De Naşterea Domnului - poezii , rugăciuni , colinde +

[cristiboss56]

Colinde, colinde - Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiaţa se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând ramurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.

Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Şi al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

[cristiboss56]

Colo-n sus pe vremea ceea
Colo-n sus pe vremea ceea,
În frumoasa Galileia,
O Fecioară vieţuia
Ce Maria se numea.
Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea lăcaşul;
Într-o zi Maria sta
Singură şi se ruga.
Când de-odată ce văzuse?
Casa toată se umpluse,
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare.
Îngerul Gavriil intrase
La Sfânta Fecioară-n casă,
Şi din zboru-i se opri «Bucură-te», îi grăi.
Nu te-nspăimânta Maria
Că vei naşte pe Mesia
Fiul al Domnului va fi
Şi Iisus se va numi
Care cu puterea sa
Va împărăţi lumea
Care cu a sa putere
Ne va mântui de rele.

[cristiboss56]

http://www.youtube.com/watch?v=4OzxbwjDH_c

[cristiboss56]

Întocmai la chip cu oamenii venit-ai, de voie luând Trup din Fecioară, Doamne; ca să-i curăţeşti pe toţi de veninul şarpelui, aducându-i din porţile iadului la Lumina Cea de viaţă Purtătoare.

Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

[cristiboss56]

Sus la poarta Raiului
Sus la poarta Raiului, poarta Raiului,
Paşte turma Tatălui, turma Tatălui.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Lângă ea un legănel, leagăn legănel,
Cu un copilaş în el, copilaş în el,
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Dar la poartă cine stă? Oare cine sta?
Stă chiar Maica Precistă, Maica Precistă.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Copilaşul când dormea, puiul când dormea,
Maica Sfânta lin cânta
Maica lin cânta
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Adorarea magilor
Noi umblăm şi colindăm,
Florile dalbe,
Pe Dumnezeu căutam,
Florile dalbe,
Alergarăm si-L aflarăm,
Florile dalbe,
În iesle la boi născut,
Florile dalbe.
Vântul dulce tragănă,
Florile dalbe,
Pruncul de mi-L leagănă,
Florile dalbe,
Ploaia caldă Fiul scaldă,
Florile dalbe,
Neaua ninge, nu-L atinge,
Florile dalbe.
Pruncul mâinile-şi întinde,
Florile dalbe,
Maica Sfânta le sărută,
Florile dalbe,
La pământ plecându-ne,
Florile dalbe,
Şi noi sărutându-le,
Florile dalbe.
Bucuroşi să-L prăznuim,
Florile dalbe,
Cu daruri să-L dăruim,
Florile dalbe,
Cu stele albe de flori,
Florile dalbe,
Şi-o oaie cu miel prior,
Florile dalbe.

[cristiboss56]

“Glasuri cereşti Te-au vestit pământenilor. Urechi pământeşti Te-au băut în cuvintele vestirii celei bune, Noule Izvor, pe care cei cereşti l-au deschis pentru cei pământeşti care însetau după viaţă şi n-o puteau gusta”. (Sfântul Efrem Sirul)
“Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştiinţei. Ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoasca pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.” ( Troparul Crăciunului)

[cristiboss56]

Colindul Din cer senin

Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.
Păstori cu har, pe culmi apar,
Albi miei în dar ducând.

O stea din zări, veghind cărări,
Spre depărtări arzând.
Conduce magi, cu daruri dragi,
În albi desagi ducând.

Si-un prunc plăpând, cu chipul blând,
Stă surâzând, tăcând.
Iar Maica Sa Îl legăna
Și toți se bucura.

Și cerul sfânt și-acest pământ
S-a luminat prin Prunc.
Și s-au sfințit și s-au slăvit
Acei ce L-au primit.

Iar noi văzând ne închinăm
Și chipu-I sărutăm.
Cu dor voim de-ai Lui să fim
Și-n veci să Îl slăvim.
Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând...