Certuri in familie. De unde vin,cum le rezolvam.

[mtn_silviu]

Multumesc pentru raspunsuri! Sfatul care as vrea eu sa il primesc ar fi fain sa il primesc de la cineva care are o minima experienta cu schimbatul oameniilor grei de cap. Puteti sa imi sugerati orice,chiar si sa-i omor,nu ma supar, eu stiu ce sfat sa urmez si ce nu. Cum am zis,orice sfat e bine primit. Orice lucru facut de capul meu mi l-am asumat. Am avut nereusite,si mi-a parut rau,dar am avut mai multe reusite fata de nereusite. Si cand sunt pus pe treaba sa obtin ceva,de obicei il obtin. Din pacate nereusita te costa aici,si nu e deloc fain,dar trebuie sa fi mereu pregatit de nerusite. Nu pun la suflet ce imi spun mie,stiu ca nu sunt acei adulti foarte intelegatori, dar pun la suflet ceea ce ei spun ficei lor. Vroiam amandoi intr-un fel sa ne impacam si sa incepem toate de la 0 cu relatia noastra,da nu stiu daca putem face asta in conditiile de fata.

Edit. Ne-am cunoscut acum 3 ani aprox,am fost impreuna 13 luni,ne-am despartit acum o luna din cauza la niste probleme. Ea a inceput sa se gandeasca acum 2 ani aproximativ daca mai vrea sa mearga sau nu la biserica. Din momentul ala au inceput certurile. Si da,am influentat-o, pentru ca eu nu i-am zis sa mearga sau sa nu mearga la biserica,ci ea a vazut ca eu nu merg la biserica ca parintii ei,si intr-un fel m-a imitat. Pe luna ce trecea ea era din ce in ce mai neinteresata de biserica in general.

[AlinB]

Nu e un fenomen ciudat, daca educatia religioasa e bagata in cap cu forta, intotdeuna rezulta ceva ciudat.

Ce e graba asta cu 3 zile?
Daca face 18 ani, ce?

Aveti suficient timp inainte, luati-o binisor asa..

Oricum si tu ai multe de pus la punct.
Nu or fi parintii ei modelul absolut dar si tu mai ai de invatat.

Citește nuvela ,,Popa Tanda'', de Ioan Slavici. E o nuvelă psihologică din care poți învăța foarte multe. Părintele Porfirie recomanda celor care vor să schimbe pe cineva să se roage pentru acea persoană. Noi singuri nu prea putem face mare lucru. Iar daca tu te faci pentru ea pricină de sminteală, despărțind-o de Biserică, vei suporta consecințele, căci scris este: ,,Vai de cel prin care vine sminteala!''

Nu e bine sa aruncam cu pietre în Dumnezeu. Nu e bine nici să-L ignoram. Nu noi am făcut "cerul și pământul, ci El. Dacă tu ai fi împărat, ți-ar plăcea să fii batjocorit sau ignorat? Ce ai face în caz că vreun supus ar îndrăzni, totuși? Eu zic să mergi de urgență să te spovedești și să te împaci în primul rând cu Dumnezeu, căci pe El l-ai supărat cel mai tare. Apoi vei vedea că toate se vor aranja de la sine. Cecetează-te bine cu ajutorul unui îndreptar de spovedanie și scrie pe o foaie totul, ca să iei iertare. Acest lucru te va ajuta să te schimbi și tu. Apoi, primind înțelepciune de la Dumnezeu, vei lua decizii corecte. Și se vor schimba și alții în jurul țău.

Ești tânăr și-i poți influența în bine chiar și pe băieții de vârsta ta. Întâlniți-vă la biserica, de exemplu. Sfinții Vasile, Grigorie si Ioan Gura de Aur aveau niște minți de excepție. Ei și-au folosit darurile primite pentru Dumnezeu. Daca ar fi slujit lumii,ar fi rămas, poate, niște anonimi.

Cei care vor să schimbe lumea înainte de a se schimba pe ei iau multe bobârnace de la viață. Viața este cel mai exigent profesor.

[stefan florin]

În prealabil postat de antoniap

Cei care vor să schimbe lumea înainte de a se schimba pe ei iau multe bobârnace de la viață. Viața este cel mai exigent profesor.

pentru prima data, sunt de acord cu tine doamna!

[florin.oltean75]

Silviu,

Toate se intampla, ni se intampla pentru a invata o anumita lectie.

