Ortodoxia, singura cale de mantuire?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Misuar

Asa cum am spus mai spus, exemplul cel mai bun e scenariul din Rai, unde Adam si Eva il cunosteau direct pe Dumnezeu, stiau care sunt poruncile direct de la El, si totusi raul exista ( sarpele ) si prin voia lor libera au ales incalcarea poruncilor.
Ori omul de azi, vine pe lume necunoscand nimic ( nici porunci, nici pe Dumnezeu ).

Ati observat foarte bine: avem aici o deosebire intre primii nostri parinti si noi. Nu numai ca ei aveau vederea directa a lui Dumnezeu, dar le lipsea aplecarea spre rau, concupiscenta, care ne face pe noi sa alegem mai usor raul decat binele. Din aceste motive noua ne este mult mai greu sa dobandim raiul decat le-ar fi fost lor sa nu-l piarda. De aceea un mare numar de sfinti spun ca putini se vor mantui. Si insusi Domnul nostru ne sugereaza aceasta, cand vorbeste de "calea ingusta" fata de "calea cea larga". Si totusi, mantuirea e la dispozitia oricui vrea. Ajunge sa vrei ca sa descoperi Calea si sa o urmezi. Una dintre marile suferinte ale celor din iad este sa isi dea seama cat de usor ar fi fost sa se mantuiasca.

Dumneavostra vorbiti despre Biblie ca si sursa adevarului, probabil ( dar nu neaparat ) fiind crescut in Europa crestina, eventual intr-o familie de crestini. Dar omul care se naste in China, in India, crescut intr-o alta cultura? Sau amerindienii de pe la 1000, la care Biblia nu ajunsese?

In anii cautarilor am cercetat si Vedele, si scrierile lui Confucius. Vreme de doi ani si jumatate am fost student la scoala de yoga a lui Gregorian Bivolaru. Am facut mai mult decat sa citesc oblic: am studiat diferite doctrine si practici (pseudo)spirituale.

La biserica din Romania unde mergeam cel mai des, majoritatea eram convertiti. Un mare numar dintre practicantii din toata lumea sunt convertiti. Este adevarat, si pierderile sunt mari. In fiecare an, multi sunt si cei care se rup de Biserica, preferand secte, religii orientale, religii "scientologice", religii pur si simplu vrajitoresti sau simplul ateism. Dar, in fiecare an, bilantul global este pozitiv, fiindca nu poate Sarsaila sa rupa de la trupul Bisericii pe cat poate Biserica sa converteasca. Si exact acestea sunt teritoriile unde Biserica creste cel mai mult, cresteri care compenseaza si depasesc pierderile din Europa: China, India, alte tari asiatice si Africa. Teritorii unde putini s-au nascut rasfoind Biblia.

Acuma, in ceea ce ii priveste pe amerindienii de la anul 1000, despre care vorbiti in final de citat. Ei nu au putut sa Il cunoasca (in sens crestin) pe Cristos fiindca nu au putut, nu fiindca nu au vrut. Ei fac parte dintre cei despre care Apostolul spune ca "au Legea in inima lor". Daca au avut o viata sanatoasa potrivit moralei naturale, adica acelei legi sadite in inima omului, ei nu cunosc damnarea perpetua.

Poate ne spuneti care si care sunt criteriile dupa care omul poate deosebi 100% care e Biserica autentica si de ce considerati ca sunt adevarul ultim.

Criteriile sunt in numar de patru si sunt "adevar ultim" in sensul ca au fost revelate, fiind o sinteza a ceea ce ni s-a transmis de la Domnul si de la Apostoli. Biserica intemeiata de Cristos (si numai aceea) indeplineste urmatoarele criterii usor verificabile de oricine:
-este una
-este sfanta
-este universala
-este apostolica.

Poti sa faci cate demersuri vrei, dar fiecare dogma, sau fiecare religie are argumentele ei. De exemplu schisma dintre Biserica Catolica si Ortodoxa. Fiecare are argumentele sale, nu se poate spune despre niciuna ca nu are argumente impotriva celeilalte.
Si atunci omul alegere ceea ce i se pare lui ca are argumentele mai puternice, dar tot tine de predilectia omului. Omul alege cu buna credinta. Daca credeti ca oamenii sunt de alta credinta fiindca vor sa fie osanditi, etc, sau ca vor sa ispiteasca pe Dumnezeu, cred ca gresiti grav.

