Cum ne vindecam de durerea sufletului care este cea mai mare si grea durere

[florentina2014]

În prealabil postat de gpalama

O sa-ti zic si eu pararea mea mai jos.
In primul rand trebuie sa vindeci ceva extrem de important la tine: sensibilitatea si exagerarea.
Optica ta este ca intreaga lume o sa se prabuseasca in jurul tau desi toate sunt relativ in ordine.
Si vad ca parca esti si putin depresiva, adica e posibil sa fie si o depresie, pentru ca pui problema poate intr-un mod putin depresiv, poate daca vorbesti cu un medic vezi daca este o problema medicala care trebuie rezolvata din timp.

Problemele pe care le zici tu in primul rand sunt probleme omenesti, care trebuie intelese si rezolvate omeneste.
In al 2-lea rand unele din ele nu prea sunt probleme sunt doar o optica, o viziune depresiva asupra unor lucruri. O sa incerc mai jos sa le iau pe toate si sa-ti spun ce e cu ele.


Intai casa ta: sotul tau e mai rece, mai retras, nu aveti prieteni, tu esti putin bolnava.
Sunt diferite tipuri de personalitate, dar poate fi vorba si de comportament anxios, de comportament care se poate schimba.
Solutia pe care eu o recomand este una simpla: comunicare si discutii corecte pe probleme; alegeti un loc, stati fata in fata 3 ore si discuta fiecare problema pe care o vezi. Fa-ti NEAPARAT o lista cu probleme si le discuta. Conteaza mult de tot sa aloci timp corect pentru discutii.

Daca el are o problema de atitudine si refuza socializarea, trebuie sa-i explici asta si trebuie sa-i spui ca nu poate sa puna in spatele amandurora atitudinea lui de bursuc ursuz.
Eu zic ca ar trebui sa ai un plan in timp in care sa-l obisnuiesti cu prieteni, la inceput chemi pe cineva in fiecare saptamana pentru tine apoi si pentru el.
Cum s-ar zice trebuie sa furi gaina cu tot cu oua.
In loc sa te plangi atata mai bine ti-ai gasi solutii la probleme.
Si daca face scandal e problema lui. Trebuie sa traiesti si tu. Nu se poate o viata izolata fara nimeni langa voi.
Nu poti sa slujesti tuturor, sa le faci tuturor pe plac, trebuie sa iti faci si tie pe plac, trebuie sa faci ceva si pentru tine.
Viata asta nu o traiti doar pentru el, doar pentru ca el sa se simta bine in linistea lui, trebuie sa-i explici asta; trebuie sa-i respecti putin nevoile dar lucrul asta trebuie adus cumva la un echilibru pentru amandoi.
O sotie nu este presul sotului, nici sluga lui. Sa nu uiti asta. Echilibrul intre nevoile sotilor si comunicarea pentru ca toate sa fie in echilibru sunt o baza a casniciei.
Cumva trebuie sa refaci raporturile in casnicie si in special partea de comunicare si echilibrare a lucrurilor. Daca el s-a invatat sa ceara si sa fie cel care impune trebuie sa-i explici ca si tu traiesti in casa aia si lucrurile trebuie sa fie in echilibru si pentru tine.

Problemele voastre de socializare, care vad ca te dor tare, poti sa le rezolvi sau cu vorba buna sau fortand putin lucrurile in timp si obisnuindu-l cu ele.
Trebuie sa-i arati ca "e bine" sa mai vina cineva pe la voi, dar nu atat de des incat sa-l enerveze (cel putin pentru inceput).
Iar daca refuza, atunci pune piciorul in prag si zi-i ca trebuie sa traiesti.


2. Pentru problemele din afara casei voastre

In primul rand nu mai sunt in mod real problemele ale. Sunt griji pe care ti le faci in mod gratuit degeaba.
Oamenii respectivi sunt majori, maturi, vaccinati, nu ai vorbit de vreun cancer sa vreo alta grozavie, deci sunt bine.
Sunt bolnavi? Sunt in varsta, boala e o normalitate la varsta lor. Trebuie sa vezi lucrul asta ca o normalitate.
Te astepti sa fie ca un tanar? Niciodata. Ar trebui sa te bucuri daca nu sufera prea rau. Boala la varsta lor e o normalitate. Trebuie sa iei lucrurile asa cum sunt in situatia asta.
Nu ai ce sa faci, trebuie sa-ti vezi de viata.
Nu prea inteleg unde e grija. Te ingrijesti de multe dar de tine nu te ingrijesti deloc. Doamne.
Sa stii ca in lumea asta sunt miliarde de oameni care sufera. Si nu poti sa faci nimic. Si nici nu trebuie sa faci nimic pentru ca fiecare are grija de el si Dumnezeu are grija de toti. Nu poti sa iei tu in spatele si in grija ta toata lumea. Nu ti-e dat tie lucrul asta.

