Tragedie fără precedent in Capitală!

[iuliu46]

În prealabil postat de cristiboss56

Procurorii au invocat şi faptul că "inculpatul Popescu Cristian Piedone a desfăşurat activitate şi în domeniul alimentaţiei publice, anterior funcţiei de primar, aşa încât rezultă un tablou complet al indolenţei sale în aprecierea că acordarea de autorizaţii se rezumă la declaraţii pe proprie răspundere, o sumă de bani achitată la ghişeu drept taxă şi câteva documente formale".

"De altfel, în acelaşi mod se manifestă şi comportamentul celor două inculpate, concordant modului de lucru imprimat de primar la Sectorul 4", au mai arătat procurorii.

Te doare capul. Macar sufleteste si tot sunt corupti.

Mi-e scarba. Doar pentru ca aglutinarea asta sub ordin a provocat-o blestematul de "mare licurici", Justitia e instrumentata politic. Exact ca pe vremea...tuturor dinainte. Subiectivism jegos.
Pe vremea detracatului sexual si dezastruos politic Carol al II-lea, bunicul meu, care era un avocat de succes, a pierdut o bursa in afara (se instaurase deja "dictatura regala"), doar fiindca a fost obiectiv la o anume parte mai politica din testul respectiv si, intrebat fiind care este mai buna ca forma de guvernamant, a spus cinstit ca si monarhia si republica au avantaje si dezavantaje. Deh, nu s-a aglutinat.
Acum, ca si intotdeauna e la fel. Trebuie sa spui parola ceruta, ce se cere, ce se asteapta de la tine. Ca intr-un idiot de joc sau un blestemat de ritual religios/ocult de initiere. Cum vad pe net o groaza de postaci prooccidentali si proamericani nevoie mare, ca de, vor sa aiba dosar electronic favorabil si ei si ai lor sa o duca bine- impuls de animal. Sau au vezi Doamne traume in familia lor din partea unui sistem impotriva caruia cica lupta (Lenin a r crapa de invidie, nu mai zic de Stalin, sa vada ce perfect, aproape automatizat, aproape autocatalitic e sistemul neomarxist actual), si gata! nu pot trece peste asta. Tot cum am zis, animale proaste si ranchiunoase. (Mai sunt unii din astia si pe aproape).
"Tovarasi, e indicatie de sus ca Buharin a deviat grav de la linia Parrtidului, si el si toti asociati cu el trebuie nimiciti de mana de fier a NKVD. Prin umrare, toate colectivele de oameni ai muncii ii vor infiera aspru. S-a inteles? - Da, sa traiti!"
"Domnilor, ambasada vrea vinovati. Nu ii veti elibera pe cei care trebuie sa fie acarii oficiali. E clar? - Da' sefu'!".

Animale subiective, aglutinate si worm-like. Asta e istoria "cetatii". Omul e specie sentienta. Mda.

[iuliu46]

În prealabil postat de The Willful One

Mi-e scarba. Doar pentru ca aglutinarea asta sub ordin a provocat-o blestematul de "mare licurici", Justitia e instrumentata politic. Exact ca pe vremea...tuturor dinainte. Subiectivism jegos.
Pe vremea detracatului sexual si dezastruos politic Carol al II-lea, bunicul meu, care era un avocat de succes, a pierdut o bursa in afara (se instaurase deja "dictatura regala"), doar fiindca a fost obiectiv la o anume parte mai politica din testul respectiv si, intrebat fiind care este mai buna ca forma de guvernamant, a spus cinstit ca si monarhia si republica au avantaje si dezavantaje. Deh, nu s-a aglutinat.
Acum, ca si intotdeauna e la fel. Trebuie sa spui parola ceruta, ce se cere, ce se asteapta de la tine. Ca intr-un idiot de joc sau un blestemat de ritual religios/ocult de initiere. Cum vad pe net o groaza de postaci prooccidentali si proamericani nevoie mare, ca de, vor sa aiba dosar electronic favorabil si ei si ai lor sa o duca bine- impuls de animal. Sau au vezi Doamne traume in familia lor din partea unui sistem impotriva caruia cica lupta (Lenin a r crapa de invidie, nu mai zic de Stalin, sa vada ce perfect, aproape automatizat, aproape autocatalitic e sistemul neomarxist actual), si gata! nu pot trece peste asta. Tot cum am zis, animale proaste si ranchiunoase. (Mai sunt unii din astia si pe aproape).
"Tovarasi, e indicatie de sus ca Buharin a deviat grav de la linia Parrtidului, si el si toti asociati cu el trebuie nimiciti de mana de fier a NKVD. Prin umrare, toate colectivele de oameni ai muncii ii vor infiera aspru. S-a inteles? - Da, sa traiti!"
"Domnilor, ambasada vrea vinovati. Nu ii veti elibera pe cei care trebuie sa fie acarii oficiali. E clar? - Da' sefu'!".

