Cugetari din Dharma

În prealabil postat de flying

Apoi afirmatia ca se intrupeaza in trupuri de animale plante care nu au ratiune,arunca in aer ideea de karma,caci orice suferinta care nu e internalizata ,asumata,inteleasa nu are nici un sens...

Florin, plecând de această idee, am şi eu o curiozitate: în cazul reîncanării într-un animal/plantă cum mai evoluezi spiritual pentru a te reîncarna într-un om?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ovidiu b.

Florin, plecând de această idee, am şi eu o curiozitate: în cazul reîncanării într-un animal cum mai evoluezi spiritual pentru a te reîncarna într-un om? Dar în cazul "reîncarnării" într-o plantă?

Odata sufletul prins in capcana samsarei inferioare (iad, fantome, regn animal) este aproape imposibila evadarea.

Durata de circulatie in samsara inferioara este incalculabil de mare (frizeaza vesnicia) - pentru ca sufletul nu mai poate practica disciplina morala care este singura cauza a ascensiunii in samsara superioara (taram uman, taramuri celeste).

Samsara inferioara este asemuita cu "noaptea" pentru ca nu se poate lucra spiritual, iar samsara superioara cu "ziua" pentru ca sufletul este luminat de ratiune - poate ascensiona pana la desavarsire - transcenderea samsarei / iesirea din ciclul transformarilor.

Nasterea ca om a unui suflet din samsara inferioara este vazuta de budism ca o exceptie, un eveniment miracol. Pentru a explica importanta vietii umane, cvasi-unicitatea ei, Buddha compara probabilitatea de incarnare a unui suflet intr-un corp uman cu probabilitatea ca o broasca testoasa ce sta pe fundul unui ocean imens, mult mai extins decat suprafata planetei Pamant, si care se ridica o singura data la 1000 de ani, sa nimereasca exact cu capul in centrul unui mic inel care pluteste pe suprafata apei.

Insa, totusi si acest miracol are la baza tot ratiunea karmei. Karma este cel mai tainic si dificil de inteles aspect, nu poate fi realizata si inteleasa direct decat atunci cand este atinsa desavarsirea. In budism, karma negativa se consuma prin suferinta iar karma pozitiva prin complacere in patimi.

Deci sufletul are foarte, foarte putin timp la dispozitie sa faca lucrare spirituala (viata umana este extrem de scurta), sa acumuleze bogatii launtrice care sa-l propulseze pe trepte existentiale superioare.

Sufletele din taramurile celeste care nu afla Adevarul, care se opresc din cautare, care isi consuma darurile launtrice pe delectari celeste, cad si ele dupa o vreme, unele in trup uman, altele in samsara inferioara.

[delia31]

În prealabil postat de florin.oltean75

Odata sufletul prins in capcana samsarei inferioare (iad, fantome, regn animal) este aproape imposibila evadarea.

Durata de circulatie in samsara inferioara este incalculabil de mare (frizeaza vesnicia) - pentru ca sufletul nu mai poate practica disciplina morala care este singura cauza a ascensiunii in samsara superioara (taram uman, taramuri celeste).

Samsara inferioara este asemuita cu "noaptea" pentru ca nu se poate lucra spiritual, iar samsara superioara cu "ziua" pentru ca sufletul este luminat de ratiune - poate ascensiona pana la desavarsire - transcenderea samsarei / iesirea din ciclul transformarilor.

Nasterea ca om a unui suflet din samsara inferioara este vazuta de budism ca o exceptie, un eveniment miracol. Pentru a explica importanta vietii umane, cvasi-unicitatea ei, Buddha compara probabilitatea de incarnare a unui suflet intr-un corp uman cu probabilitatea ca o broasca testoasa ce sta pe fundul unui ocean imens, mult mai extins decat suprafata planetei Pamant, si care se ridica o singura data la 1000 de ani, sa nimereasca exact cu capul in centrul unui mic inel care pluteste pe suprafata apei.

