Cazul Bodnariu si solidaritatea crestina.

În prealabil postat de Florinvs

Pe bune! Dati-mi un exemplul- de cineva care sa fi fost omorat nevinovat de autoritatile statului roman din perioada 1964-1989, dar cu dovezi si documente concrete, nu asa din auzite!

Omorat nevinovat? Intr/adevar nu a fost omorat nici un nevinovat, ci numai vinovati. Toti cei care erau dusmanii poporului, ai ridicarii Romaniei pe noi culmi de progres si civilizatie, erau vinovati si trebuia sa moara pentru aceasta. Sau sa se indrepte, sa slujeasca intersului national si partidului suveran, luminos.

Cu adevarat au fost torturati, omorati, mutilati doar cei vinovati.
Vinovati ca nu renuntau la omenesc si firesc, vinovati ca refuzau pactul cu divolul rosu, vinovati ca sustineau dreptul la dialog, la libertatea opiniei si la alte drepturi cetatenesti.
Vinovati ca isi iubeau credinta stramoseasca.
Vinovati ca voiau sa lase mostenire o tara libera, frumoasa, crestina asa cum fusese intotdeauna.
Vinovati ca in loc de mos gerila cinsteau nasterea Domnului.
Vinovati ca de Pasti preamareau pe Dumnezeu si nu pe taietorul de miei din piata Obor.
Vinovati ca nu schimbau credinta sfanta pe o ideologie ticaloasa.
Vinovati ca iubeau.
Vinovati ca mureau.

Intr-adevar, nu a murit nimeni nevinovat, ci, slava Domnului, au fost ucisi doar cei vinovati.
Sangele lor sfant lumineaza si astazi lumea noroita iar voua, celor care stati in intunericul minciunii, va este mustrare cu multa, nerostita rusine.

[DragosP]

Exact asta a fost și problema mea. "Omorât nevinovat". De parcă "vinovatul" trebuia musai-musai omorât de creștinul Florin din Vaslui.

[AlinB]

Ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București s-a opus ateismului. În Postul Sfintelor Paști, din anul 1978, ține un șir de 7 prelegeri, intitulate "Șapte cuvinte către tineri", predici care s-au bucurat de o largă audiență în rândul studenților de la multe facultăți din București. Ia atitudine public față de dărâmarea Bisericii Enei din București, pe locul căreia se planificase construirea unei crâșme. Pe tot parcursul acestei perioade primește zilnic telefoane de amenințare, menite să îl descumpănească și să-i terorizeze familia. Atât predicile ținute cât și protestul față de demolarea Bisericii Enei îl aduc din nou în vizorul Securității.

Este arestat în anul 1979, judecat și condamnat abuziv la mai mult de 10 ani închisoare. I se confiscă și averea, astfel încât soția și copilul rămân fără frigider, aragaz și alte bunuri de strictă folosință. Prin executarea pedepsei s-a urmărit o nouă reeducare a sa. Acest fapt a determinat un val de proteste din partea exilului românesc. În ajutorul său se ridică intelectualii din exil: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava. Ulterior a fost transferat la penitenciarul Aiud, unde a avut colegi de celulă condamnați pentru omor.

Cea mai mare perioadă a detenției a petrecut-o totuși în izolare. În timpul detenției a fost bătut, umilit și ținut nemâncat.

După 5 ani și jumătate, în 20 august 1984, este eliberat, ca urmare a presiunilor internaționale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinței sale, în anul 1985 este obligat să părăsească țara împreună cu familia.