Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Viața noastră este asemenea unei călătorii, care uneori mai trece și prin pustie. Lumea aceasta este uneori o pustie mare pentru sufletul nostru, căci hrană sufletească nu este în ea. Pentru hrana sufletului, pentru foamea şi setea sufletului nostru, trebuie să cerem şi să primim şi noi ca israeliţii pâine şi apă cerească. Pâinea şi apa sufletului nostru vin şi azi de sus, din cer, căci sunt şi azi hrana celor care înaintează spre mântuire.
Ştii ce înseamnă aceasta? Iată, ţi-o spune aşa de frumos Iisus Hristos. „Eu sunt Pâinea vieţii ‒ a zis Iisus ‒ Eu sunt Pâinea cea Vie care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, în veac va fi viu” (loan 6, 35, 51). „De însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (loan 7, 37-38). Aceasta este şi azi „mana” celor care înaintează spre patria cerească. Fără de această mană „ce vine de sus” nu putem înainta spre mântuire.
Preot Iosif Trifa

[Mihailc]

O emisiune cu un preot pe care-l respect profund pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume.

https://www.youtube.com/watch?v=sVsA...A&spfreload=10

...:))) S-ar putea să te înşeli în privinţa aprecierii... Frumos cuvânt, nimic de obiectat.

[tabitha]

În prealabil postat de ovidiu b.

S-ar putea să te înşeli în privinţa aprecierii

Dar de ce să se însele, ce ai să-i reprosezi părintelui Constantin Necula?

[cristiboss56]

Părinte, necredinţa s-a întins mult în vremea noastră.
Da, dar adesea chiar şi la aceia care spun că nu cred în Dumnezeu se vede ascunsă înăuntrul lor puţină credinţă. Odată mi-a spus un tânăr: „Nu cred că există Dumnezeu!”. „Hai mai aproape”, i-am spus. „Auzi cum ciripeşte rândunica? Cine i-a dat această harismă?” Sărmanul a fost mişcat de aceasta. Îndată i-a plecat acea împietrire a necredinţei şi i s-a schimbat fața.
Altădată, au venit doi vizitatori la Colibă. Erau cam de 45 de ani şi trăiau o viaţă foarte lumească. Şi precum noi, monahii, spunem: „Deoarece viaţa aceasta este deşartă, le lepădăm pe toate”, tot astfel şi aceia spuneau, dar exact opusul: „Nu există altă viaţă”. De aceea, atunci când erau tineri şi-au lăsat studiile şi s-au aruncat în viaţa lumească. Au ajuns în punctul în care erau nişte „cârpe”, atât sufleteşte, cât şi trupeşte. Tatăl unuia dintre ei a murit de supărare. Celălalt a distrus averea mamei sale şi a îmbolnăvit-o de inimă. După discuţia pe care am avut-o, au văzut lucrurile altfel. „Ne-am făcut netrebnici”, spuneau. I-am dat unuia o icoană pentru mama lui. Am vrut să-i dau şi celuilalt o icoană, dar n-a luat-o. „Dă-mi o scândurică din cele pe care le rindeluieşti”, îmi spune. „Nu cred în Dumnezeu. Eu cred în sfinţi”. Atunci i-am spus: „Fie că eşti oglindă, fie capac de cutie de conservă, nu străluceşti dacă nu cad razele de soare peste tine. Sfinţii au strălucit cu razele harului lui Dumnezeu, precum stelele strălucesc cu lumina luată de la soare!”.
Cuviosul Paisie Aghioritul

În prealabil postat de tabitha

Dar de ce să se însele, ce ai să-i reprosezi părintelui Constantin Necula?

Părintelui Necula? Nimic. Îl apreciez foarte mult. Iniţial, era o altă înregistrare cu un alt preot...nu intrăm în detalii.

Părintele Constantin Necula - Cine este Iisus Hristos?: https://www.youtube.com/watch?v=qcCU5S4LVgE

[cristiboss56]

Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam încă din tinereţe că îi va înmulţi seminţia, şi totuşi patriarhul a aşteptat ani de zile până i s-a împlinit făgăduinţa. Abia la vârsta de 80 de ani, când Avraam era bătrân, iar Sara era şi stearpă din fire, a venit Dumnezeu la stejarul Mamvri, vestind naşterea unui copil. S-ar putea pune o îndreptăţită întrebare: De ce Dumnezeu nu i-a dezlegat stârpiciunea Sarei la tinereţe, ci tocmai la adânci bătrâneţi? Răspunsul îl putem găsi în faptele concrete ale vieţii de toate zilele. (...)
Toată lumea ştie – şi medicina o confirmă – că atunci când părinţii se află într-un exces de forţă vitală, într-o beţie a simţurilor, târâţi într-un drăcesc concert de patimi şi nelegiuiri, copilul zămislit într-o astfel de stare apare pe lume insensibil la tot ce este spiritual şi divin în lume.
Şi invers: dacă părinţii petrec vremea în îndeletniciri pioase, în post şi rugăciuni, dacă se abţin de la patimi şi excese păcătoase şi, mai ales, dacă se roagă lui Dumnezeu pentru viitorul lor copil, dacă, în sfârşit, îl închină lui Dumnezeu, atunci ambianţa duhovnicească a Duhului Sfânt se sălăşluieşte şi se întipăreşte în pasta maleabilă a copilului, lăsând în sufletul lui cele mai bune, mai frumoase şi mai sfinte înclinări.
(Arhimandrit Paulin Lecca, Adevăr și Pace. Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, p. 70)

[stefan florin]

În prealabil postat de ovidiu b.

Părintele Constantin Necula - Cine este Iisus Hristos?: https://www.youtube.com/watch?v=qcCU5S4LVgE

imi place foarte mult cu predica parintele Necula!