Animale subiective, aglutinate si worm-like. Asta e istoria "cetatii". Omul e specie sentienta. Mda.

Cam asa e. Si te doare capul cand vezi cate colective de pionieri aplauda si ei lupta de clasa. Oameni tineri care cred ca ne trebuiesc mai multi procurori, nu macar o mana de procurori independenti.
Nu mai e unul care sa le explice bezmeticilor ca daca le dai alora prea multa putere, o sa aiba putere si asupra deciziilor politice. Si ca e posibil ( eu cred ca deja se intampla ) ca puterea judecatoreasca si procuratura sa fie controlate de o putere straina ( cum s-a intamplat si in anii 50 ) si atunci automat aia sa controleze si deciziile politice. Ca de aia exista in toate tarile imunitatea, numai la noi tipa bezmeticii ca s-o eliminam. Lasa ca fac americanii ordine.

În prealabil postat de iuliu46

Cam asa e. Si te doare capul cand vezi cate colective de pionieri aplauda si ei lupta de clasa. Oameni tineri care cred ca ne trebuiesc mai multi procurori, nu macar o mana de procurori independenti.
Nu mai e unul care sa le explice bezmeticilor ca daca le dai alora prea multa putere, o sa aiba putere si asupra deciziilor politice. Si ca e posibil ( eu cred ca deja se intampla ) ca puterea judecatoreasca si procuratura sa fie controlate de o putere straina ( cum s-a intamplat si in anii 50 ) si atunci automat aia sa controleze si deciziile politice. Ca de aia exista in toate tarile imunitatea, numai la noi tipa bezmeticii ca s-o eliminam. Lasa ca fac americanii ordine.

Doamne, dar cand se va alege praful si de "licurici"? Ca, iata, de la Asiria pana la URSS, toate imperiile sunt povesti. Cand vine si randul infamei rase spalacite si tuturor occidentalilor, cu americanii in frunte?

[iuliu46]

În prealabil postat de The Willful One

Doamne, dar cand se va alege praful si de "licurici"? Ca, iata, de la Asiria pana la URSS, toate imperiile sunt povesti. Cand vine si randul infamei rase spalacite si tuturor occidentalilor, cu americanii in frunte?

https://share.america.gov/trolls-eve...anted-to-know/

Tu cat iei ?

În prealabil postat de iuliu46

https://share.america.gov/trolls-eve...anted-to-know/

Tu cat iei ?

Ete na. :)))))))))))))
Amuzant, totusi.
Nu, eu nu sunt aglutinat nici cu unii nici cu altii. Pur si simplu, Occidentul seamana tot mai mult cu o intrupare (supra)statal-institutionala a Raului.

[iuliu46]

În prealabil postat de The Willful One

Ete na. :)))))))))))))
Amuzant, totusi.
Nu, eu nu sunt aglutinat nici cu unii nici cu altii. Pur si simplu, Occidentul seamana tot mai mult cu o intrupare (supra)statal-institutionala a Raului.

Pai poti crede ca asta-i pozitia oficiala a SUA ? Adica uite ce rai sunt rusii, au detasamente de postaci. :)
Toti au. Imi aduc aminte ca am citit despre unii care faceau treaba asta prin WoW. Si nu erau rusi, erau englezi sau americani. :)

http://edition.cnn.com/2013/12/09/te...g-video-games/

În prealabil postat de The Willful One

Cand vine si randul infamei rase spalacite si tuturor occidentalilor, cu americanii in frunte?

Daca se va intimpla sa te gandesti si la mine sa nu fiu cumva uitat de pedeapsa. La cat de bun si milostiv este Dumnezeu ar fi in stare sa mai scape pe cativa si o luam de la capat :)

[cristiboss56]

INCENDIUL din Colectiv, aşa cum a fost trăit de una dintre victime: "Simţea deja cum îl călcau oamenii în picioare. Fusese copt la 1000 de grade Celsius, însă hainele îi rămăseseră aproape intacte" -
La câteva zile după ce vedeta TV Cabral a scris un mesaj emoţionant despre unul dintre prietenii săi, fotograful Alexandru Chelba, care se lupta pentru viaţă pe patul de spital, în urma rănilor suferite în incendiul din clubul Colectiv, soţia lui Cabral, Andreea Ibacka, a scris, joi, un articol în memoria lui Alex, care a decedat după şapte zile de la producerea incendiului.

Fotograful Alex Chelba, care a fost un colaborator al blogului andreeapatrascu.ro, s-a aflat în clubul Colectiv în noaptea de 30 octombrie, el suferind arsuri de gradul 2 şi 3 pe 30 la sută din suprafaţa corpului în incendiul declanşat în acea seară. El a fost scos din club şi transportat la spital, de unde şi-a sunat prietenii spunându-le că este bine, însă în scurt timp starea sa s-a înrăutăţit, iar pe data de 7 noiembrie fotograful în vârstă de 33 de ani a decedat.

Andreea Pătraşcu Ibacka scrie în articolul intitulat "In memoriam Alex Chelba #colectiv" că a dorit să publice acest material pentru a-i prezenta povestea acestuia "într-un spaţiu care i-a fost atât de familiar" şi pentru a le arăta oamenilor cine a fost Alex Chelba.



"Mi-am făcut curaj să scriu abia astăzi, fiindca nu mi-am propus nicio secundă să caut gloria cu povestea lui tristă. Aş fi aşternut-o pe hârtie încă din prima zi, daca lucrurile ar fi stat altfel. Însă o fac acum - la momentul in care realizez că nu-mi rămân prea multe de făcut pentru Alex - fiindca n-aş putea merge mai departe fără să-ţi dezvălui cine a fost el. Cu atât mai mult cu cât spaţiul acesta virtual i-a aparţinut, cumva, şi lui", scrie soţia lui Cabral.


Actriţa menţionează că povesteşte totul din perspectiva prietenului ei, care s-a aflat în club în acea seară pentru a filma concertul celor de la Goodbye to Gravity, Alex Chelba fiind surprins într-o imagine în momentul în care îşi aranja camera de filmat cu doar câteva secunde înainte de declanşarea incendiului.

[cristiboss56]

Redau integral restul articolului semnat de Andreea Pătraşcu Ibacka pe blogul andreeapatraşcu.ro:

"Aşadar, în cele ce urmează, am să-ţi prezint desfaşurarea actiunii, văzută exclusiv prin prisma prietenului meu drag… care nu mai este.

Sâmbăta trecută am sărit din pat ca arsă (ironica figura de stil, nu-i asa?) atunci când am aflat că prietenul meu fusese şi el la locul tragediei.

Scrisese singur pe Facebook că este internat la Sfântul Pantelimon, dar că este OK.

Cu arsuri de gradul 2 si 3 de la umar şi până la unghiile-i coapte, cu carnea-i curgând de pe oase, cu bandaje groase zemuind de atâta limfă şi sânge… prietenul meu nu s-a dezis. Ambiţios până în măduva oaselor – aşa cum l-am cunoscut cu toţii – şi-a păcălit prin perseverenţă touch screen-ul propriului telefon… din dorinta de a-si linişti toţi cunoscuţii.

L-am sunat şi m-a chemat la spital să-l vad. Pesemne puneam prea multe intrebari pentru a-mi putea raspunde prin telefon. În cateva minute am fost la spital, tremurând de frica întalnirii.

L-am gasit mai bandajat decât imi imaginasem şi preţ de câteva secunde – de panică – mi s-a taiat respiratia.

Dar chiar şi aşa bandajat, Alex era perfect lucid şi coerent, respira singur. Aşa că am încercat din răsputeri să nu-mi arat nicio secundă ingrijorarea. Cu atat mai mult cu cat el însuşi rămăsese la fel de pozitiv cum îl ştiam. Ba chiar reuşea să se consoleze cu gândul că el suporta mai uşor decat alţii arsurile prin prisma faptului că are deja câteva tatuaje şi – deci – e obişnuit cu senzatia de arsura usoară. Era sedat până in maduva oaselor, insa adrenalina nu-l lăsa să adoarmă.

Aşa a ajuns să-mi povesteasca cum a fost pentru el in iadul de la Colectiv… secundă cu secundă.

Mi-a confirmat că în doar jumatate de minut întreg tavanul ardea cu vâlvătăi.