Viata este o continua provocare, pana la ultima suflare.

Realitatea se asambleaza/re-asambleaza, nu la intamplare - interactionam la un moment dat cu acele persoane care reprezinta ceva semnificativ, care reflecta anumite lumini si intunecimi dinlauntrul nostru.

Se pare ca si parintii fetei, si tu si ea - fiecare in parte are cate ceva de invatat - din aceasta conjunctura existentiala.

Perspectiva potrivita nu se construieste usor - necesita timp, experienta si reflectie.

Din pacate realitatea curge in viteza pentru fiecare - situatiile de multe ori ne depasesc capacitatea de intelegere adecvata si evaluare corecta.

De aceea cerem sfaturi, cautam repere.

Adaptarea presupune inainte de toate intelegerea principiilor care duc la fericire. Fara aceasta omul ramane in confuzie, fara repere corecte.

Ulterior, prin experienta directa - principiile pot fi identificate si aplicate situatiilor concrete.

Este o procedura universal valabila.

-------

Toate certurile izbucnesc din patima.

Patima izvoraste din necunoastere.

Cunoasterea este solutia de fond, cea care vindeca cu adevarat.

[OctavianAdrian]

Nu as vrea sa fiu expeditiv cu sfaturile. Dar problema aceasta are mai multe fatete, ca un diamant, si numai in discutia cu un duhovnic, se poate rezolva. Alegeti calea de mijloc, caci extremele sunt ale diavolului. Nu aveti un duhovnic, comun? Mergeti impreuna la o biserica/manastire si participati la slujbele de acolo. La un moment dat, Dumnezeu va va lumina sa faceti alegerea cea mai buna pentru voi, in privinta sfatuitorului(duhovnicului).

"Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca."

[mtn_silviu]

Ce sa zic oameni buni,multumesc la toti pentru raspunsuri,am reusit sa invat ceva si de la voi toti,ceea ce e bine si nu se putea mai bine de atat.

Am inteles ca,e greu sa schimbi in asa scurt timp niste oameni care au mers pe o directie toata viata lor. E greu sa faci ceva asa complicat de unul singur,mai ales unul singur impotriva la multi. Si viata ne da lectii dure,ceea ce e foarte bine pentru ca inveti ceva ce nu te paote invata un profesor.(dar nu prea bine...cam doare) Ce pot sa fac eu de acum incolo,este sa ma schimb in cineva mai bun,daca nu eram bun pana acum.. Si,cand voi mai avea o alta incercare,o sa fiu mai pregatit.

As fi vrut sa fiu mai batran sa spunem asa,sa sar vreo 10 ani in viitor,pentru ca sunt sigur ca atunci as fi avut resursele si energia necesara sa fac ceea ce mi-am dorit,asa ca o sa am grija sa imi construiesc acele resurse pana fac 28. (casa,stabilitate,libertate mai mare,cunoastere,experienta...)

Astazi am mers cu ea acasa la parintii ei,am avut o discutie cu parintii ei,a luat toate lucruriile ei(caiete,cosmetice,haine..),si a plecat. Vreau sa va spun ca,inainte de a merge cu ea,am fost primul la ea acasa ,si am vorbit cu amandoi despre o solutie pentru ca ea sa se intoarca acasa. Am zis ca,parintii dar si fata,au gresit. Trebuie sa se ajunga la un compromis intre fata si parinti. Un compromis intre a opri libertatea fetei de a spune,de a face,de a crede,de a actiona cum vrea ea, si de a impune anumite lucruri. Asta a fost pe scurt ceea ce eu le-am spus,pentru ca ea nu s-ar intoarce niciodata in locul ala pana nu vede ca oamenii aia si-au schimbat radical modul de gandire. A fost foarte foarte greu sa ma inteleg cu oamenii astia,dar extrem de greu. Cateodata spun ceva,si peste 5 minute spun altceva ce contrazice complet ceea ce au spus inainte .(exemplu, mama ei a reprosat faptul ca ea a facut un lucru la scoala care i-a facut de ras familia,peste 5 minute imi spune ca nu i-a reprosat nimic niciodata. Tatal a spus ca au avut mereu bani pentru fata lor,eu le-am spus ca atunci cand ea avea nevoie de bani sa mearga la dentist nu a primit, si dupaia imi spuneau ca nu aveau bani pentru ca era neascultatoare si nu merita) Parintii,din pacate foarte orgoliosi,nu au vrut sa lase nici macar un pic de la ei,spunand ca ei sunt parintii si fata trebuie sa faca asa cum spun ei nu cum vrem noi. Nu mai vreau sa scriu sau sa imi aduc aminte de ce mi-au spus ca e o seara faina,nu merita stricata. In schimb am convins-o pe ea sa le mai dea o sansa si sa discutam cu totii,si atunci am mers cu ea sa discutam din nou,sperand ca si-au schimbat parerea sau ca o sa o schimbe..oricum nu aveam nimic de pierdut,pentru ca ea vroia sa plece 100%.. Totusi era ultima carte care puteam sa o joc,nu a iesit bine,asa ca a plecat. Presimt ca a plecat definitiv.

