Sa vorbim despre prostie!

În prealabil postat de AlinB

Este un act curajos sa vorbesti despre propriile defecte.

Ca omul care nu recunoaste ca e prost, sigur e nebun :)

Aaaa, da, poate.... Acuma nu stiu cat e de curajos actul (poate ar fi daca m-ar stapini vreo frica, niste frici, stiu eu?...), mai degraba e vorba despre o deprindere/ o obisnuinta. Defect profesional, printre altele.

Apropos, am remarcat de mai multe ori pe forum tendinta noastra de a expedia subiectele undeva in eter, in oriunde, in altul. Si totodata sesizez si practic si eu, prin invatare sociala, fir-ar sa fie, respingerea atitudinii de a vorbi despre defectele tale, despre ceea ce te necajeste la tine.
Exceptind situatia cand un om nu se mai satura sa se laude (sic!) cu defectele si pacatele lui, in rest cred ca exercitiul cunosaterii si dialogului pe teme privind conditia omului, tocmai pe aici cred ca trebuie sa se invarta: pe la mine/despre mine, in oarece masura.

Cred ca prostia omului consta, de la o varsta incolo, si in incapacitatea de a intelege rostul si de a practica martusirea, analiza de sine. Toata lumea vorbeste asa, la modul "obiectiv", despre lucruri, iar de nu face asta isi injura si spurca interlocutorul, lumea, pe Dumnezeu.
Cred ca e o prostie cu radacini adanci in frica. O frica, la noi, generalizata si mentinuta prin mecanisme sociale complexe si greu de controlat.

Poftim kultura!...:)

P.S. Mie mi se pare posibil sa vorbim despre prostie si in termeni de pacat. Sau de dispozitie pacatoasa. Poate ca prostia e o ipostaza a mandriei sau e un factor cheie al acesteia. Desi cred ca exista si prostia inocenta, sublima... Prostia ne-istetului, prostia ne-smecherului, prostia ingerului. Da, trebuie ca se manifesta o prostie a ingerului, a sfantului, fara de care lumea asta desteapta si curvita nici nu ar mai putea exista.

Puric, presedinte cu un parlament de plosnite (zice...:)), imi pare ca incearca sa dea o lovitura prostiei, macar prin preocuparea pentru intrebarea "cine suntem".

https://www.youtube.com/watch?v=oG-tYwVn7x8
Activistul de partid ia totul pe cont propriu - zice Puric.
Iar frumosul se identifica in adagio, nu in presto...

[Mihnea Dragomir]

Pornind de la tema topicului, ma gandeam: oare, in Cartea Sfanta, intalnim tratat subiectul prostiei ? Il intalnim si, asa cum era de asteptat, mai ales in Cartile Sapientiale.

Iata ce spune Eclesiastul la 7:25 : "Şi eu m-am silit şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate."

Vedem, deci, ca in Cartea Ecleziastului (al carei autor vizibil a fost, dupa cum se stie, cel mai intelept dintre oameni) prostia este defininta altfel decat ne grabim noi sa o definim, in optica profana, ca lipsa a inteligentei. Aflam ca prostia este o maladie spirituala din categoria nebuniei. Dar o forma agravata a acesteia: este o nebunie zanatica.

Acuma, daca citim versetul in contextul lui (adica intregul capitol 7), vedem ca, la randul ei, nebunia este privita altfel decat o privim noi. Nebunia, pentru Ecleziast, inseamna "sa mori inainte de timpul tau" (7:17). Act de libertate, nebunia tine, asadar, de o optiune fundamentala. Care sa fie aceasta ? "Nu este Dumnezeu: cugeta nebunul in inima sa" ne raspunde Psalmul 52.

Nebunia, si forma ei zanatica, prostia, sa fie, asadar, acelasi lucru cu ateismul ? Nu neaparat. Multi sunt prostii care au credinta in Dumnezeu. Numai ca acest Dumnezeu al prostilor seamana, surprinzator de bine, cu "Dumnezeul filosofilor". Prin acest "Dumnezeu al filosofilor" intelegem contrariul lui Dumnezeu cel Viu. Dumnezeul filozofilor este atat de mare, incat a creat lumea si acum o priveste detasat. Daca nu cumva neglijent. Cata atentie dam noi furnicilor din musuroiul de la o azvarlitura de bat de casa, atata atentie da si dumnezeul filosofilor celor pe care i-a creat. Tragand concluzia simpla, care se impune (dar care scapa filosofilor), prostii credinciosi fac optiunea fundamentala de a se comporta ca si cand Dumnezeu nu ar exista. Ultimele realitati ? Moartea, judecata, raiul si iadul ? Exista, cum sa nu! Dar sunt departe. O sa existe. Deocamdata, ce avem in fata ochilor, sunt solzii realitatii imediate. Azi sa ne descurcam, maine vedem noi! Astfel, ajungem de unde am plecat: prostia este contrariul intelepciunii. Dar intelepciunea inseamna nu a sti mult, ci inseamna a sti ceea ce conteaza cu adevarat.