Pr. Arsenie Boca - Canonizare după Sfinții Părinți?

[Dr. Victor Ardeleanu]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Cuviosule domn, va felicit pentru delicatete si pentru preocuparile intru iubire. Imi amintiti de cativa pretini protestanti, de un adventist coleg de facultate si de alti oameni buni. Evident, persoane care n-au avut parte de o cura psihanalitica si nici macar de un curs elementar despre mastile si alte mecanisme de aparare nevrotice.
In ce ma priveste, eu nu sunt ucenic al Parintelui Arsenie. Nu stiu daca asta e de bine sau de rau dar sigur nu sunt ucenic. Sunt un simplu admirator al acestui barbat crestin, care imi place atat prin ce a scris cat si prin modul in care am citit ca ar fi trait. Asta-i tot.

Cat priveste vulgaritatea mea, e una programatica. E o alegere, un procedeu stilistic, daca vreti...

Nu trebuie să uitați că pentru a ști cum este realitatea unui om și a nu admira doar un zvon, suntem datori, de dragul adevărului, să cercetăm echilibrat toate informațiile, mai ales cele din partea celor curățiți de patimi, care au ajuns la vederea dumnezeiească a lui Hristos și nu spun tot felul de lucruri din auzite și păreri (aceștia sunt Sfinții Părinți) ca nu cumva să ne lipim prin prejudecată inima de cel ce se preface în înger de lumină:

2Co 11:13 Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
2Co 11:14 Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
2Co 11:15 Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.
Iar în privința stilului, dacă nu doriți să fiți în iubire, nu doar să declarați aceasta (fără fond) precum prietenii dumneavoastră protestanți, ar fi bine să-l formați tot după Sfânta Evanghelie:
Col 4:5 Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt afară (de Biserică), preţuind vremea.
Col 4:6 Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.

Vedeți, ne învață Sfântul Apostol Pavel să fie dreasă cu sare, nu cu piper, ardei iute, usturoi...

Efe 5:3 Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor;
Efe 5:4 Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire.
Efe 5:5 Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
Vorbele rușinoase, după Sfânta Scriptură, sunt puse în rând cu desfrâul, necurăția și lăcomia de avere, periclitându-vă moștenirea împărăției.
Chiar nu înțeleg, când ați afirmat așa de frumos despre Sângele lui Hristos și Jertfa Lui, de ce nu vă puneți în stare de jertfă să vă apropiați cu delicatețe de colegii dumneavoastră de forum?
Eu v-am îndrăgit și așa, sper că nu v-ați supărat pe mine, dar aș dori atât de mult să discut cu oameni căliți în dragostea Ortodoxă bisericească, atât de delicată și cu mireasma smereniei lui Hristos, dispuși să facă orice pentru Adevăr, dar de dragul Lui să se topească într-un ocean de blândețe, care este modul de a intra în inimă al Adevărului Hristos:
Apo 3:19 Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte.
Apo 3:20 Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.
Vedeți, Dumnezeu Cuvântul, Împăratul și Domnul nostru mustră, pedepsește, cheamă la pocăință, dar cum... stând la ușă și bătând, nu spărgând-o, ca să cineze, nu ca să ocărască.
Dar poate că dumneavoastră preferați în loc de Sfânta Scriptură Freud, Jung, sau poate... Wilhelm Reich?
Vă mulțumesc și vă rog să mă iertați dacă v-am supărat cu ceva.

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

Dar poate că dumneavoastră preferați în loc de Sfânta Scriptură Freud, Jung, sau poate... Wilhelm Reich?

Va raspund frumos, cu iubire crestineasca, asa cum bine scriati:
Daca ati fi avut nu iubire, ci macar o bruma de consideratie pentru celalalt care va sunt eu, ati fi stiut bine raspunsul inainte sa ma intrebati. Scriu de 5 ani pe forum si ati fi avut nenumarate prilejuri, citind postarile mele, sa vedeti negru pe alb raspunsul la intrebarea dvs.

Acum e timpul sa va dau si eu un citat din Scriptura, unul foarte cunoscut:
"Duhul umilit..."
Sunt sigur ca mai departe puteti continua singur.

Imi cer iertare ca, din pricina pardalnicei mele memorii, am scris o minciuna mai sus.
Am verificat si nu de 5 ani, ci de 7 ani (din 2009) scriu pe forum. In total vreo 5000 (cinci mii) de postari. Din care in cel putin 100 am scris explicit si fara echivoc despre pozitia mea in raport cu psihologia si (ca sa ma refer la autorii citati de dvs.) cu psihanaliza.
Mi-ar fi placut sa cititi macar una dintre aceste postari si, deasemenea, sa luati aminte la recomandarile mele de lectura pe marginea raportului dintre Teologie si psihologie/psihanaliza.

Pot sa va spun cu siguranta, atat cat pot fi eu de sigur pe lumea asta, un lucru: din nefericire, cinstita preotime de astazi (in trecut, inainte de comunisti, nu era asa) are o pornire cel putin discutabila in raport cu psihologia, psihanaliza si psihiatria.
In ciuda faptului ca majoritatea preotilor (intrucat in comunism stim care era situatia cu studiul disciplinelor psi, iar in prezent abia de cativa ani a fost reintrodus un amarat de curs de introducere in pedagogie si psihologie la Fac. de Teologie / un curs jenant de slab, de nivel liceal) nu au cunostinte bazale de psihologie si psihiatrie totusi,
nu de putine ori acesti impreuna/slujitori cu noi (parca asa se autointituleaza dansii) emit verdicte definitive (unele de un comic dureros), judeca aspru (ca sa nu zic ca osandesc ori de-a dreptul blesteama), aduc injurii la adresa semenilor lor psihologi (dintre care unii sunt frati crestini).
Spre deosebire de doctorii in Teologie, insa, psihologii pe care ii cunosc eu procedeaza exact invers: indruma pe oameni catre Biserica, recomanda lecturi duhovnicesti (cum ar fi: Sfanta Scriptura, Filocalia, Colectia P.S.B., Patericul etc. etc. etc.) si, in genere, cauta sa se smereasca neincetat - in primul rand pentru ca, spre deosebire de majoritatea slujitorilor de azi, noi psihologii chiar lucram cu si in sufletul oamenilor! De aceea ne spovedim des si ne marturisim gandurile confratilor nostri, spre a avea nadejdea ca nu judecam patimas, nedrept si daunator.