Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Inamicii nostri

Intr-o lume turbulenta este foarte important sa identificam cine sunt cu adevarat inamicii nostri, unde se afla acestia ascunsi, cum, cand ne lovesc si care sunt pagubele.

Problema asigurarii securitatii/ starii de securitate este tot timpul la ordinea zilei, inca din timpuri stravechi.

Inamicul este cel care provoaca o stare de rau, cel care distruge armonia, pacea, buna dispozitie fie direct, fie indirect (inselator/amagitor cu efect intarziat).

Astfel ca, gasirea inamicului, identificarea si distrugerea acestuia sunt actiuni necesare pentru atingerea si mentinerea unei stari fericite.

Unde se ascunde inamicul, de cat timp se ascunde acolo, care sunt metodele prin care poate fi distrus, cum se cultiva dorinta de a lupta cu acesta ? ...€“ toate acestea sunt intrebari esentiale la care trebuie gasite raspunsuri corecte pentru a castiga lupta.

Inamicii care sunt identificati de perceptia obisnuita/fireasca, in lumea noastra atat de agitata si periculoasa, nu sunt aceiasi cu inamicii pe care ii descopera intelepciunea profunda care intelege relatiile de cauzalitate la nivel foarte subtil.

Punctul de vedere budist se bazeaza pe invatatura cuprinsa in propriile scripturi, considerata sfanta:

'Nu exista alti inamici decat propriile noastre patimi/amagiri.'

Perceptia obisnuita dar si alte invataturi identifica inamici in afara subiectului (sub diferite forme, chiar fantastice), budismul afirma ca nu avem alti inamici in afara de propriile noastre inclinatii pacatoase.

Unii identifica inamici externi chiar si la cea mai firava coliziune de interese sau diferente de puncte de vedere cu cei din jurul lor.

Budismul spune ca de fapt nu avem niciun inamic extern, ci toti inamicii sunt inlauntrul nostru, incuibati in felurite patimi.

Daca reflectam atent la aceasta invatatura putem sa-i simtim adevarul. Este ca si cum am descoperi un margaritar nepretuit. Pentru ca natura ei este intelepciunea.

(Functia intelepciunii este aceea de a genera fericire autentica. )

https://www.youtube.com/watch?v=C82Gfr6YIrc

[florin.oltean75]

Inamicii nostri
(continuare)

Inamicii dinlauntru se identifica in principal dupa efecte, dupa fructele actiunii lor.

Acestia pot fi exorcizati doar atunci cand pot fi numiti (conceptualizati), recunoscuti, atunci cand se identifica tiparele dupa care lucreaza.

Principalul inamic launtric este ‘Pofta’, insotit de o cohorta de emanatii, transfigurari ale acesteia cuprinse in doua categorii generale ‘Furia’ si ‘Depresia’.

Unii spun ca ar fi ‘mandria’, insa daca ne uitam mai atent, ‘mandria’ este tot o pofta care vizeaza ‘eul’, pofta eului de a se inscauna deasupra altor euri. Mandria nu este altceva decat o placere vicioasa nascuta din pofta.

Atunci cand Pofta nu este satisfacuta, subiectul ‘se intuneca’ si este cuprins fie de furie, fie de depresie (o gama larga de nuante si intensitati, de exemplu, disperarile sau fricile lumesti pot fi incadrate in spectrul depresiei).

Analizand anatomia poftelor, furiilor si depresiilor la un nivel subtil (ca si cum le-am observa cu lupa) se poate sesiza ca acestea se dezvolta pe fondul unei igiene launtrice deficitare, fie lipsa unei educatii corespunzatoare fie exercitarea influentei unei educatii viciate.

Analizand anatomia acestora si mai profund (ca si cum am folosi un microscop electronic) se poate sesiza ca acestea au drept cauza bazala chiar modul in care sunt concepute/constientizate obiectele din campul perceptiei in continuumul experientei.
‘Coliziunea’ dintre minte si obiect este defectuoasa. Acest aspect poate fi vindecat doar prin corectia perceptiei cu ‘lentila apofatica’ (explicata in sutra Intelepciunii Perfecte).

