Certuri in familie. De unde vin,cum le rezolvam.

[mtn_silviu]

Ce sa zic oameni buni,multumesc la toti pentru raspunsuri,am reusit sa invat ceva si de la voi toti,ceea ce e bine si nu se putea mai bine de atat.

Am inteles ca,e greu sa schimbi in asa scurt timp niste oameni care au mers pe o directie toata viata lor. E greu sa faci ceva asa complicat de unul singur,mai ales unul singur impotriva la multi. Si viata ne da lectii dure,ceea ce e foarte bine pentru ca inveti ceva ce nu te paote invata un profesor.(dar nu prea bine...cam doare) Ce pot sa fac eu de acum incolo,este sa ma schimb in cineva mai bun,daca nu eram bun pana acum.. Si,cand voi mai avea o alta incercare,o sa fiu mai pregatit.

As fi vrut sa fiu mai batran sa spunem asa,sa sar vreo 10 ani in viitor,pentru ca sunt sigur ca atunci as fi avut resursele si energia necesara sa fac ceea ce mi-am dorit,asa ca o sa am grija sa imi construiesc acele resurse pana fac 28. (casa,stabilitate,libertate mai mare,cunoastere,experienta...)

Astazi am mers cu ea acasa la parintii ei,am avut o discutie cu parintii ei,a luat toate lucruriile ei(caiete,cosmetice,haine..),si a plecat. Vreau sa va spun ca,inainte de a merge cu ea,am fost primul la ea acasa ,si am vorbit cu amandoi despre o solutie pentru ca ea sa se intoarca acasa. Am zis ca,parintii dar si fata,au gresit. Trebuie sa se ajunga la un compromis intre fata si parinti. Un compromis intre a opri libertatea fetei de a spune,de a face,de a crede,de a actiona cum vrea ea, si de a impune anumite lucruri. Asta a fost pe scurt ceea ce eu le-am spus,pentru ca ea nu s-ar intoarce niciodata in locul ala pana nu vede ca oamenii aia si-au schimbat radical modul de gandire. A fost foarte foarte greu sa ma inteleg cu oamenii astia,dar extrem de greu. Cateodata spun ceva,si peste 5 minute spun altceva ce contrazice complet ceea ce au spus inainte .(exemplu, mama ei a reprosat faptul ca ea a facut un lucru la scoala care i-a facut de ras familia,peste 5 minute imi spune ca nu i-a reprosat nimic niciodata. Tatal a spus ca au avut mereu bani pentru fata lor,eu le-am spus ca atunci cand ea avea nevoie de bani sa mearga la dentist nu a primit, si dupaia imi spuneau ca nu aveau bani pentru ca era neascultatoare si nu merita) Parintii,din pacate foarte orgoliosi,nu au vrut sa lase nici macar un pic de la ei,spunand ca ei sunt parintii si fata trebuie sa faca asa cum spun ei nu cum vrem noi. Nu mai vreau sa scriu sau sa imi aduc aminte de ce mi-au spus ca e o seara faina,nu merita stricata. In schimb am convins-o pe ea sa le mai dea o sansa si sa discutam cu totii,si atunci am mers cu ea sa discutam din nou,sperand ca si-au schimbat parerea sau ca o sa o schimbe..oricum nu aveam nimic de pierdut,pentru ca ea vroia sa plece 100%.. Totusi era ultima carte care puteam sa o joc,nu a iesit bine,asa ca a plecat. Presimt ca a plecat definitiv.

Vreau sa mai zic ca,are un loc unde sa stea in siguranta,desi nu stiu daca e tocmai ok..(ea mi-a spus minim 2 ani,si am incredere ca a fost sincera si stie daca e bine ce face) M-am gandit ca,pentru ca eu ii vreau binele si o sa-i vreau binele mereu,atata timp cat e in siguranta undeva,este ok. Acolo,nimeni cu o opreste sa fie asa cum vrea ea,este in siguranta,poate invata la scoala,sa faca facultate,sa nu duca lipsa de bani cand are nevoie.

Nu am fost suficient de matur sa o scot din casa aia,sa ii ofer anumite lucruri de care ea a avae nevoie. Am contribuit si eu la despartirea noastra,ceea ce a creat multa instabilitate in ea si in familia ei. Si stiam ca,trebuie sa suport consecintele actiuniilor mele,dar nu imi puteam imagina ca se putea ajunge pana aici.

