26 de ani de la revoluție!

În prealabil postat de cristiboss56

... ne bucuram si de o amarata hârtie igienică, de un săpun când apucam sa-l cumpărăm .
Trăiam ca niste animale , in frig , fără curent electric seară câte 3-4 ore , si urmăream când era curent propaganda comunistă tv dedicată conducătorului "iubit".
Nimic nu mai era pe piața, femeile isi tricotau chiloți....

Dar apa? Apa, sfânta apă!!! Programul acela odios cu apa caldă, câtă era - pic, pic, în schimburi pe zile, în weekend când sâmbăta când duminica...

Dar pâinea? Bătăile, bătăliile pentru triumful de a veni cu o pâine acasă... Copiii care stăteau la oribilele cozi, stâlciţi în îmbulzeala unor oameni care îşi pierduseră orice demnitate...

Şi laptele, coada de la ora 5, de la 4, uneori de la miezul nopţii, pentru raţia de lapte şi/sau iaurt.... Şirul acela de sticle şi borcănele care substituia, de parcă aveau aceeaşi natură/identitate, pe proprietarii lor...

Şi în tot acest timp comunicatele uluitoare: că ţara merge bine, că urcăm pe noi culmi de progres şi civilizaţie şi Uraaaa şi Uraaaaa!!! şi "se scandează îndelung" şi toată mascarada.....

Şi frica, frica teribilă de a spune ceva, de a nu te auzi cumva vreo ureche de turnător... Se fereau oamenii unii de alţii ca de draci. Suspiciunea devenise generalizată, fiecare bănuia că semenul e turnătorul..... Şi astfel am devenit paranoizi şi isterici cu toţii, tot neamul a căpătat înclinaţiile astea... Şi multe altele....

Şi ne mirăm că după 89 au urmat ani grei! Păi ce fel de oameni rămăseserăm noi? Ce apucături dobândise lumea noastră? Ce reflexe?
Dar şmecherii le-au rezolvat pe toate, cu graţie. Precum vedem.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Dar apa? Apa, sfânta apă!!! Programul acela odios cu apa caldă, câtă era - pic, pic, în schimburi pe zile, în weekend când sâmbăta când duminica...

Dar pâinea? Bătăile, bătăliile pentru triumful de a veni cu o pâine acasă... Copiii care stăteau la oribilele cozi, stâlciţi în îmbulzeala unor oameni care îşi pierduseră orice demnitate...

Şi laptele, coada de la ora 5, de la 4, uneori de la miezul nopţii, pentru raţia de lapte şi/sau iaurt.... Şirul acela de sticle şi borcănele care substituia, de parcă aveau aceeaşi natură/identitate, pe proprietarii lor...

Şi în tot acest timp comunicatele uluitoare: că ţara merge bine, că urcăm pe noi culmi de progres şi civilizaţie şi Uraaaa şi Uraaaaa!!! şi "se scandează îndelung" şi toată mascarada.....

Şi frica, frica teribilă de a spune ceva, de a nu te auzi cumva vreo ureche de turnător... Se fereau oamenii unii de alţii ca de draci. Suspiciunea devenise generalizată, fiecare bănuia că semenul e turnătorul..... Şi astfel am devenit paranoizi şi isterici cu toţii, tot neamul a căpătat înclinaţiile astea... Şi multe altele....

Şi ne mirăm că după 89 au urmat ani grei! Păi ce fel de oameni rămăseserăm noi? Ce apucături dobândise lumea noastră? Ce reflexe?
Dar şmecherii le-au rezolvat pe toate, cu graţie. Precum vedem.

Exact , groaznic . . . , asa e !
Se uită mult prea repede , sau cei care uită au trăit mult prea putin in acel regim imbecil si ticălos.
Am trăit 32 de ani in fostul regim si 26 de ani in actualul regim , dar asa cum e actualul , il prefer pe acesta cu mana pe inimă.

În prealabil postat de cristiboss56

Exact , groaznic.

Stateam intr-o zi si ma uitam la tv la imagini, declaratii, interviuri cu asasini precum Visinescu. Nici o urma de regret, de curaj de a-si asuma faptele, de un dram de demnitate umana, de pocainta macar la final. Niste asasini lasi. Il urmareau cameramanii cand era la tribunal, fugea aproape, cu o privire de bestie haituita, cu gesturi din sedintele de partid, acum spasmodice, brazand vazduhul cu degetul in directia unui dusman de clasa fantomatic. Stiind ce au facut cei ca el poti simti nevoia sa-i urasti dar efectiv nu reusesti. Iti inspira mila.Imi aduc aminte de un evreu care supravietuise Holocaustului si care batran fiind, a fost intrebat cum priveste in urma. A spus: ,,I-am invins, Au vrut sa disparem si am supravietuit, am avut copii,nepotii, ne-am pastrat credinta, am putut sa iubim si sa ne bucuram in continuare, nu ne-au ucis sufletul.". Asa si cu cei care au supravietuit unor asemenea calai.

