Teama...de implicare?

În prealabil postat de AGabriela

Deschid acest topic, recunosc, mai mult din punct de vedere omenesc. Problema: mi-e teama de o relatie, sa ma duc la intalniri, sa cunosc, sa ma deschid. Stiu, majoritatea o sa imi spuneti "Du-te la duhovnic!". Raspuns: Am fost dar tot nu reusim sa rezolvam problema. Ori nu reusesc eu sa expun problema cu care ma confrunt, ori dansul nu reuseste sa priveasca lucrurile si din alt unghi. Poate cu timpul va veni si rezolvarea, dar pana atunci va rog sa expuneti si parerile dvs. Poate vreo vorba, poate vreo mustrare, poate ceva va scoate la liman problema ca doar Dumnezeu lucreaza prin oameni.
Pe scurt, pana in urma cu ceva vreme (vreo cativa ani) imi doream sa fiu parte a unei familii, sa fiu fericirea unui viitor sot (a se intelege ca al meu, nu al alteia), sa fiu mama. Dorintele nu au disparut, insa mi-e extrem de greu sa mai fac vreun pas inainte. V-ati confruntat cu asa ceva vreodata? Exista cineva care intelege la ce ma refer? Stiu ca nu-i o formula dar care a fost solutia sa iesiti din impas pentru a reusi sa va redeschideti sufletul? Nici rugaciunea nu mai merge cum mergea odata.
P.S: nu vreau formule, ci doar pareri. Si, din experientele altor topicuri, nu incercati sa imi spuneti sa fac nu stiu ce acatist de nu stiu cate ori, sau nu stiu cate metanii. Am incercat si astfel de formule, cu binecuvantarea duhovnicului bineinteles si nu au functionat in ceea ce ma priveste. Dumnezeu sa ma ierte, poate gresesc, dar uneori un gand a facut de o mie de ori mai mult decat nu stiu cate acatiste citite pe banda.
Multumesc

Dupa opinia mea, ati descris foarte bine situatia dvs. Foarte bine pentru un psiholog. Felicitari pentru claritate!
As vrea sa va transmit cateva cunostinte. Nu o parere.

*
In primul rand, stiati ca ceea ce descrieti dvs. este un tip de personalitate? In tarile anglofone se numeste ceva gen VSP sau HSP, adica oameni foarte senzitivi (nu prea s-a gasit un termen potrivit pentru traducere), cu o reactivitate emotionala aparte, asemanatoare celei din tulburarea de personalitate evitanta. In aceste tari (Anglia, SUA, din cate cunosc) sunt cluburi sau grupuri speciale formate din aceste persoane si se fac niste intruniri dupa modelul AA. Grupuri de suport si de marturisiri/impartasiri unde fiecare poate exprima ceva si poate lua de la altii. Uneori au un psiholog printre ei dar de obicei se autoconduc. Rezultatele sunt promitatoare.

Pentru Romania, ce cred ca poate fi facut e sa cautati, in paralel cu mentinerea legaturii stranse cu alte persoane de suport si, mai ales, cu duhovnicul, un consilier/psihoterapeut. Nu stiu daca avem consilieri specializati strict pe chestiunea aceasta dar sunt consilieri cu formare in una din specializarile urmatoare:
- analiza tranzactionala
- terapie rogersiana
- terapie rational-emotiva
- terapie gestalt.
Oricare din aceste orientari terapeutice cred ca va pot fi de folos. Daca gasiti si psihologul potrivit ca persoana...

As vrea sa intelegeti ca ceea ce descrieti sunt insusiri limpezi ale personalitatii despre care vorbeam. Nu e nici boala, nici moft. Si nu trece cu varsta sau cu norocul... Trebuie lucrat, pur si simplu, pentru dezvoltarea unor insusiri care, nu stiu din ce pricina, au ramas un pic in urma. Daca nu lucrati cu un specialist pentru aceasta dezvoltare, riscati sa va confruntati cu problema in variate forme... Sper ca intelegeti.

Personal am lucrat cu un tanar care avea aceasta "problema". Am sesizat repede despre ce e vorba dar nu l-am putut ajuta, eu nefiind specialist in aceasta. El mi-a marturisit ca a facut terapie in Italia, un an, si in Franta dar fara rezultate notabile. Il ajutau insa intalnirile de grup si discutiile cu terapeutul.

Cred ca e bine, asadar, sa cautati un psi.
De asemenea, va mai aduc la cunostinta ca psihofarmacologia moderna a descoperit anumite substante care au un rol pozitiv/facilitator pentru rezolvarea acestui tip de probleme. Eventual ati putea consulta, deci, si un medic psihiatru care sa fi auzit de VSP/HSP. Sau cum s-o numi, ca nu prea m-a interesat denumirea....:)

Va doresc succes!
Doamne ajuta!

[AlinB]

Foarte interesant.

Am observat genul asta de persoane dar nu stiam unde se incadreaza dpdv. psihologic.

Din pacate sensibilitatea exagerata nu de putine ori e asociata si cu o agresivitate iesita din comun, de asta si relatiile cu aceste persoane sunt f. greu "digerabile".

În prealabil postat de AlinB

Foarte interesant.

Am observat genul asta de persoane dar nu stiam unde se incadreaza dpdv. psihologic.

Din pacate sensibilitatea exagerata nu de putine ori e asociata si cu o agresivitate iesita din comun, de asta si relatiile cu aceste persoane sunt f. greu "digerabile".

