Mai sunt baieti crestini? Unde?

[Urbanophon]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Sau mai bine patru.
*
Dar, pentru mai multa siguranta, cinci e si mai bine!
*
Dar de ce nu sase? Chiar asa: de ce nu sase ani de probe?
*
OK, fie, sa zicem pentru inceput sapte. N-o fi foc! Concubinaj sa fie, cu bucurii!....

P.S. O mica nedumerire, totusi: ce facem daca apar copii in acesti unu, doi, trei...sapte ani?

Oricat e nevoie. Daca ar ramane insarcinata femeia pe care o iubesc atunci as face pasul cel mare catre juramantul sacru. S-ar schimba ecuatia si pentru ea si pentru mine. Repet, din experienta mea, cat si din alte exemple la care am fost martor, casatoria pentru multe femei e o joaca. Divortul e o banalitate. Prefer sa trec prin niste incercari care sa testeze realtia, decat sa ma trezesc ca juramantul din fata Altarului nu mai are nici o valoare.

P.S: Apropo de copii si concubinaj...de doua ori am avut "emotii". In ambele cazuri avortul era optiunea pentru ea. La un moment dat am amenintat-o ca "o leg de calorifer" daca face o asemenea prostie. M-am citat. Astea mi-au fost cuvintele. Bun venit in Babilon. Uneori imi vine sa imi plang de mila ca Dimitri Karamazov.

In concluzie, da, mai sunt baieti crestini. Pacatosi si dezamagiti. Dar avem speranta...:)