Antonia, mi-ai urmarit aventura,si cred ca deja ma cunosti un pic. Nu pot sa fac altceva decat sa te contrazic, sper ca nu ma consideri rautacios :) O sa citesc Popa Tanda,o avem in program la scoala,si imi place psihologia in general. Desi cartile in general nu mi-au placut,prin simplu fapt ca eu sunt un om care invata din imagini vizuale,am nevoie sa vad s sa ating pentru ca eu sa invat si sa inteleg anumite lucruri. Imaginatia mea cam lasa de prisos atunci cand citesc, si trebuie sa imi imaginez cand citesc acele lucruri ceea ce e greu pentru mine si cand fac asta ma plictisesc foarte repede. Deasta nu prea citesc carti,dar e pentru bac,asa ca ne straduim. In legatura cu imparatul..Daca eu as fi un imparat unei tari,o tara frumoasa si prospera, si oamenii intr-un fel sunt buni si fericiti, si nu se plang la imparat. Sa zicem ca,daca lumea noastra ar fi tara unui imparat,nu prea vad ca lumea noastra in general este prea fericita si prospera, in general vorbind. Iar asta e din cauza oameniilor,care trebuie sa se schimbe sau sa-i schimbe cineva. Am vazut ca,oamenii singuri nu se schimba atunci cand sunt incapatanati,si daca incearca cineva sa-i schimbe e foarte greu. Asa ca,intr-o zi va trebui sa coboare si imparatul de pe tronul lui,satul bineinteles,si sa faca niste curatenie. Si abia astept sa vina zia,daca o mai apuc ,in care o sa vad cu ochii mei imparatul. Pentru ca multi,dar faorte multi imi spun ca este acolo. Iar eu,nu m-am nascut din prima zi pentru a fi un supus, pentru ca asta e ca si cum inhibi libertatea unui om de a fi ce vrea el. Intr-un fel oamenii sunt liberi sa fie incapatanati si sa se omoare,asta e realitatea.

Florin,mersii de raspuns. Si ce sa zic, iti dau dreptate in tot, cam asa am gandit si eu. Si eu tintesc cunoasterea. Poate daca ai avea o cunostinta infinita,ai putea deveni un fel de Dumnezeu,dar nu stiu daca cineva sau ceva a ajuns pana in punctul ala. Macar tintesc spre cunoastere,sper sa fie calea cea buna.

Octavian,am incercat sa fac in asa fel incat sa se aleaga calea de mijloc,intre parintii ei si ea,dar nu s-a putut. Asa ca fiecare cu drumul lui acum.

Foarte multi ati insistat sa merg la un duhovnic care sa imi spuna ce sa fac si ce nu,asa ca am sa incerc sa fac asta. Sa sepram ca o sa stam de vorba si sa dezbatem unele subiecte interesante. Orice merita incercat.

[flying]

În prealabil postat de mtn_silviu

Am inteles ca,e greu sa schimbi in asa scurt timp niste oameni care au mers pe o directie toata viata lor. E greu sa faci ceva asa complicat de unul singur,mai ales unul singur impotriva la multi. Si viata ne da lectii dure,ceea ce e foarte bine pentru ca inveti ceva ce nu te paote invata un profesor.(dar nu prea bine...cam doare) Ce pot sa fac eu de acum incolo,este sa ma schimb in cineva mai bun,daca nu eram bun pana acum.. Si,cand voi mai avea o alta incercare,o sa fiu mai pregatit.

Nu e greu sa schimbi oamenii,e imposibil.Hristos poate,dar doar daca vor si ei...oamenii.Tu vrei sa te schimbi?

Citindu-ti comentariul de inceput am crezut ca esti doar un troll.Chiar daca esti troll sau nu, primul pas fundamental e apropierea de Dumnezeu.Tu decizi.

În prealabil postat de mtn_silviu

Foarte multi ati insistat sa merg la un duhovnic care sa imi spuna ce sa fac si ce nu,asa ca am sa incerc sa fac asta. Sa sepram ca o sa stam de vorba si sa dezbatem unele subiecte interesante. Orice merita incercat.

Eu cand am inceput sa ma gandesc la a deveni crestin ...mi-au trebuit 2 ani "sa-mi iau inima in dinti" ca sa merg la un duhovnic.Dracu nu ma lasa ,nu voia sa-i scap din ghiare...

[AlinB]

Ce s-a intamplat se intampla oricum mai devreme sau mai tarziu.

Daca educatia e impusa cu forta, este egala cu zero.
Pana la urma nu stiu ce mostenire educationala are ea ca sa fie atat de "deziderabila" pentru tine.

Acum nu ai resursele financiare necesare, nici parintii tai nu o plac pentru ca sa te "sponsorizeze" in directia asta. si nici relatia cu ea pana la urma nu e de asa natura,

Probabil va fi pana la urma ceva care tine de trecut.

În prealabil postat de AlinB

Ce s-a intamplat se intampla oricum mai devreme sau mai tarziu.

Daca educatia e impusa cu forta, este egala cu zero.
Pana la urma nu stiu ce mostenire educationala are ea ca sa fie atat de "deziderabila" pentru tine.

Acum nu ai resursele financiare necesare, nici parintii tai nu o plac pentru ca sa te "sponsorizeze" in directia asta. si nici relatia cu ea pana la urma nu e de asa natura,

Probabil va fi pana la urma ceva care tine de trecut.

Cred că între părinţi ei si fată au apărut probleme de comunicare în general. Unii tineri îşi mănâncă roşcovele, apoi se intorc tot la părinti... Ea are nevoie nu doar de susţinere materială, ci şi de binecuvântarea lor. Mai ales în zilele noastre e bine ca familia să fie cât mai unită. Cum va suporta şocul dacă şi Silviu o părăseşte? Ce face dacă ajunge pe mâna unor proxeneti, de exemplu?

O intoarcere grabnică spre vieţuirea creştină i-ar putea ajuta pe amândoi. În acest fel, ar câştiga încrederea părinţilor amândurora. E important, ca ei doi să se iubească cu adevărat şi să-şi dorească să întemeieze o familie creştină, nu doar să se distreze. Femeia nu e o geantă pe care o arunci după utilizare.

Este de înteles că părinţii ei nu sunt de acord cu relaţii sexuale inainte de căsătorie. Dacă sunt învăţati să ţină post şi dacă ţine toată familia, atunci merge. Dar, dacă se manâncă bine şi se dau doar sfaturi pentru înfrânare, atunci nu merge. Lăcomia pântecelui se face pricină de desfrânare.

Un sfânt ne învaţă să fim sfinţi, dacă vrem să avem copii sfinţi. O lecţie vor învăţa şi părinţii ei cu această ocazie. Mândria şi trufia apare şi la case mai mari, până şi pe asceţi îi vizitează câteodată. Mândria Îl supără foarte mult pe Dumnezeu, iar celor mândri, chiar dacă se declară creştini, Dumnezeu le stă împotrivă. Nu suntem egalii lui Dumnezeu, nici mai mari ca El. Cel mai mare (în faţa lui Dumnezeu) este cel care îşi cere primul iertare.

[AlinB]

În prealabil postat de antoniap

Cred că între părinţi ei si fată au apărut probleme de comunicare în general.

Daca atat ai inteles din toata poveste, 'probleme de comunicare' pai inseamna ca nici tu n-ai mai mult de 18 ani.

Unii tineri îşi mănâncă roşcovele, apoi se intorc tot la părinti...

Dac nu cumva la parinti li se serveau roscove.

Ea are nevoie nu doar de susţinere materială, ci şi de binecuvântarea lor.

Pai da, se pare ca au tot "binecuvantat-o" cat a stat la ei.
De atata binecuvantare si-a luat lumea in cap.

Mai ales în zilele noastre e bine ca familia să fie cât mai unită.

E bine, dar daca nu e fiecare se descurca cum poate.

Cum va suporta şocul dacă şi Silviu o părăseşte?

Relatia lor atarna de un fir de pai.
Nu cred ca e moarta dupa el.

Ce face dacă ajunge pe mâna unor proxeneti, de exemplu?

Iti plac stirile de la ora 5?

O intoarcere grabnică spre vieţuirea creştină i-ar putea ajuta pe amândoi. În acest fel, ar câştiga încrederea părinţilor amândurora.

Parintilor ei poate da.
Parintilor lui, poate dimpotriva..

Femeia nu e o geantă pe care o arunci după utilizare.

Sigur ca nu, poti sa o utilizezi toata viata

Mă așteptam să scrii oarece și despre mândrie... Suntem frumoși, deștepți și modești și acesta e meritul nostru, nu-i așa?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de mtn_silviu

Florin,mersii de raspuns. Si ce sa zic, iti dau dreptate in tot, cam asa am gandit si eu. Si eu tintesc cunoasterea.

Poate daca ai avea o cunostinta infinita,ai putea deveni un fel de Dumnezeu,dar nu stiu daca cineva sau ceva a ajuns pana in punctul ala.

Macar tintesc spre cunoastere,sper sa fie calea cea buna.

Nu stim, dar provocarea a fost lansata:

Fiti Fii ai Lui Dumnezeu!

Un Fiu al Lui Dumnezeu nu umbla in necunostinta. Are dragoste pentru tot si toate. Resimte orice suferinta ca si cand ar fi a Lui si are putere de Sus.