Vreau sa mai zic ca,are un loc unde sa stea in siguranta,desi nu stiu daca e tocmai ok..(ea mi-a spus minim 2 ani,si am incredere ca a fost sincera si stie daca e bine ce face) M-am gandit ca,pentru ca eu ii vreau binele si o sa-i vreau binele mereu,atata timp cat e in siguranta undeva,este ok. Acolo,nimeni cu o opreste sa fie asa cum vrea ea,este in siguranta,poate invata la scoala,sa faca facultate,sa nu duca lipsa de bani cand are nevoie.

Nu am fost suficient de matur sa o scot din casa aia,sa ii ofer anumite lucruri de care ea a avae nevoie. Am contribuit si eu la despartirea noastra,ceea ce a creat multa instabilitate in ea si in familia ei. Si stiam ca,trebuie sa suport consecintele actiuniilor mele,dar nu imi puteam imagina ca se putea ajunge pana aici.

Antonia, mi-ai urmarit aventura,si cred ca deja ma cunosti un pic. Nu pot sa fac altceva decat sa te contrazic, sper ca nu ma consideri rautacios :) O sa citesc Popa Tanda,o avem in program la scoala,si imi place psihologia in general. Desi cartile in general nu mi-au placut,prin simplu fapt ca eu sunt un om care invata din imagini vizuale,am nevoie sa vad s sa ating pentru ca eu sa invat si sa inteleg anumite lucruri. Imaginatia mea cam lasa de prisos atunci cand citesc, si trebuie sa imi imaginez cand citesc acele lucruri ceea ce e greu pentru mine si cand fac asta ma plictisesc foarte repede. Deasta nu prea citesc carti,dar e pentru bac,asa ca ne straduim. In legatura cu imparatul..Daca eu as fi un imparat unei tari,o tara frumoasa si prospera, si oamenii intr-un fel sunt buni si fericiti, si nu se plang la imparat. Sa zicem ca,daca lumea noastra ar fi tara unui imparat,nu prea vad ca lumea noastra in general este prea fericita si prospera, in general vorbind. Iar asta e din cauza oameniilor,care trebuie sa se schimbe sau sa-i schimbe cineva. Am vazut ca,oamenii singuri nu se schimba atunci cand sunt incapatanati,si daca incearca cineva sa-i schimbe e foarte greu. Asa ca,intr-o zi va trebui sa coboare si imparatul de pe tronul lui,satul bineinteles,si sa faca niste curatenie. Si abia astept sa vina zia,daca o mai apuc ,in care o sa vad cu ochii mei imparatul. Pentru ca multi,dar faorte multi imi spun ca este acolo. Iar eu,nu m-am nascut din prima zi pentru a fi un supus, pentru ca asta e ca si cum inhibi libertatea unui om de a fi ce vrea el. Intr-un fel oamenii sunt liberi sa fie incapatanati si sa se omoare,asta e realitatea.

Florin,mersii de raspuns. Si ce sa zic, iti dau dreptate in tot, cam asa am gandit si eu. Si eu tintesc cunoasterea. Poate daca ai avea o cunostinta infinita,ai putea deveni un fel de Dumnezeu,dar nu stiu daca cineva sau ceva a ajuns pana in punctul ala. Macar tintesc spre cunoastere,sper sa fie calea cea buna.

Octavian,am incercat sa fac in asa fel incat sa se aleaga calea de mijloc,intre parintii ei si ea,dar nu s-a putut. Asa ca fiecare cu drumul lui acum.

Foarte multi ati insistat sa merg la un duhovnic care sa imi spuna ce sa fac si ce nu,asa ca am sa incerc sa fac asta. Sa sepram ca o sa stam de vorba si sa dezbatem unele subiecte interesante. Orice merita incercat.

[flying]

În prealabil postat de mtn_silviu

Am inteles ca,e greu sa schimbi in asa scurt timp niste oameni care au mers pe o directie toata viata lor. E greu sa faci ceva asa complicat de unul singur,mai ales unul singur impotriva la multi. Si viata ne da lectii dure,ceea ce e foarte bine pentru ca inveti ceva ce nu te paote invata un profesor.(dar nu prea bine...cam doare) Ce pot sa fac eu de acum incolo,este sa ma schimb in cineva mai bun,daca nu eram bun pana acum.. Si,cand voi mai avea o alta incercare,o sa fiu mai pregatit.

Nu e greu sa schimbi oamenii,e imposibil.Hristos poate,dar doar daca vor si ei...oamenii.Tu vrei sa te schimbi?

Citindu-ti comentariul de inceput am crezut ca esti doar un troll.Chiar daca esti troll sau nu, primul pas fundamental e apropierea de Dumnezeu.Tu decizi.

În prealabil postat de mtn_silviu

Foarte multi ati insistat sa merg la un duhovnic care sa imi spuna ce sa fac si ce nu,asa ca am sa incerc sa fac asta. Sa sepram ca o sa stam de vorba si sa dezbatem unele subiecte interesante. Orice merita incercat.

Eu cand am inceput sa ma gandesc la a deveni crestin ...mi-au trebuit 2 ani "sa-mi iau inima in dinti" ca sa merg la un duhovnic.Dracu nu ma lasa ,nu voia sa-i scap din ghiare...

[AlinB]

Ce s-a intamplat se intampla oricum mai devreme sau mai tarziu.

Daca educatia e impusa cu forta, este egala cu zero.
Pana la urma nu stiu ce mostenire educationala are ea ca sa fie atat de "deziderabila" pentru tine.

Acum nu ai resursele financiare necesare, nici parintii tai nu o plac pentru ca sa te "sponsorizeze" in directia asta. si nici relatia cu ea pana la urma nu e de asa natura,

Probabil va fi pana la urma ceva care tine de trecut.

În prealabil postat de AlinB

Ce s-a intamplat se intampla oricum mai devreme sau mai tarziu.

Daca educatia e impusa cu forta, este egala cu zero.
Pana la urma nu stiu ce mostenire educationala are ea ca sa fie atat de "deziderabila" pentru tine.

Acum nu ai resursele financiare necesare, nici parintii tai nu o plac pentru ca sa te "sponsorizeze" in directia asta. si nici relatia cu ea pana la urma nu e de asa natura,

Probabil va fi pana la urma ceva care tine de trecut.

Cred că între părinţi ei si fată au apărut probleme de comunicare în general. Unii tineri îşi mănâncă roşcovele, apoi se intorc tot la părinti... Ea are nevoie nu doar de susţinere materială, ci şi de binecuvântarea lor. Mai ales în zilele noastre e bine ca familia să fie cât mai unită. Cum va suporta şocul dacă şi Silviu o părăseşte? Ce face dacă ajunge pe mâna unor proxeneti, de exemplu?

O intoarcere grabnică spre vieţuirea creştină i-ar putea ajuta pe amândoi. În acest fel, ar câştiga încrederea părinţilor amândurora. E important, ca ei doi să se iubească cu adevărat şi să-şi dorească să întemeieze o familie creştină, nu doar să se distreze. Femeia nu e o geantă pe care o arunci după utilizare.

Este de înteles că părinţii ei nu sunt de acord cu relaţii sexuale inainte de căsătorie. Dacă sunt învăţati să ţină post şi dacă ţine toată familia, atunci merge. Dar, dacă se manâncă bine şi se dau doar sfaturi pentru înfrânare, atunci nu merge. Lăcomia pântecelui se face pricină de desfrânare.

Un sfânt ne învaţă să fim sfinţi, dacă vrem să avem copii sfinţi. O lecţie vor învăţa şi părinţii ei cu această ocazie. Mândria şi trufia apare şi la case mai mari, până şi pe asceţi îi vizitează câteodată. Mândria Îl supără foarte mult pe Dumnezeu, iar celor mândri, chiar dacă se declară creştini, Dumnezeu le stă împotrivă. Nu suntem egalii lui Dumnezeu, nici mai mari ca El. Cel mai mare (în faţa lui Dumnezeu) este cel care îşi cere primul iertare.