Pr. Arsenie Boca - Canonizare după Sfinții Părinți?

[Dr. Victor Ardeleanu]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Dreapta credinta vine in primul rand din Duhul Sfant, nu de la om.
Sfintii Parinti poarta acest nume nu pentru ca sunt parinti ci pentru ca sunt sfinti. Adica invatati si transfigurati prin Harul Duhului Sfant. Acesta e temelia de nezdruncinat a dreptei credinte, nu mintea si vointa omeneasca, indiferent cine e subiectul purtator al ei.
Pesemne fratia voastra crede ca Petru si credinta lui sunt stanca pe care Domnul a ridicat Biserica. Fals! Stanca aceea este Iubirea Jertfelnica a lui Hristos si iubirea omului care a ales, in baza dorului pus tot de Dumnezeu in om, sa raspunda Iubirii. Ca dovada, faptul ca Petru insusi s-a lepadat de Dumnezeu inainte de Cincizecime si ca numai pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime a facut din el un Apostol.

Asadar nu veni sa pomenesti ca temei al sfinteniei dreapta credinta, filosofule, daca mai intai nu precizezi Jertfa si Harul Duhului Sfant ca temei.
Nu noi suntem agentii primordiali ai credintei, ci dorul lui Dumnezeu pus de El in om, ca samanta, apoi Harul lucrator al semintei, Jertfa care a facut posibila lucrarea harica si toate celelalte Sfinte Taine ale Bisericii, toate aducatoare de Har.

Credinta e un rod al lucrarii Domnului in om, abia apoi un temei sau un subiect de investigatie pentru cercetarile unora.

Cu adevărat Credința este descoperită de Hristos, dar omul ca să o poată lucra trebuie să o cerceteze cu multă luare aminte. După Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul în Credință se află virtual tot binele, iar binele este împlinirea credinței. Ca să ajungem însă la credință, iată de ce avem nevoie, după Sfânta Scriptură:
Rom 10:13 Căci: „Oricine va chema numele Domnului se va mântui”.
Rom 10:14 Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără propovăduitor?
Rom 10:15 Şi cum vor propovădui, de nu vor fi trimişi? Precum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!”
Rom 10:16 Dar nu toţi s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?”
Rom 10:17 Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.
Rom 10:18 Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă: „În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor”.
Dar oare după auzire, nu mai trebuie studiu cu osârdie?

Evr 5:12 Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Evr 5:13 Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptăţii, de vreme ce este prunc.
Evr 5:14 Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul.

Așadar, pentru a trece de la pruncie la priceperea cuvântului dreptății, trebuie obișnuirea simțurilor în a deosebi binele și răul, desigur după criteriul învățăturii Ortodoxe.
După Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul aceasta constă în porunci (ce avem de făcut), dogme (despre realitățile firii) și credință (teologie despre Sfânta Treime, iconomie despre întruparea lui Hristos).
Cum să le învățăm pe acestea?
Prin curățire, iluminare, desăvârșire și vederea dumnezeiască (teologia primară), sau prin studiul celor spuse de cei care au trecut prin acestea de mai sus (teologia secundară). Iar aceștia sunt Sfinții Părinți.
Nu ne spune oare Mântuitorul:
Ioan 5:39 Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.
Nu ne spun Sfinții Apostoli:
2Co 13:5 Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici.
Col 2:7 Înrădăcinaţi şi zidiţi fiind într-Însul, întăriţi în credinţă, după cum aţi fost învăţaţi, şi prisosind în ea cu mulţumire.
Col 2:8 Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos.
Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos.
1Co 11:2 Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat.
2Te 3:6 Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi.
1Ti 4:6 Punându-le înaintea fraţilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia ai urmat;
1Ti 4:7 Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.
1Ti 4:8 Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.
1Ti 4:9 Vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea,
1Ti 4:10 Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.
1Ti 4:11 Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi.

Vedeți că dreapta credință se deprinde prin învățare de la Sfinții Apostoli și predania lor transmisă prin Sfinții Părinți?
De unde ideea că o putem însuși magic, automat, doar prin Sfintele Taine?
Pentru aceasta, eu Pavel, întemniţatul lui Iisus Hristos pentru voi, neamurile,
Efe 3:2 Dacă în adevăr aţi auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi,
Efe 3:3 Că prin descoperire mi s-a dat în cunoştinţă această taină, precum v-am scris înainte pe scurt.
Efe 3:4 De unde, citind, puteţi să cunoaşteţi înţelegerea mea în taina lui Hristos,
Efe 3:5 Care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinţilor Săi apostoli şi prooroci, prin Duhul:
Vedeți că Sfinții care prin curățirea înțelegătoare, contemplarea naturală și desăvârșire ajung prin descoperire la taina lui Hristos, iar ucenicii lor prin citire?
Deci, vă rugăm să nu vă mai tulburați pe colegii dumneavoastră de forum, căci și prietenii dvs. protestanți se încred pe ei înșiși deținători ai adevărului absolut și că primesc înștiințare directă de la Sfântul Duh.
Ortodocșii, fiind fiii smeriți ai Sfintei Biserici, întoteauna apelează la Sfânta Predanie.
Să vedem, așadar, după ce criterii se face canonizarea în Sfânta Biserică Ortodoxă.
Cităm din studiul de aici:
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/