Alin si Iuliu, don't bother. Parerea mea. Exista doua principii ale subiectivsmului politic sau de nivel de trai, sa zic asa: principiul ochelarilor de cal si principiul troacei.
Primul, inseamna ca nu vedem decat ce ne convine. Al doilea, poate fi definit chiar de persoanele studiate insele, desigur fara voia lor: "Troaca mea e plina? Atunci tot universul e fericit. Troaca mea e goala? Doamne, ce rau e pe lume!".

Nu am intalnit pe nimeni, absolut pe nimeni, care, ducand-o bine intr-un sistem sau altul, sa fie suficient de lucid si curajos si sa spuna "Da, e u sunt avantajat de sistem, dar sistemul e nedrept/aberant/caraghios/criminal/etc pentru ca...". Nu.

am apucat acel ssitem in primii 17 ani de viata. Si da, ma enervau trei lucruri: -porcaria cu oprirea curentului, porcaria cu cultul personalitatii (acum e cultul sistemului, cum bine a punctat Alin) si porcaria cu deformarea istoriei sau un patriotismm fortat ca un scaun constipat. Concret, pentru a treia, pot sa zic ca am enerva fraza aia cantata, avea aproape un ritm de dans de corabie care ia apa "continuitatea poporului roman de doua mii de ani". Bullshit patriotard. Exemplu concret? Istoriografia oficiala manca humanure cum ca Menumorut ar fi fost proto-roman. Minciuna sfruntata: in cronica lui Anonymus, se precizeaza clar ca era khazar, adica evreu Ashkenazi. Deci, unde stapanea tipul asta, undeva prin Salaj, a fost la acel moment una din cele mai vechi stapaniri evreiesti din Europa de Est. Avea mare importanta, caci deja evreii erau persecutati in restul Europei pe la 800-900 e.n., deci...acel microstat era o oaza politica. Sau faptul ca de fapt, Romania lui Carol I nu avea nici un drept, pe baza etnice, in Dobrogea, unde romanii erau binisor sub 20% din populatie. Dar de, atunci ca si acum, pentru cauza latram, la stapan ne guduram. De la istoriografie narcissta, ante-1989, care ne prezenta ca fiind buricul paamantului, dupa aia am trecut la o istorie masochista, de cenusa in cap. De la buricul Pamantului la gunoaiele Universului. Nici una nu e normala. Asa este, si profesionsitii pot fi cumparati. S-a vazut si inainte si dupa 1989.
Bunicul meu, odihneasca-se cu dreptii, era avocat, intre multe altele. si el credea in obiectivsm si obiectivitate, nu in aglutinare, oportunism si ironizarea aluia de iese din rand. A pierdut o bursa pe vremea dictaturii regale pentru ca a raspuns obiectiv la intrebarea privind monarhia vs republica. Trebuia sa il pupe in cur pe priapicul si destructivul Carol doi, sa se aglutineze cu toti baietii destepti si sa dea raspinsul ce se cere? No way, pentru el probiitatea intelectuala era undeva aproape de mantuire ca importanta. Sper sa ii seman, si sa prefer la o adica autodistrugerea, decat onorarea comenzii politice, doar ca hoitul asta gras sa mai aiba o zi de confort pe Pamant.