Sora ta - zi-i sa se roage, si o sa se casatoreasca. Insa casatoria nu e chiar pe atata graba, ca sa gasesti unul serios trebuie timp, primul gasit poate sa fie o alegere proasta de tot.

Prieteni, cunostinte, alte relatii: trebuie intai un plan simplu de "educare in vederea socializarii" pentru sotul tau. Eu ti-as zice sa gasesti punctul lui sensibil, trebuie sa aiba si el unul: sa aduca el un prieten de al lui si aduci si tu o cunostinta de a ta.
Trebuie sa faci ceva, daca te uiti la drobul de sare (problemele tale) si te lamentezi nu prea ajuta.

3.
Viata este asa cum este. Necazurile vietii sa stii ca sunt o normalitate. Sa te bucuri cand nu ai necazuri mari, alea conteaza cu adevarat, restul sunt nimicuri, sunt o normalitate.

Trebuie sa vezi viata ca o bucurie si nu ca un sir interminabil de necazuri.
Viata este un sir de necazuri, dar este si bucurie. Trebuie sa vezi toate momentele tale de bucurie si nu necazurile, altfel vei ceda sub multimea lor.

De acum inainte trebuie sa te uiti putin si la nevoile tale nu numai la ale celorlalti. Nu poti fi sluga tuturor, nu poti duce problemele tuturor pentru ca ai sa cedezi, ai sa te distrugi usor usor pe tine.


4.
E foarte importanta rugaciunea sa stii pentru tine.
Rugaciunea limpezeste repede apele tulburi.
Gaseste un sfant si citeste acatistul lui in fiecare zi, pentru liniste, sanatate, ajutor in toate.
Pentru ca fara ajutorul lui Dumnezeu innotam foarte greu in apele tulburi ale vietii. Si daca suntem si sensibili atunci ne afecteaza foarte tare.
Si neaparat du-te si te inchina in Biserica si te roaga acolo.

Sunt intru tot de acord!Tata are ciroza..a inceput sa se umfle in burta,nu vrea sa mearga la medic...ma doare tare pentru el...pari tii au pana in 55 de ani,nu sunt batrani...ma dor tare mult suferintele lor...vreau sa ii ajut..adevarat ca nu ma gandesc la mine..decat pe ultimul loc...nu prea pot discuta cu sotul...are fixuri...nu vrea si pace...cateodata nu mai am putere nici macar sa ma rog.....

[AlinB]

Parintii sunt maricei, pot sa decida ce e bun sau nu pentru ei. Chiar daca aleg gresit.

Iar cu sotul, sunt mai multe abordari, nu doar discutiile care iertat sa-mi fie, dar de multe ori femeile au prea putin talent in a pune problema cum trebuie.

[RedRose]

În prealabil postat de AlinB

femeile au prea putin talent in a pune problema cum trebuie.

Sa-mi fie si mie iertat, Alin..dar depinde de femeie..:)

[AlinB]

Asa e, dar pare a fi o caracteristica prea des intalnia si normalitatea o exceptie..

[RedRose]

Exceptiile intaresc regulile..:)

[AlinB]

În prealabil postat de RedRose

Exceptiile intaresc regulile..:)

E o regula nefericita.

[aubergine]

În prealabil postat de AlinB

E o regula nefericita.

Cine zicea ca sunt superficială, cel care judeca greșit și superficial femeile?

[gpalama]

În prealabil postat de florentina2014

Sunt intru tot de acord!Tata are ciroza..a inceput sa se umfle in burta,nu vrea sa mearga la medic...ma doare tare pentru el...pari tii au pana in 55 de ani,nu sunt batrani...ma dor tare mult suferintele lor...vreau sa ii ajut..adevarat ca nu ma gandesc la mine..decat pe ultimul loc...nu prea pot discuta cu sotul...are fixuri...nu vrea si pace...cateodata nu mai am putere nici macar sa ma rog.....

Florentina toti gresim acelasi lucru si nu ne dam seama:
luam in sufletul nostru toate greutatile altora, boli, necazuri, dureri.

Si ne coplesesc toate durerile astea si intram in depresie.
Te rog eu du-te in fata icoanei si uita-te bine la icoana.
Si spune asa de cate ori poti:
"De azi inainte o sa am mai multa credinta in Tine, Doamne Iisuse Hristoase in mana caruia sunt toate necazurile si grijile si durerile noastre pentru care ne rugam Tie."

Si uita de toate grijile si tine in sufletul tau doar ce trebuie tinut.
Vorba Domnului: "te ingrijesti de multe Marto, dar de cele ce trebuie nu te ingrijesti".
Mai lasa grijile lumii, ca nu sunt toate ale tale, are grija Hristos de ele.

Elibereaza sufletul tau de TOT. Curata-l de toate grijile care nu sunt ale tale.

Trebuie sa-i iubim, sa-i ajutam pe ceilalti, dar nu putem sa-i purtam in spate ca pe pietrele de moara, ca pe o povara pentru ca nu rezolvam nimic asa.