Zicea că a pornit degraba inspre iesire, însă odata ajuns la 1 metru jumătate de uşă, sleit de puteri fiind (din pricina intoxicaîţtiei, aşa cum aveam sa aflu ulterior), s-a aruncat la pământ pentru a nu se lasa cuprins de flăcări.

Şi mai zicea că a avut noroc că un dulap de lemn a căzut peste el, tinându-i drept scut în faţa flăcărilor.

Atunci a inceput să respire prin tricou… un aer mult prea înecăcios. Simtea deja cum îl călcau oamenii în picioare, iar asta l-a motivat să se târască până în cadrul uşii. S-a târât cu tot cu nepreţuitul lui aparat foto fără de care nu concepea să traiasca... cu ultimele lui puteri. Acolo, la uşă, doua sau poate mai multe mâini curajoase l-au tras afară. Insista pe faptul că nu şi-a pierdut nicio secundă cunoştinta şi se îmbărbăta la ideea ca el este bine atata timp cât a ajuns pe picioarele lui la ambulanţă. Mai apoi, a intrat – tot pe picioare – în spital… acolo unde le spunea tuturor să-i preia mai intai pe cei mai grav răniţi decât el.

Avea arsuri de gradul 2 si 3 pe 30% din suprafata corpului.

Fusese copt la aproximativ 1000 de grade Celsius, însă hainele ii ramasesera aproape intacte… fiindca nu arsese la foc direct. Era carne vie pe mâini, pe urechi, pe ceafă si pe cap, dar şi pe jumatatea superioara a spatelui. Insă, chiar şi asa… era un supravietuitor şi zambea încrezător la gandul zilei de maine.

Repeta obsesiv că el este bine, că a fost printre cei norocoşi.

Alex era un tanar care nu irosea nicio secunda, pentru ca el avea un scop precis in viata. Fotografia era menirea lui, pe care si-o facea al naibii de bine. Un tanar cu multe planuri de viitor şi incă multe obiective de bifat… un tanar de 33 ani care învaţa continuu. Si n-am sa intru acum in detalii medicale, însă iti spun ca in zilele care au urmat – sub privirile noastre disperate şi neputincioase – starea lui a evoluat imprevizibil. în asa fel incat nici chiar emotiile resimtite pe holurile spitalului – atat de diferite de la o ora la alta – nu ar putea fi descrise in cuvinte. D-apoi durerile si complicatiile suferite de el.



Din păcate în câteva zile au început problemele grave la plămâni.

Punând cap la cap detalii şi ascultand şi alte povesti de la locul faptei, am realizat cu groază că Alex al nostru a ieşit afară mult mai tarziu decât îşi aducea el aminte. Pesemne isi pierduse cunostinta inauntru, căzut fiind la podea. Motiv pentru care poate 15 sau 20 minute petrecute inauntru si le amintea ca fiind doar cateva secunde.

Însă plămânii lui intoxicaţi prevesteau nenorocirea, la fel şi arsurile interioare. Rudimentar spus, fazelor arsurilor exterioare ale lui Alex li s-au suprapus fazele inflamatiei de cai aeriene si fazele sindromului ARDS. Iar dupa 7 zile, lupta s-a dovedit mult prea crancena pentru organismul lui slabit, care n-a mai putut duce tot chinul…

Alex a luptat pana in ultima secunda, însă s-a stins din viata la 7 zile de la incendiu, lâsand in urma numai durere, frustrari şi intrebări (...) Ultima oara cand l-am vazut conştient era deja intubat şi ventilat mecanic (duminica trecută), aşa că am vorbit doar eu, in timp ce el raspundea prin semne.

I-am spus atunci – fara sa banuiesc ca va fi ultima oara cand vorbim – că suntem deja câteva zeci de prieteni şi rude alaturi de el.

L-am rugat să nu se sperie daca se trezeste si este singur si i-am garantat ca noi suntem in permanenta pe hol, dar ca nu putem sa intram in salon atat de des pe cat ne-am dori… tocmai pentru ca este internat la Terapie Intensiva, iar politicile de vizitare sunt restrictive.

Mi-a raspuns cu un Like, strangând cu greu pumnul sângerând şi ridicand degetul mare… în semn ca a inteles.

Cu toate acestea… noi, cei ramasi, suntem aceia care nu mai putem sa intelegem mare lucru din ce ni se intampla acum.

Odihneste-te in pace, prieten drag!".