Insa, totusi si acest miracol are la baza tot ratiunea karmei. Karma este cel mai tainic si dificil de inteles aspect, nu poate fi realizata si inteleasa direct decat atunci cand este atinsa desavarsirea. In budism, karma negativa se consuma prin suferinta iar karma pozitiva prin complacere in patimi.

Deci sufletul are foarte, foarte putin timp la dispozitie sa faca lucrare spirituala (viata umana este extrem de scurta), sa acumuleze bogatii launtrice care sa-l propulseze pe trepte existentiale superioare.

Sufletele din taramurile celeste care nu afla Adevarul, care se opresc din cautare, care isi consuma darurile launtrice pe delectari celeste, cad si ele dupa o vreme, unele in trup uman, altele in samsara inferioara.

De unde reiese din nou ca hristosul in care cred unii budhisti e un hristos mincinos, fara nicio putere, iar creaturile n-au decat sa se chinuie in enshpe mii de reincarnari succesive ca oricum nu le vine nimeni vreodata in ajutor.
Sadic si cretin, budhismul asta!

În prealabil postat de delia31

De unde reiese din nou ca hristosul in care cred unii budhisti e un hristos mincinos, fara nicio putere, iar creaturile n-au decat sa se chinuie in enshpe mii de reincarnari succesive ca oricum nu le vine nimeni vreodata in ajutor.
Sadic si cretin, budhismul asta!

Da, dar corect!....

[delia31]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Da, dar corect!....

Corect in raport cu ce?

Ceva e corect sau incorect in raport cu o lege stabilita in prealabil, nu? In crestinism, vorbim de legea pusa de Creator in firea fiecarui lucru.

In budhism, cand si cum a aparut karma? Cine a stabilit-o?
Intrebare pentru Florin.

Vroiam doar sa spun ca Bunul Dumnezeu nu e corect.
Nici sfintii nu sunt corecti.
In Biserica, spre deosebire de alte medii, corectitudinea nu este valoarea suprema/criteriul/legea etc. Ci Mila. Iubirea.

[delia31]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Vroiam doar sa spun ca Bunul Dumnezeu nu e corect.
Nici sfintii nu sunt corecti.
In Biserica, spre deosebire de alte medii, corectitudinea nu este valoarea suprema/criteriul/legea etc. Ci Mila. Iubirea.

Da! Daca era corect, nu-L trimitea la chinuri si moarte taman pe Singurul Nevinovat.
Da' i-a fost mila de cei pe care-i iubeste.

Da' budhistii saracii n-au auzit ca legea iubirii biruieste karma si se tot chinuie bietii cu reincarnarile.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de delia31

Corect in raport cu ce?

Ceva e corect sau incorect in raport cu o lege stabilita in prealabil, nu?

In crestinism, vorbim de legea pusa de Creator in firea fiecarui lucru.

In budhism, cand si cum a aparut karma? Cine a stabilit-o?

Intrebare pentru Florin.

Cum a aparut Dumnezeu?

Cine L-a creat?

Legea si Dumnezeu sunt Una. Nu pot fi separate. Unde este Dumnezeu este Lege si unde este Lege este Dumnezeu.

Daca intelegem Legea, iL intelegem si pe Dumnezeu.

Sacrificul din dragoste este expresia cea mai profunda a Legii, pentru ca iL descopera pe Dumnezeu.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Odata sufletul prins in capcana samsarei inferioare (iad, fantome, regn animal) este aproape imposibila evadarea.

Si pana la urma toate plantele au suflet sau doar cele care sunt produsul unei reincarnari "inferioare"?

Budismul este delir filosofic in forma sa cea mai maladiva. Si inca, un delir ateist. Ce legatura are Domnul nostru cu mizeria asta ideologica, e imposibil de afirmat si aratat pe cale logica. Adica, in alti termeni, nu poti fi crestin si budist in acelasi timp: e un nonsens absolut.