Nimeni nu face pacate fiindca vrea sa fie osandit. Un criminal, un fur, un curvar, un lenes ori un betiv nu alege crima sa, hotia sa, curvia sa, puturosenia sa ori betia sa cu scopul de a fi osandit. Putini sunt cei care il ispitesc pe Dumnezeu, gandind "omor, fur, curvasaresc ori imi beau mintile acuma, dar am sa ma spovedesc, obligandu-L pe Dumnezeu sa ma ierte". Asemenea pacate contra Spiritului Sfant se stie unde duc. Nu! De obicei cand facem un pacat ne gasim justificari, astfel incat nici nu ne pare pacat. "Nu, nu veti muri!" le-a spus Sarpele primilor oameni, iar mica lui strategie tine perfect si acum.

Si totusi, credem ca oamenii au suficiente repere ca sa aleaga in cunostinta de cauza. Ceea ce e general valabil pentru pacate, este valabil si pentru schisma, erezie, apostazie sau lipsa credintei. Acuma, daca cineva este de absoluta buna credinta in inima lui, dar, din cauza unei prea mestesugite lucrari a despartitorului oamenilor ajunge la asemenea pacate, va sti Dumnezeu, care e un judecator perfect, care cunoaste inima omului sa deosebeasca. Teologii numesc "ignoranta invincibila" o asemenea situatie. Spre deosebire de ignoranta vinovata, un ignorant invincibil nu face o adevarata alegere fiindca nu are cum. Glumind numai pe jumatate, un preot spunea la o predica, odata, ca ignoranta este cel mai mare Sacrament. Acela care a salvat mai multe suflete decat toate celelalte la un loc.

Prin urmare, este mereu loc pentru speranta. In baza acestei sperante eu ma rog pentru sufletele celor din familia mea, adormiti in credinta ortodoxa. Daca nu as avea nicio speranta, nu m-as ruga pentru ei. Daca ei au cercetat, dar nu au aflat fiindca nu au putut afla, nu au avut nici de la cine, nici de unde, atunci bunul Dumnezeu va sti sa deosebeasca intre cauza lor si cauza celor care nu au aflat fiinca nu au vrut sa afle, astupandu-si urechile si ochii.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Una dintre marile suferinte ale celor din iad este sa isi dea seama cat de usor ar fi fost sa se mantuiasca.

Pardon, a celor din purgatoriu. Nu?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Pardon, a celor din purgatoriu. Nu?

Topicul acesta este despre dogma "In afara Bisericii, nu exista mantuire". Nu despre dogma Purgatoriului.

Inapoi la topic!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Topicul acesta este despre dogma "In afara Bisericii, nu exista mantuire". Nu despre dogma Purgatoriului.

Inapoi la topic!

Da, dar dogmele se leaga intre ele, sunt convive.
Nu poti acorda o tampenie cu un adevar, precum nu poti pune o cratita in locul pancreasului, de pilda.
Ori se pupa intre ele ori mor toate. Asa e in orice organism viu (inclusiv sau mai intai in Ecclesia).
Nu-i asa, Doc?

[Mihailc]

Cunoaştere apofatică aşa cum o descrie sfântul Dionisie Areopagitul:

"În acest întuneric supraluminos dorim noi să ajungem şi să vedem şi să cunoaştem prin nevedere şi neştiinţă ceea ce e mai presus de vedere şi cunoştinţă, neputând fi văzut, nici cunoscut. Căci aceasta este a vedea şi cunoaşte cu adevărat; şi a lăuda în mod mai presus de fiinţă pe Cel mai presus de fiinţă, prin înlăturarea tuturor celor ce sunt. E aşa cum cei ce fac o statuie naturală, înlăturând toate acoperămintele vederii curate a celui ascuns, descoperă, prin depărtarea aceasta, ceea ce e ascuns în el însuşi".

În prealabil postat de Mihailc

E aşa cum cei ce fac o statuie naturală, înlăturând toate acoperămintele vederii curate a celui ascuns, descoperă, prin depărtarea aceasta, ceea ce e ascuns în el însuşi".

Him... Idee intalnita si in Renastere, parca.

[Mihailc]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Him... Idee intalnita si in Renastere, parca.

Da, la Michelangelo.... întrebat fiind cum a reuşit să-l figureze atât de expresiv pe Moise, magistro ar fi spus: "Simplu! Am luat o bucată mare de marmură şi am dat la o parte tot ce nu semăna cu Moise."