[delia31]

În prealabil postat de florin.oltean75

.
Nu exista alti inamici decat propriile noastre patimi/amagiri.'

La voi, la buddhisti, asa o fi.
La crestini insa, pacatul /patima/ amagirea e tocmai conspiratia mintii omului cu cineva din afara, adica cu diavolul, impotriva legii lui Dumnezeu.

În prealabil postat de florin.oltean75

Budismul spune ca de fapt nu avem niciun inamic extern, ci toti inamicii sunt inlauntrul nostru, incuibati in felurite patimi.

Crestinismul spune cu totul altceva, si anume ca Dumnezeu l-a facut pe om "bun foarte" si ca n-avea inlauntru incuibat niciun pacat, nicio patima.

Ispita i-a venit din afara, omul a deliberat si a consimtit sa puna la indoiala legea primita de la Dumnezeu si astfel, conspirand impreuna cu diavolul s-a nascut ceea ce se cheama pacat, adica cardasia omului cu nefartatul impotriva Legii. Faradelegea, cum ar veni. "Cu-legea" ramanand, e de bine pentru om. "Fara-de-lege" e de rau. Simplu.

Omul nu pluteste stingher prin cosmos fara instructiuni de functionare. Trebuie doar sa le afle care sunt, care e legea de functionare pusa in el de Dumnezeu. La crestini se stie care e legea. La buddhisti...??? Nebuloasa totala!

Spre deosebire de buddhism, crestinismul face clar distinctie intre natura umana, natura divina, natura ingereasca, naturile celorlalte vietati.
Intre aceste naturi nu exista contopire pana la identificare absoluta.

Doar buddhistii isi imagineaza asemenea ineptii si treceri dintr-o specie intr-alta. Oricat ar fi un om de cazut in patimi, niciodata natura lui umana nu se va anula. Veac pururi! Ce s-a nascut om, ramane om pe veci.

Da' voi puteti sa va autosugestionati si sa credeti altceva decat a aratat clar Hristos, mai ales prin aceea ca a inaltat firea umana la Cer.

Tot uiti asta, Florine, desi zici ca esti crestin! Insusi Unul din Treime S-a facut pe Sine o creatura a speciei umane, fiind pe veci Persoana care ii cuprinde pe toti cei din specia umana, pe toti cei ce se lasa cuprinsi in alcatuirea Lui.

Daca in Buddhism, tu poti spune ca toti inamicii sunt inlauntrul omului, in
crestinism se poate spune altceva, si anume ca oricati inamici ar primi omul inlauntrul lui datorita pacatelor la care incuviinteaza, totusi inlantrul firii umane, in miezul ei cel mai adanc e Insusi Unul din Treime, care nu degeaba S-a facut om, nici ca-I lipsea Lui firea umana, ci tocmai sa-i alunge pe cei care ne-au amagit sa-i primim inauntru. Cu conditia sa-L lasam si sa cooperam cu El la treaba asta, deloc usoara.

Fara Hristos, da, asa e cum zici, toti diavolii isi fac cuib si stau bine mersi ca oricum singurul care-i poate alunga din om, e Hristos. Dar daca nu e Hristos in preajma, ei nu-si fac nicio grija.

În prealabil postat de florin.oltean75

toti inamicii sunt inlauntrul nostru, incuibati.

Da' uit mereu ca in buddhism diavolul nu exista. Pai, nu si-a atins el scopul? Cea mai mare smecherie a lui e sa-i fac pe oameni sa creada ca el nu exista.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de delia31

La voi, la buddhisti, asa o fi.
La crestini insa, pacatul /patima/ amagirea e tocmai conspiratia mintii omului cu cineva din afara, adica cu diavolul, impotriva legii lui Dumnezeu.


Crestinismul spune cu totul altceva, si anume ca Dumnezeu l-a facut pe om "bun foarte" si ca n-avea inlauntru incuibat niciun pacat, nicio patima.

Ispita i-a venit din afara, omul a deliberat si a consimtit sa puna la indoiala legea primita de la Dumnezeu si astfel, conspirand impreuna cu diavolul s-a nascut ceea ce se cheama pacat, adica cardasia omului cu nefartatul impotriva Legii. Faradelegea, cum ar veni. "Cu-legea" ramanand, e de bine pentru om. "Fara-de-lege" e de rau. Simplu.

Omul nu pluteste stingher prin cosmos fara instructiuni de functionare. Trebuie doar sa le afle care sunt, care e legea de functionare pusa in el de Dumnezeu. La crestini se stie care e legea. La buddhisti...??? Nebuloasa totala!

Spre deosebire de buddhism, crestinismul face clar distinctie intre natura umana, natura divina, natura ingereasca, naturile celorlalte vietati.
Intre aceste naturi nu exista contopire pana la identificare absoluta.

Doar buddhistii isi imagineaza asemenea ineptii si treceri dintr-o specie intr-alta. Oricat ar fi un om de cazut in patimi, niciodata natura lui umana nu se va anula. Veac pururi! Ce s-a nascut om, ramane om pe veci.

Da' voi puteti sa va autosugestionati si sa credeti altceva decat a aratat clar Hristos, mai ales prin aceea ca a inaltat firea umana la Cer.

Tot uiti asta, Florine, desi zici ca esti crestin! Insusi Unul din Treime S-a facut pe Sine o creatura a speciei umane, fiind pe veci Persoana care ii cuprinde pe toti cei din specia umana, pe toti cei ce se lasa cuprinsi in alcatuirea Lui.

Daca in Buddhism, tu poti spune ca toti inamicii sunt inlauntrul omului, in
crestinism se poate spune altceva, si anume ca oricati inamici ar primi omul inlauntrul lui datorita pacatelor la care incuviinteaza, totusi inlantrul firii umane, in miezul ei cel mai adanc e Insusi Unul din Treime, care nu degeaba S-a facut om, nici ca-I lipsea Lui firea umana, ci tocmai sa-i alunge pe cei care ne-au amagit sa-i primim inauntru. Cu conditia sa-L lasam si sa cooperam cu El la treaba asta, deloc usoara.

Fara Hristos, da, asa e cum zici, toti diavolii isi fac cuib si stau bine mersi ca oricum singurul care-i poate alunga din om, e Hristos. Dar daca nu e Hristos in preajma, ei nu-si fac nicio grija.


Da' uit mereu ca in buddhism diavolul nu exista. Pai, nu si-a atins el scopul? Cea mai mare smecherie a lui e sa-i fac pe oameni sa creada ca el nu exista.

Si budismul afirma ca sunt demoni ( in cosmologia budista capetenia demonilor se afla intr-un plan existential suprauman denumit Taramul din care se Controleaza Emanatiile) insa sunt priviti/intelesi ca fiinte lipsite de libertate, aflati, ca si omul, in robia patimilor. Din aceasta cauza, inclusiv demonii fac obiectul milei.

Budismul nu ii considera inamici ci fiinte demne de profunda compasiune.

Singurii inamici adevarati identificati in scripturile budiste sunt propriile noastre rautati si patimi.

Demonii, ca si oamenii, pot ispiti omul, insa nu au nicio putere vatamatoare in inima curata.

Inamicul launtric perfid este gandul care vede inamici inafara.

Cata bucurie aduce aceasta intelepciune, nu avem niciun inamic extern! Tot ceea ce trebuie sa facem este sa-i descoperim pe cei dinlauntrul nostru si sa-i distrugem. Aceasta este singura noastra lupta. Fiintele samsarice nu sunt inamicii nostri, ci sunt doar fiinte bolnave de patimi, asa cum suntem si noi insine.