[Dr. Victor Ardeleanu]

"A) CANONUL CANONIZĂRII
Canonizarea sfinților cu moaște
Pentru a evita o eventuală înșelăciune provocată de cauze naturale (condiții improprii descompunerii trupului, efectul unor medicamente etc), dar și a unor cauze spirituale (blestemul părinților [deci cineva blestemat de Sfintele Sinoade Ecumenice poate avea trupul neputrezit – n.n.], afurisenia arhiereilor, păcate strigătoare la cer etc), Biserica este foarte circumspectă cu privire la proclamarea oficială a canonizării unui sfânt. Exis-tă condiții de fond indispensabile pentru a putea proceda în zilele noastre la acte de cano-nizare :
[...]
În urma celor arătate pînă aici, a expunerii făcute pe temeiuri doctrinare și documentare cu privire la canonizarea sfinților în Biserica Ortodoxă sîntem îndreptățiți să conchidem că pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare trebuie să fie date urmă-toarele condiții de fond:
a) Ortodoxia neîndoielnică a credinței celui despre care se tratează, ortodoxie păstrată pînă la moarte, fie în tot timpul vieții, fie în timpul de la care a îmbrățișat credința ortodo-xă.
b) Proslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:
— Puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credință;
— Puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii pentru mărturisirea dreptei credințe pînă la moarte;
— Puterea de a-și închina eroic viața celei mai desăvîrșite trăiri morale și religioase;
— Puterea de a săvîrși minuni în viață sau după moarte; sau în fine,
— Puterea de a apăra sau a sluji cu devotament eroic credința și Biserica Ortodoxă.
c) Răspîndirea miresmei de sfințenie după moartea lui și confirmarea acesteia prin cul-tul spontan pe care i-l acordă poporul credincios, numărîndu-l în rînd cu sfinții. Cultul acesta poate fi organizat sau difuz, manifestîndu-se printr-o cinstire simplă, prin faima sau numele de sfînt. De la îndeplinirea acestei cerințe pot face excepții numai mucenicii drep-tei credințe.
Existența condițiilor de fond și anume existența neîndoielnică a primei și a celei de a treia, care poate lipsi numai în cazul martirilor ca și a oricăreia dintre cele enumerate la cea de-a doua, îndreptățește autoritatea bisericească să procedeze la actul de canoniza-re .
Din păcate, Părintelui Arsenie Boca îi lipsește fără îndoială prima condiție, fiindcă credința nu i-a fost numai îndoielnică, ci chiar eretică în multe părți din ea, în tot timpul vieții preacuvioșiei sale ne-cunoscând nimeni vreun moment în care s-a întors la Ortodoxie prin lepădare publică de toate căderile din scrieri, predici și picturi. Propovăduirea preacuvioșiei sale fiind dată anatema de toate cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice, toate celelalte condiții din canonul canonizării cad, deci, nu ar trebui să mai aibă loc nici o discuție pe acest subiect.
Dar, deoarece adepții mai înfierbântați ai pictorului de la Drăgănescu, grăiesc împotriva Sfinților Părinți (poate necunoscându-i), neglijânu-i și aducând ca false dovezi împlinirea părută a celorlalte condiții ale canonului [neștiind sau uitând că pot apărea astfel de semne (doar că fără Ortodoxie) și la cei înșelați], ne vedem obligați să le examinăm pe toate și să le aplicăm vieții și învățăturii Părintelui Arsenie Boca.
Vom alcătui, așadar, concluzia acestui mic studiu în funcție de condițiile de fond ale canonizării, pen-tru a vedea dacă Părintele Arsenie Boca le îndeplinește, sau este doar o impresie amăgitoare pe care o suferă ucenicii sfinției sale."
( Broșura: Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, cinstirea Sfintelor Moaște în Biserica Ortodoxă, editată la Sfânta Mănăstire Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Catedrala Arhiepiscopiei Sucevei și Ră-dăuților, s.a., p. 2.
Arhid. Prof. Dr. Ioan N. FLOCA, Drept canonic ortodox. Legislație și administrație bisericească, vol. II, Ed. Insti-tutului Biblic Și De Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990, p. 182.)
Până aici, de aici: https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/

Vă întreb iarăși, nu ați vrea să vedem cu toții, dacă este după Sfinții Părinți (adică dacă îndeplinește condițiile din Sfintele Canoane) propunerea de canonizare a Părintelui Arsenie Boca.
Și vă rog, dacă puteți, fără patimă, interes personal, prejudecăți, jigniri.
Cu sinceritate, colegialitate, compătimire și, mai presus de toate, dragostea de Adevăr mai mult decât orice.
Așa se cuvine unor ortodocși autentici.
Vă aștept cu drag să-mi spuneți părerile dumneavoastră.

Efe 4:14 Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
Efe 4:15 Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos.