Teama...de implicare?

[Allexa]

În prealabil postat de AGabriela

Tocmai aceasta mi-e temerea....de a mai face vreun pas in acest sens.

Teama de ce? De dezamăgire? De a fi rănită?
Dacă apare vreo ocazie de a întâlni pe cineva, ia-o ca pe o întâlnire între doi oameni, nu te gândi prea departe.

[AlinB]

Stau si ma gandesc daca nu cumva o femeie care respinge ideea calugariei este o femeie potrivita pentru casatorie.

In ambele cazuri, virtutea esentiala si care displace si pentru care displace multora calugaria, este ascultarea.

Mai mult, calugaria desi presupune ascultare in planul uman, ofera o mult mai mare libertate in relatia cu Dumnezeu.

Pe cand o viata in lume vine cu multe limitari inclusiv pe partea asta.

[Mihailc]

Pesemne Gabriela suferă de neputinţa omenească numită "angoasa necunoscutului". Am folosit "suferă" cu sens nonpatologic, deci nu e cazul de iritări. Boala acesta, o numesc aşa în sens pur existenţial, poate avea multe rădăcini, dintre care cele mai plauzibile sunt cele legate de traumatismele din copilărie. Nesiguranţa anxioasă de sine, mai ales într-o fază avansată când este proiectată asupra celorlalţi, nu apare din senin. Şi n-ar vrea nimeni să traiască toată viaţa cu ea. Există risc iminent de eşec personal, cu antrenarea altor persoane în siajul acestui eşec, fiindcă oamenii răniţi profund încă din zorii existenţei, rănesc la rândul lor pe alţii chiar şi fără să-şi dorească neapărat să facă asta.

Pe de alta parte, mai toti oamenii fiind raniti, vin cu vorba maestrului George Ionescu, profesorul nostru de Psihopatologie: "Viata e cel mai bun terapeut. Intrati in relatii cu oamenii si faceti asa incat sa ne vindecam reciproc." ......:)
Bun sfat, nu tocmai usor de urmat.

[Allexa]

[quote=ahilpterodactil;611488] "Viata e cel mai bun terapeut. Intrati in relatii cu oamenii si faceti asa incat sa ne vindecam reciproc." ......:)
QUOTE]

Sănătos sfat!

[AGabriela]

În prealabil postat de Mihailc

Pesemne Gabriela suferă de neputinţa omenească numită "angoasa necunoscutului". Am folosit "suferă" cu sens nonpatologic, deci nu e cazul de iritări. Boala acesta, o numesc aşa în sens pur existenţial, poate avea multe rădăcini, dintre care cele mai plauzibile sunt cele legate de traumatismele din copilărie. Nesiguranţa anxioasă de sine, mai ales într-o fază avansată când este proiectată asupra celorlalţi, nu apare din senin. Şi n-ar vrea nimeni să traiască toată viaţa cu ea. Există risc iminent de eşec personal, cu antrenarea altor persoane în siajul acestui eşec, fiindcă oamenii răniţi profund încă din zorii existenţei, rănesc la rândul lor pe alţii chiar şi fără să-şi dorească neapărat să facă asta.

O fi boala, n-o fi boala...dar daca-i boala trebuie sa aibe si un.leac. Au mai fost femei/oameni cu traume din copilarie si au vieti.normale. Nu.pot da vina pe traume fara sa-mi.asum rrsponsabilitatea pentru ceea ce sunt.si.ce fac. Multumesc frumos pt.idee.

[AGabriela]

În prealabil postat de AlinB

Stau si ma gandesc daca nu cumva o femeie care respinge ideea calugariei este o femeie potrivita pentru casatorie.

In ambele cazuri, virtutea esentiala si care displace si pentru care displace multora calugaria, este ascultarea.

Mai mult, calugaria desi presupune ascultare in planul uman, ofera o mult mai mare libertate in relatia cu Dumnezeu.

Pe cand o viata in lume vine cu multe limitari inclusiv pe partea asta.

Nu am spus ca's pregatita, ba din contra. Dar de calugarie m-am convins incercand sa stau mai aproape de maici in cateva randuri. Si, sunt de acord cu calugaria, dar stiu ca eu nu am "veleitati" de a fi calugarita. Pur si simplu stiu ca nu sunt "potrivita" pentru manastire...atat. Asta nu inseamna ca resping ideea sau ca ii desconsider pe cei ce aleg aceasta cale.

[AlinB]

În prealabil postat de AGabriela

Nu am spus ca's pregatita, ba din contra. Dar de calugarie m-am convins incercand sa stau mai aproape de maici in cateva randuri. Si, sunt de acord cu calugaria, dar stiu ca eu nu am "veleitati" de a fi calugarita. Pur si simplu stiu ca nu sunt "potrivita" pentru manastire...atat. Asta nu inseamna ca resping ideea sau ca ii desconsider pe cei ce aleg aceasta cale.

Si ce calitati extraordinare crezi ca trebuie pentru asa ceva?
In afara de ascultare?

E o viata ca oricare alta, maninci, muncesti, dormi, te rogi..

Sigur, poaet mai putina socializare in sensul lumesc, fara televizor, internet, etc.

[Florinvs]

Viata la manastire si viata lumeasca difera complet- fiecare din ele avand bucuriile si greutatile lor, care insa difera complet.

Acum din cate am inteles, initiatoarea topicului a spus clar ca nu-si doreste si nu are inclinatie spre calugarie.

Deci ramane cealalta varianta- a vietii in lume si a intemeierii unei familii.
Aici cred ca ar trebui in primul rand de a va invinge aceasta teama sau retinere , in a cunoaste pe cineva. Incercati sa va ganditi ca nu aveti ce pierde daca veti cunoaste pe cineva, se poate discuta cu om despre diferite subiecte de interes sau pasiuni comune, sau mers la un film, concert, piesa de teatru, etc.
Nu trebuie sa va speriati sau sa va faceti griji ca daca nu vor aparea anumite sentimente- asta se va vedea in timp.

Si nu trebuie sa va faceti griji, in sensul ca daca nu ati cunoscut pe cineva sau nu v-ati casatorit pana la o anumita varsta, nu veti mai realiza acest lucru nicioadata! Trebuie sa aveti incredere in Dumnezeu, dar si in calitatile dumneavoastra, si sunt convins ca veti realiza si acest lucru- acela de a va casatori si intemeia o familie, alaturi de care sa fiti fericita toata viata.

[AGabriela]

În prealabil postat de Florinvs

...se poate discuta cu om despre diferite subiecte de interes sau pasiuni comune, sau mers la un film, concert, piesa de teatru, etc.

:-)... Va multumesc ptr sfaturile practice. Nu e greu sa ies la o plimbare sau concert. Problema e cand se vrea mai mult: pur si simplu sunt ca un rac :-)). Rad eu rad, dar nu-i de ras. Stiu ca problema mea este una din cele mai.mici si va multumesc pentru importanta cu care o tratati.