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cata bucurie aduce aceasta intelepciune, nu avem niciun inamic extern! Tot ceea ce trebuie sa facem este sa-i descoperim pe cei dinlauntrul nostru si sa-i distrugem.

Cea mai mare problema a unora e ca nu reusesc sa identifice cine e inamicul.Lupta e pierduta dinainte de a incepe,desi poate exista o iluzie ca se desfasoara o lupta.Diavolul are explicatii intelijente,Dumnezeu are taine.Tu ai ales explicatiile .Cu ele ramai.

[AlinB]

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh."

Efeseni 6:12

[AlinB]

Omul crede intr-o cosmologie care e pura fantezie, asa ca nu poate fi decat pe alaturi cu realitatea spirituala oricat de "induhovnicit" i se pare a fi prin insusirea povestilor "budhiste".

[delia31]

În prealabil postat de AlinB

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh."

Efeseni 6:12

Nu citisi mai sus ce zise buddhistul ultra-compatimitor ? Ca diavolii sunt "bietii" de ei demni de profunda compasiune.

În prealabil postat de florin.oltean75

Budismul nu ii considera inamici ci fiinte demne de profunda compasiune.

Cat de infantil/naiv/inselat sa fie cineva incat sa-si orienteze atat de prost empatia chiar spre cel care vrea sa-l traga in neantul si intunericul cel mai dinafara?

Fara Hristos, care sa arda in el, omul e ca o aluna pe-o masea de tartor ucigas si nesatul!

Dar desigur, Florin nu se teme, ca doar asta ii si propune amagirea lui buddhista, sa se contopeasca in neantul naturii ultime a realitatii (aia fara de Hristos), adica taman in bezna luciferica.

In timp ce buddhismul il amageste spunandu-i ca diavolii nu ii sunt inamici, invatatura lui Hristos ne exaspereaza cu trezvia, tocmai fiindca omul nu e in stare sa anticipeze perversitatile si viclenia lui ha-shatan (in ebraica numele lui satan inseamna fix vrajmas, da' la buddihisti asta e nesemnificativ).

"Fiţi treji, priveghiaţi! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită" (Petru 5, 8)

În prealabil postat de florin.oltean75

Inamicul launtric perfid este gandul care vede inamici inafara..

Saracii apostoli, pe asta n-or fi stiut-o...
Ei au stiut altceva:
"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh."

"Fiţi treji, priveghiaţi! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită"€ (Petru 5, 8)

În prealabil postat de florin.oltean75

Cata bucurie aduce aceasta intelepciune, nu avem niciun inamic extern! .

Da, cata bucurie aduce diavolilor, ca pot sa-si faca incognito salas in inima omului si sa treaca drept neobservati! Ba sa mai fie si compatimiti! Super strategie demonica, buddismul asta! Intai viruseaza programul antivirus, dupa care isi face treaba ca oricum nu i se mai impotriveste nimic.

În prealabil postat de florin.oltean75

Tot ceea ce trebuie sa facem este sa-i descoperim pe cei dinlauntrul nostru si sa-i distrugem. Aceasta este singura noastra lupta. Fiintele samsarice nu sunt inamicii nostri, ci sunt doar fiinte bolnave de patimi, asa cum suntem si noi insine.

Cum sa-i distrugi daca nu-i recunosti si nu-i consideri inamici? Cum sa-i distrugi de vreme ce le-ai dat dreptul sa-ti viruseze tocmai capacitatea de a-i depista?

Fiecare patima e condusa de un demon specializat, ca sa zic asa, pe patima respectiva. Parintii Bisericii le spun pe nume verde in fata, fara ocolisuri: dracul lacomiei, dracul desfraului, dracul mandriei, dracul maniei etc.

Trebuie depistati din primele faze, nu lasati sa intre si sa faca ravagii.
Cand omul a cazut in plasa lor, numai Hristos ii poate izgoni. Omul, cu puterea lui, e varza in lupta cu pacatul.

Daca omul ar fi fost in stare sa lupte singur cu patimile pe care le-a lasat sa-l acapareze, atunci n-ar fi fost nevoie ca tocmai Unul din Treime sa se faca unul din specia umana. Singurul, de fapt capabil de lupta asta din interiorul naturii umane.

Pt. buddhistul de tine, Hristos, desigur, n-are niciun rol in lupta asta, nu? Ori ca S-a intrupat, ori ca nu, oricum nu conteaza!

În prealabil postat de florin.oltean75

Fiintele samsarice nu sunt inamicii nostri, ci sunt doar fiinte bolnave de patimi, asa cum suntem si noi insine

Noua, da-ne voie sa credem altceva si sa discernem cu precautie in ce directie ne orientam mila.
"Diavolul cutreieră pământul dând târcoale, chinuit fiind de o ură neîncetată fată de neamul omenesc" € (Iov 1,7)

In concluzie, fa bine si mai scuteste-ne, mai ales ca e post si maine e Duminica Sfintei Cruci - arma asupra diavolului!

"Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat-o noua, ca se cutremura nesuportand a cauta spre puterea ei"!

[AlinB]

Am scris deja, degeaba ii explici, el are o cosmologie diferita de cea crestina, din perspectiva lui, crestinismul nu este complet, prost informat, etc.
A spus-o cu diverse alte ocazii, degeaba te chinui sa ii explici, el are alte repere, valori, credinte, etc.

Faptul ca mai afiseaza uneori un sincretism formal este doar ca sa induca in eroare si sa mentina auditoriul crestin cat de cat receptiv.

[delia31]

Florin, realitatile astea nevazute nu-s deloc asa cum le prezinti tu, total in contradictie cu invatatura lui Hristos. Pune mana si citeste macar Scriptura, macar Dogmatica Sf. Ioan Damaschin, du-te la biserica si daca vei auzi pe cineva de-a lungul si de-a latul crestinismului ca intelege aceste lucruri ca in Buddhism, atunci poti sa te numesti in continuare Buddhist-crestin. Daca nu, nu! E o contradictie in termeni.

Nu se poate sa faci aici apologia unei religii anti-hristice si s-o prezinti ca avand similitudini cu Invatatura lui Hristos! Cosmogonia crestina, antropogeneza, hristologia, invatatura corecta despre Treime, despre pacat, mantuire, judecata imediat dupa moarte, judecata de la Parusie, asa cum a revelat Hristos, toate astea iti sunt straine. Nu se poate sa ignori coloana vertebrala a Bisericii lui Hristos si sa-ti alegi doar cateva chestii din spiritualitate si viata morala.

Pentru tine, poti sa crezi ce vrei, dar nu se poate sa raspandesti la nesfarsit ceea ce ti s-a spus ca n-are legatura cu crestinismul, ca adica, cele doua invataturi ar avea multe in comun insa doar cei scufundati in apofatismul mistic buddhist ajung chipurile la "iluminarea" asta.

Crestinii nu vor crede in veci in amestecul pana la identitate al realitatilor contrare, amestecul acela in care nu mai e nicio diferenta intre "fiinta" si "nefiinta", intre lumina si intuneric, intre animale, plante, oameni, ingeri, demoni, si in final, care sustine ca natura ultima a tuturor celor aflate in univers, inclusiv a demonilor, ar fi aceeasi cu natura ultima a lui Dumnezeu.
Fiinta/esenta dumnezeiasca a Creatorului e incognoscibila si intangibila creaturilor. Doar prin Hristos si doar prin har, nu in fiinta/esenta, se poate vorbi de unirea dintre creatura-numita-om si Creator. Unire, in care esenta divina nu se transfera esentei/naturii umane. Creatura umana ramane creatura in esenta/natura/firea/specia ei, nu se poate identifica veci pururi cu esenta Creatorului. Asta afirma crestinismul.

In Buddhism, in schimb, in final, toate se scufunda intr-un ocean apofatico-mistic fara deosebire intre natura divina si restul speciilor. Asa ceva e anti-hristic!