Bunicul patern, Domnul sa il odihneasca cu dreptii, era taran din Ardeal, si a facut imensa greseala s aiasa dincolectiv, dupa ce intrase, fiind apoi la un pas de o excursie doar dus la Canal. Si apropos era "chiabur". Adica harnic, nu exploatator ca mosierii si patronii, nici puturos ca cersetorii satelor.
Dar asta voiam sa spun: ca adevarul este ceva pentru care merita si sa traiesti si sa mori. Nu am fost un privilegiat, sub nici o forma. Insa atunci era o stablitate, a carei absenta o resimt acum aproape fiziologic.
Sper ca nu vor fi comentarii de genul "Ti-ai uitat pastilele?" sau "Iar instigi la revolte?"
Omul viu este o scultpura pe care fiecare moment infinitezimal o modeleaza cu daltele emotiilor si evenimentelor. Un lucru care imi place enorm acum este accesul la informatie, inca foarte multa si nu cnezurata brutal. (Dar va veni si asta). Vedeti, cand ani de-a randul ai mers in natura, iubind si cercetand toata faptura, invatand si atasandu-te deopotriva de faptura necuvantatoare iesita din Mana Domnului, si te trezesti ca acel colt paradisiac a fost cumparat sau retrocedat dupa 1989, apoi padurea a fost rasa, ca "afacerile sunt afaceri"...ceva din tine ajunge sa vomite la perceptia cuvintelor "bogat" sau "mare privatizare" sau "retrocedare". Unii de pe aici sunt prea ingusti sa se puna in locul altuia.. Poate daca as fi genul calcualt, rece si fara Dumenzeu, m-as simti in actualul sistem ca pestele in apa. Nu sunt asa, deci nu ma simt astfel.
Pot insa sa inteleg, prin cata empatie mi-a dat Facatorul, un astfel de om; pana la un punct, desigur. Unul pentru care sa aiba si sa obtina e mai presus de orice. La o scara mica spre infinitezimala in raport cu acesti rechini, noi toti suntem, in din ce in ce mai micile noastre lumi personale, la fel ca hraparetii zilei. Deci, poate toti avem pacatul lacomiei, dar in masuri si feluri aproape infinti de variate. Insa...ce se intampla acum cu lumea...e cu adevarat cumplit.

Cat despre faptul, subliniat de unul din colegi, cum ca vai saracele femei, erau duse la control ca vitele. Mda. Nu cumva N. C. stia cam ce ne poate piela ca popor? Nu cumva le trata asa pentru ca meritau? Daca sunteti crestini, inainte sa fiti niste inregimentati de dragul "sfintei"supravietuiri, incercati sa ganditi la rece si nu sa imi sariti in cap, cum au unii obiceiul pe aici, sa insulte si sa raneasca, inainte sa gandeasca: nu erau tot femeile romance, care odata eliberate, saracele, de mizerabila asuprire, au arucat cu graba "embrionii aia nenorciti care le stanjeneau libertatea", la gunoi?! Iertati-ma, dar faptele vorbesc. Repet, daca va pretindeti adeversari ai avortului, ganditi la rece: incercati sa suprindeti invatatura plina de paradoxuri a lui Dumnezeu, prin labirintul istoriei popoarelor si persoanelor. Deisgur, Ceausescu/sistemul trecut exagera, era o calcare in pcioare a demntiatii umane, Bun. Insa, comparativ cu crimele odioase, tacute si nenumarate, de dupa 1989, astazi, acum, prin perspectiva crestina, as zice ca nu era, acea (asa-zisa) umilire, un pret prea mare pentru conservarea unor suflete de oameni nenascuti, si in ultima instanta mantuirea si perpetuarea unui popor (auto)definit pe toate drumurile ca si crestin de 1500 de ani incoace, cel putin, nu?

Incercati sa nu reactionati isteric sau dispretuitor la aceasta postare.

[AlinB]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Stateam intr-o zi si ma uitam la tv la imagini, declaratii, interviuri cu asasini precum Visinescu. Nici o urma de regret, de curaj de a-si asuma faptele, de un dram de demnitate umana, de pocainta macar la final. Niste asasini lasi. Il urmareau cameramanii cand era la tribunal, fugea aproape, cu o privire de bestie haituita, cu gesturi din sedintele de partid, acum spasmodice, brazand vazduhul cu degetul in directia unui dusman de clasa fantomatic. Stiind ce au facut cei ca el poti simti nevoia sa-i urasti dar efectiv nu reusesti. Iti inspira mila.Imi aduc aminte de un evreu care supravietuise Holocaustului si care batran fiind, a fost intrebat cum priveste in urma. A spus: ,,I-am invins, Au vrut sa disparem si am supravietuit, am avut copii,nepotii, ne-am pastrat credinta, am putut sa iubim si sa ne bucuram in continuare, nu ne-au ucis sufletul.". Asa si cu cei care au supravietuit unor asemenea calai.

Oameni ca el au mare cautare.
Orice sistem are nevoie de el.

Actualul nu, ca e batran si neputincios. Si trebuie sa dea un exemplu, sa arate ca ar fi chipurile, altfel.

Daca maine s-ar declansa o prigoana ca cea comunista, s-ar gasi ca el cu sutele si miile, chiar din interiorul sistemului care cu drag zel si initiativa sa-si indeplineasca "atributiile de serviciu", chiar si peste cat li se cere.

Crima cu sange rece in sediul SRI: Trei angajati condusi de-o femeie, acuzati ca au omorat un om

http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_o...eie-omorat.htm

De restul de zeci si sute de mii care i-ar urma fara cracnire, nu mai vorbim, ca stil deja de la MIilgram si acelasi recent caz.