.....:)
Da, e o descoperire relativ recenta (anii 90-2000). Inainte, atat DSM cat si variantele franceza si engleza incadrau decompensarile celor cu acest pattern de personalitate in complicatiile tulburarii evitante, mai ales. Dar s-a inteles ca e altceva, de sine statator.
Totusi, o parte din schemele cognitive si din evenimentele importante din drumul de viata pot fi abordate cu folos in orice tip de orientare terapeutica. Doar ca sunt oameni extrem de reactivi la interventie, cu un prag al frustrarii foarte coborat... Trebe multa, multa delicatete si rabdare. Si tehnica maiastra...:)
O veste proasta e ca, pe fondul marii lor fragilitati narcisice, acesti oameni au tendinta sa consum abuziv alcool si diverse alte droguri. Poate tocmai de aceea terapia se face de obicei in grupuri de suport gen AA.
Sa speram ca nu m-am inselat asupra indiciilor oferite de colega. Si ca imi va urma indrumarile. Sunt terapeuti si la Ploiesti, desi cel mai bine ar fi sa faca o plimbare la Bucuresti, unde cunosc multi oameni cu care ar putea lucra, daca voieste.

[AGabriela]

În prealabil postat de ahilpterodactil

.....:)
Da, e o descoperire relativ recenta (anii 90-2000). Inainte, atat DSM cat si variantele franceza si engleza incadrau decompensarile celor cu acest pattern de personalitate in complicatiile tulburarii evitante, mai ales. Dar s-a inteles ca e altceva, de sine statator.
Totusi, o parte din schemele cognitive si din evenimentele importante din drumul de viata pot fi abordate cu folos in orice tip de orientare terapeutica. Doar ca sunt oameni extrem de reactivi la interventie, cu un prag al frustrarii foarte coborat... Trebe multa, multa delicatete si rabdare. Si tehnica maiastra...:)
O veste proasta e ca, pe fondul marii lor fragilitati narcisice, acesti oameni au tendinta sa consum abuziv alcool si diverse alte droguri. Poate tocmai de aceea terapia se face de obicei in grupuri de suport gen AA.
Sa speram ca nu m-am inselat asupra indiciilor oferite de colega. Si ca imi va urma indrumarile. Sunt terapeuti si la Ploiesti, desi cel mai bine ar fi sa faca o plimbare la Bucuresti, unde cunosc multi oameni cu care ar putea lucra, daca voieste.

Domnule draga,

Nici pe departe nu am spus nimic de consum de alcool, de stupefiante sau pastile. Nici macar de fumat nu fumez, dara sa mai iau si alte prostii.
Se poate sa fie nevoie si de un.psiholog. Am fost la o doamna cu care am reusit sa discut, insa m-a ajutat pana la un punct acea terapie, dupa care nu am reusit sa mai continui deoarece ideile se repetau.

[Copacel]

În prealabil postat de AGabriela

Domnule draga,
. Am fost la o doamna cu care am reusit sa discut, insa m-a ajutat pana la un punct acea terapie, dupa care nu am reusit sa mai continui deoarece ideile se repetau.

Sfantul Maslu si acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos in fiecare seara si se
rezolva lucrurile.Bine, le rezolva Dumnezeu asta e partea a 2-a.

[AlinB]

În prealabil postat de Copacel

Sfantul Maslu si acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos in fiecare seara si se
rezolva lucrurile.Bine, le rezolva Dumnezeu asta e partea a 2-a.

Dupa cat timp, doctore?

[AGabriela]

În prealabil postat de Copacel

Sfantul Maslu si acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos in fiecare seara si se
rezolva lucrurile.Bine, le rezolva Dumnezeu asta e partea a 2-a.

Tocmai am scris domnule ca am facut si astfel de "formule" cu binecuvantare si nu a ajutat prea mult. Au trecut anii de atunci si mi-am pierdut interesul si credinta in aceste rugaciuni pe banda. Sigur ca nu sunt impotriva acatistelor, le citesc in anumite momente sau acasa sau la biserica, dar nu le mai pot lua ca pe o formula magica. Uneori si un gand poate fi o rugaciune, ideea este ca rugaciunea sa fie, parafrazez, "aducatoare de bucurie, luminoasa..."

[Copacel]

În prealabil postat de AGabriela

Tocmai am scris domnule ca am facut si astfel de "formule" cu binecuvantare si nu a ajutat prea mult. Au trecut anii de atunci si mi-am pierdut interesul si credinta in aceste rugaciuni pe banda. Sigur ca nu sunt impotriva acatistelor, le citesc in anumite momente sau acasa sau la biserica, dar nu le mai pot lua ca pe o formula magica. Uneori si un gand poate fi o rugaciune, ideea este ca rugaciunea sa fie, parafrazez, "aducatoare de bucurie, luminoasa..."

Nu stiu la ce rugaciuni "pe banda" dar asta minim-minimorum.Adica de fapt
la asta se mai adauga citirea din Psaltire si Evanghelie.
De fapt in mod normal, noi crestinii ar trebui sa fim in fiecare zi la liturghie si
vecernie pe langa cele spuse mai sus, dar din pacate vremurile nu prea ne
lasa, ca trebuie sa mai si muncim ca se ne intretinem si pe noi dar si pe altii.

ca am facut si astfel de "formule" cu binecuvantare si nu a ajutat prea mult.

Atunci inseamna ca fie le-ai facut ca o formaliate fie tu esti certata cu Dumnezeu iar Domnu inainte sa-ti primeasca rugaciunea asteapta sa rezolvi
aceea problema (care o fi ea , tu stii mai bine).

În prealabil postat de AGabriela

Sigur ca nu sunt impotriva acatistelor, le citesc in anumite momente sau acasa sau la biserica, dar nu le mai pot lua ca pe o formula magica.

Slavă Domnului!