[AlinB]

În prealabil postat de Mihailc

Cunoaştere apofatică aşa cum o descrie sfântul Dionisie Areopagitul:

"În acest întuneric supraluminos dorim noi să ajungem şi să vedem şi să cunoaştem prin nevedere şi neştiinţă ceea ce e mai presus de vedere şi cunoştinţă, neputând fi văzut, nici cunoscut. Căci aceasta este a vedea şi cunoaşte cu adevărat; şi a lăuda în mod mai presus de fiinţă pe Cel mai presus de fiinţă, prin înlăturarea tuturor celor ce sunt. E aşa cum cei ce fac o statuie naturală, înlăturând toate acoperămintele vederii curate a celui ascuns, descoperă, prin depărtarea aceasta, ceea ce e ascuns în el însuşi".

Ar trebui sa vezi cum o redefineste "teologul" nostru "budhist" :))

În prealabil postat de AlinB

Ar trebui sa vezi cum o redefineste "teologul" nostru "budhist" :))

Acum urmeaza faza ca in filmele imperialiste, pardon americane, cu secventa in slow-motion inainte de o explozie sau ceva de genul: Nuuuuu iiiii daaaa ideiiiiii, teeee roooog...
Adica sincer ideologiile hibride sunt exact ce zice proverbul "lucrul amestecat miroase a bol fecal". Amestecul de ateism iluminat, pardon, budism modern, si patristica bate LSD-ul, mary jane si heroina din prima. Pe bune, vad mixul asta ca pe un stupefiant, de aici metafora.

[Misuar]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ati observat foarte bine: avem aici o deosebire intre primii nostri parinti si noi. Nu numai ca ei aveau vederea directa a lui Dumnezeu, dar le lipsea aplecarea spre rau, concupiscenta, care ne face pe noi sa alegem mai usor raul decat binele.

Da, si nu prea. Faptul ca au incalcat singura interdictie data de Dumnezeu, pacatuind pe mai multe planuri, arata ca aveau o predilectie spre rau, inainte de a manca marul.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In anii cautarilor am cercetat si Vedele, si scrierile lui Confucius. Vreme de doi ani si jumatate am fost student la scoala de yoga a lui Gregorian Bivolaru. Am facut mai mult decat sa citesc oblic: am studiat diferite doctrine si practici (pseudo)spirituale.

Totusi, ati crescut intr-o familie crestina, iar credinta in care un copil este crescut va avea intotdeauna intaietate inaintea unor religii straine, din alte culturi.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Acuma, in ceea ce ii priveste pe amerindienii de la anul 1000, despre care vorbiti in final de citat. Ei nu au putut sa Il cunoasca (in sens crestin) pe Cristos fiindca nu au putut, nu fiindca nu au vrut. Ei fac parte dintre cei despre care Apostolul spune ca "au Legea in inima lor". Daca au avut o viata sanatoasa potrivit moralei naturale, adica acelei legi sadite in inima omului, ei nu cunosc damnarea perpetua.

Pai tocmai ceea ce spuneti confirma ca nu neaparat apartenenta religoasa conteaza, ci respectarea unei vieti morale. Daca Iisus Hristos este Adevarul, atunci un om care uraste minciuna si iubeste si se straduieste sa fie sincer in raport cu sine si ceilalti inseamna ca il iubeste pe Hristos.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nimeni nu face pacate fiindca vrea sa fie osandit. Un criminal, un fur, un curvar, un lenes ori un betiv nu alege crima sa, hotia sa, curvia sa, puturosenia sa ori betia sa cu scopul de a fi osandit. Putini sunt cei care il ispitesc pe Dumnezeu, gandind "omor, fur, curvasaresc ori imi beau mintile acuma, dar am sa ma spovedesc, obligandu-L pe Dumnezeu sa ma ierte". Asemenea pacate contra Spiritului Sfant se stie unde duc. Nu! De obicei cand facem un pacat ne gasim justificari, astfel incat nici nu ne pare pacat. "Nu, nu veti muri!" le-a spus Sarpele primilor oameni, iar mica lui strategie tine perfect si acum.

Nu cred ca trebuie sa punem problema astfel. Ci asa: nimeni nu face o alegere sperand sa fie cea gresita, ci cea corecta, care ii va aduce binele. Daca aceasta alegere este defapt un pacat, asta-i alta discutie.