[Florin-Ionut]

Democraţia?
Da, sigur. Păi Bergson spune despre democraţie..., nu v-am spus nimic despre democraţie?


(Petre Ţuţea, în ’83-’84, în atelierul pictorului Sorin Dumitrescu. Fotografie de Mihai Oroveanu)


Mi-aţi spus, dar după aceea aţi renunţat să spuneţi pentru televiziune. Eram în perioada electorală (n.a. – înainte de alegerile din 20 mai 1990) şi n-aţi vrut să creaţi confuzii...
Aşa, să creez confuzii. Eu, în materie de democraţie n-am nicio părere personală. Mă bizui pe doi gânditori clasici. Pe Platon şi pe Aristotel. Platon susţine că trei sunt formele de guvernământ degenerate: tirania, oligarhia şi democraţia. Aristotel spune că democraţia este sistemul în care fiecare face ce vrea. Şi eu am spus: după cum se vede. Iar Bergson, filozof modern, declară acest lucru: „Democraţia e singurul sistem compatibil cu demnitatea şi libertatea umană, dar are un viciu: nu are niciun criteriu de selecţiune a valorilor de conducere“.


http://www.historia.ro/exclusiv_web/...-te-un-mare-ef
https://www.youtube.com/watch?v=TlrH42G2Q8c

În prealabil postat de AlinB

Oameni ca el au mare cautare.Orice sistem are nevoie de el.

Corect. Primul copil nascut din rasa umana, cazuta-n pacat, a fost un ucigas. De atunci au tot urmat pe acest drum si altii, servind un interes sau altul, dar cu aceiasi sursa intunecata.

[bob2909]

În prealabil postat de cristiboss56

Am trăit 32 de ani in fostul regim si 26 de ani in actualul regim , dar asa cum e actualul , il prefer pe acesta cu mana pe inimă.

Nu e vorba de fostu' sau de actualu'... doar de vremi randuite de Nemuritoru'... poate pe vremea Antihristului pentru trup va fi bine, dar pentru spirit ... ?



Shit gets deeper... You get the picture?

Asa ca un sistem cat mai bun ar fi unul care sa combine elementele pozitive din ambele. De pilda, cum era in Polonia sau Ungaria in anii 89-90. Dar de, te pui cu "licuriciul"?...Of...
Si nu, nu violenta e solutia. Cel putin, cu siguranta nu violenta fizica, exterioara. Ci cea interioara, asura pacatelor, indiferentei si lenei, mai ales lenei si coruptiei. Care indiferenta, lene si coruptie sunt tot pacate. Iar acest razboi interior are un inceput, un punct de initiere, care se cheama ...metanoia.

Problema este: cum sa faci un popor cu o fisa ca a poporului roman sa purceada la metanoia? Prin puterea exemplului personal.
Daca macar nu ar avea unii neobrazarea sa arunce cu pietre si cu venin in Biserica, ar fi un inceput bun.

[Florinvs]

De mentionat ca toate restrictiile impuse populatiei au aparut dupa anii 1982-1983, când Ceausescu a luat decizia fatala de plata fortata a datoriei externe. Asta desi Ioan Totu i-a spus- Nicule, nu-i bine ce vrei sa faci.

Sa le analizam pe rand.

-Restrictiile la curent electric s-au datorat nefunctionarii la capacitatea proiectata a unor grupuri energetice de la Turceni sau Rovinari, care au produs un deficit de cca 1000 MW, la un consum cifrat la cca 10.000 MW zilnic.
Desi acele grupuri energetice (turbine, generatoare) fusesera importate din RF Germana in anii 1970 (ori produse in tara la IMGB sau Resita, dupa licente vest-europene), si calitativ erau destul de bune, din pacate calitatea combustibilului folosit (lignitul trebuia amestecat cu pacura ca sa arda) era slaba (puterea calorica), asa cum a aratat Silviu Curticeanu (fostul sef al cancelariei prezidentiale de atunci).

-Restrictiile la energie termica.
In cazul acelor CET-uri (care functionau tot pe baza de carbuni), problema a fost acceiasi- calitatea slaba a carbunilor.
In cazul centralelor termice de cartier (functionand pe baza de CLU- combustibil lichid usor), puterea calorica a combustibilului folosit era net superioara lignitului, insa neaprovizionarea in canditati suficiente a facut ca aceste centrale termice de cartier sa nu poata functiona la capacitatea proiectata.
Apoi- mai ales in cazul CET-urilor- lungimea retelelor termice de distributie era destul de mare, generând pierderi pe trasee. De exemplul la Vaslui chiar daca agentul termic pleca din CET (situat la marginea orasului) la 70-80 de grade, pana ajungea in caloriferul unui apartament din cartierul 13 Decembrie (situat in capatul opus al orasului), nu depasea o temperatura de 30-40 grade.

