asa.

Nici pentru adeptii lui, asta nu pare sa fie o problema.

[delia31]

continuare -7 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

Pana aici, cele expuse sunt doar un punct de plecare despre doctrina buddhista. Dar la care, probabil nu mediteaza ei prea mult, fiind focusati pe cognitia apofatica a descoperirii naturii divine proprii pentru a se intoarce de unde au si venit, adica in acest Adi Budha bizar pe care-l contempla.

Ma rog, fiecare cu propriile alegeri.
De aspectele de spiritualitate, viata morala, cultivarea spiritului prin iubire si alte chestii de morala nu ma leg acum. Aici, da, ar fi puncte comune cu invatatura lui Hristos, dar ca doctrina despre triadologie, cosmologie, hristologie, antropologie, eclesiologie, soteriologie etc., cele doua sunt absolut ireconciliabile.