-Restrictiile la gaz metan si butelii
Mare parte din gazul metan era utilizat in industrie, iar la populatie ajungea ce mai ramanea. Apoi începând din anul 1979 Romania a trebuit sa importe gaz metan din URSS, productia interna nemaiacoperind necesarul.
Iar sovieticii cereau plata in avans, in valuta, pentru gazul care-l luam de la ei.

-Restrictiile la aprovizionarea cu alimente.

DEsi agricultura romaneasca producea arhisuficient (e adevarat- nu productiile fantasmagorice raportate oficial- de genul 7000 sau 8000 kg porumb sau grau la hectar. Productia reala se situa in jur de 4500- 5000 kg/hectar), s-a fortat exportul de alimente, pentru plata datoriei externe.
De la Comtim plecau garnituri intregi de tren , incarcate cu carne de porc, la export.

Apoi in mediul rural, in cadrul CAP-urilor, aparea o serie de disfunctionalitati.
Desi CAP-urile (conform statului UJCAP) erau proprietatea privata de grup, si desi retributia membrilor cooperatori trebuia sa fie decisa numai de Adunarea generala, totusi acest principiu (inscris in statut) nu se respecta.
Intai erau date produsele la fondul de stat, apoi erau platite muncile SMA (tot in produse) si abia la urma erau retribuiti membri cooperatori.
Apoi sistemul de plata- pe baza de zile-munca- nu era tot timpul exact si riguros, lasand posibilitatea brigadierilor sa faca unele abuzuri.
In plus, de multe ori, veneau indicatii de la directiile agricole judetene (privitoare la sectorul zootehnic, specificul culturilor, etc), care erau in contradictie cu realitatea din teren.


In privinta comertului, aici va pot spune mai multe amanunte (tata a lucrat atunci ca sef grup depozite la cooperatia de consum - Grup Depozite Husi, UJCC Vaslui).

Existau doua tipuri de comert

-Comertul de stat. Desfasurat prin unitatile de comert en-gros (ICRA, ICRTI, ICRM), si cu amanuntul (ICSM).

-Comertul cooperatista, desfasurat prin cooperatia mestesugareasca (UJCM) si cooperatia e consum (UJCC). Comertul cooperatist era proprietate privata de grup, beneficind astfel de o mai mare libertatea de miscare.
Aici desi cererea de produse (alimentare, metalo-chimice, electrocasnice, textile-incaltaminte, etc) era destul de mare, totusi marfurile se achizitionau conform planului, iar prin contractari cu industria se putea obtine mult mai putine produse decat necesarul si cererea (prioritatea fiind exportul).
De aceea, sefii unitatilor de comert cooperatist erau obligati sa apeleze la metode mai putin ortodoxe pentru a obtine mai multa marfa la contractari, peste plan. Daca te duceai la contractari si se afla ca vii din judetul Vaslui- obligatoriu trebuia sa te inarmezi cu celebrul pe atunci coniac Vasconi, cu vin de Husi si alte produse locale, pentru a obtine ceva peste plan.
Apoi aparea problema transportului pe CFR. Cum necesarul de vagoane de marfa era imens atunci, trebuia sa te ai bine si cu seful statiei CFR (tot cu argumente locale), pentru a obtine un vagon-doua, cu care sa aduci sa zicem frigidere de la Gaesti.

Apoi cooperatia de consum aveea si obligatia de a realiza achizitiile de produse agricole din mediul rural. Aici preturile de achizitii oferite taranilor erau relativ mici, producandu-se greutati in respectarea planului.

In mediul rural, cum singurele unitati comerciale erau cele a cooperatiei de consum, gestionarul acesteia capatasera un anumit renume in sat (deoarece toti trebuiau sa apeleze la el- si preotul, si seful de post, si profesorul, si taranul), si din pacate, de multe ori, se comporta cu mai putina rabdare fata de clienti.

-Apoi conta mult si cat de bataios era primul secretar al judetului, cum stia sa se impuna la centru, cum stia sa-si creeze niste relatii ca sa obtina investitii mai mari pentru judetul respectiv.
Numai fosti prim-secretari ai judetului Vaslui (Gheorghe Tanase, Ion Fratila si Ioan Pavel) si regretatul director al IAS Husi (Ioan Neamtu) stiu cate canistre cu vin, carne, brânzeturi, etc au luat drumul Bucurestiului ca sa se aprobe niste investitii. Dar se mergea pe idee ca era de unde.