![]() |
![]() |
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
|
|||||||
|
|||||||
|
Citat:
invidie.Vadim stia sa pupe mai bine decat altii.Bravo lui. Citat:
Citat:
Citat:
sa-i aveti sunt mahalagii cu nivelul de trai si cu vietile voastre. Citat:
Citat:
Citat:
Ba chiar mai mult, Vadim isi permite o selectie de funduri, astia insa nu. (De aici si invidia pe Vadim.El isi permitea selectia, astia de acum insa nu) Pupa orice prind.Deh e foame de bani. Apoi stim ca la romani sporturi nationale sunt: 1.Tradarea de neam si tzara 2.Pupincurismul 3.Nerecunostiinta. 4.Sa moara si capra vecinului. Multi aveau "boala" pe Vadim pt ca el reusea sa se intretina pe el si pe familia sa, fara sa fure, sa ia spaga sau se vanda pe cea mai eftina suma de bani. Apoi Vadim eclipsa pe toti inclusiv in domeniul de pupat in fund pt ca era o capacitate si stia s-o faca cu stil. Astia de azi au boala pe Vadim , deoarece tribunu fara sa vrea le fura multora singura meserie pe care o stiau: pupatul in fund eftin si aruncarea cu zarzavat in altii la comanda contra bani. Daca cineva de talia lui Eminescu l-ar critica pe Vadim, atunci ar fi de luate in seama criticile.Dar din moment ce criticii sunt guri de canal desfacute, mai bine mergem mai departe sa nu prindem mirosul. Last edited by Copacel; 15.09.2015 at 02:28:31. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Corneliu Vadim Tudor, exponentul extremismului si xenofobiei in politica si viata publica: http://www.hotnews.ro/stiri-esential...ta-publica.htm
"Poet de curte al familiei Ceausescu pe vremea comunismului, Vadim Tudor s-a facut remarcat si prin influenta in anturajul echipei Steaua Bucuresti, dar si prin prezenta in anturajul scriitorului Eugen Barbu, un exponent al aripii dure din Securitatea ceausista. Dupa 1990, Vadim a fondat imunda revista Romania Mare, unde a calcat in picioare sute de personalitati ale vietii publice prin calomnii si insulte ramase mai mereu nepedepsite. Primele campanii de presa au fost indreptate impotriva liderilor partidelor de Opozitie de la acel moment, Corneliu Coposu si Ion Ratiu, adica adversarii noii puteri politice instalate la Bucuresti dupa Revolutia din 1989. Vadim a calomniat politicieni, ziaristi, oameni de cultura, si intelectuali care indrazneau sa critice orientarea ex-comunistilor grupati la putere in jurul lui Ion Iliescu." Poezie de Corneliu Vadim Tudor, închinată Elenei CeauÈescu, sotia dictatorului Nicolae Ceausescu: "Urare de iarna Este fiica prea iubita A acestui brav popor De luceferi strajuita Si de steagul Tricolor E Elena Ceausescu Suflet nobil si vibrant Mama buna, om politic Si prestigios savant Inteleapta-i este fapta Nazuind spre viitor Tot cu cinste sta in dreapta Marelui conducator. Last edited by cristirg; 15.09.2015 at 02:47:43. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Ce vrei sa demonstrezi cu asta ? Nu poti sa-l lasi in pace si gata ? E urat ca vedem asemenea lucruri scrise pe un forum ortodox. Omul a murit si are cine sa-l judece acum.
|
|
#4
|
|||
|
|||
|
ce vrei sa preamaresc comunismul ?
|
|
#5
|
||||
|
||||
|
Bah Cristi, eu nu zic ca n-ai dreptate dar abia ce a murit omul. Mai rabda si tu fo doua-trei zile, frate, sa-l bage-n mormânt. Poți?
|
|
#6
|
|||
|
|||
|
Citat:
Vadim, ca și alți poeți și scriitori ai vremii, era foarte conștient de nivelul abuziv-aplaudaților, de gusturile lor etc.... Întreaga noastră literatură (cu excepția literaturii de sertar și a unor "agreați" ca Marin Preda) abundă în astfel de ironii. Dar "procesul" literaturii române din acea epocă a fost deja realizat, în bună parte, de oameni consacrați, capabili să facă asta; critici literari de prestigiu și scriitori remarcabili au spus deja cam ce era de spus.... Nu cred că noi putem să adăugăm ceva notabil la analizele și evaluările deja existente. Am trăit vremuri crude, cristirg, când până și B.O.R. a fost silită la compromisuri dureroase, dacă e să privim cu ochii noștri lumești.... Așa că, hai să nu mai facem atâta caz la moartea unui actor și scriitor al României noastre, asta care a fost și mai este. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
Citat:
"După 1990 C.V. Tudor a fost repede recuperat de regimul Iliescu, ca portavocve și berbece a noii dictaturi neo-comuniste de la București. Revista România Mare, care împroșca cu noroi pe toată lumea a primit aprobarea și banii din partea premierului nomenclaturist Petre Roman, ca să-i sape pe Coposu și Rațiu. Pe baza revistei, Vadim Tudor a construit un partid național-comunist, înconjurat de ofițeri DSS, care cu sprijinul serviciilor secrete și al SRI ului lui Virgil Măgureanu ... om arogant, isteric, coleric și de ateu, deși peste tot poza în creștin cu Biblia penticostală în mână, el trăgându-se dintr-o familie de neoprotestanți, care a trecut la ortodoxie prin căsătorie. Atunci âcalul lui de bătaieâ era Virgil Măgureanu, șeful SRI, care-l făcea șarpele cu ochelari, deși era cel care îl proteja și finanța indirect din umbră. Erau jocuri securisto-comunsite pentru a bloca un naționalism autentic creștin ca să renască în România. Publicația România Mare își făcuse o obsesie să lovească bătrânii legionari și BOR. Naționalismul comunist coleric și isteric promovat de Vadim Tudor a adus un grav deserviciu cauzei nționale și a îndepărtat tineretul față de un curent politic naționalist valoros. C.V. Tudor cu sprijinul sistemului și al serviciilor secrete ocupase partea naționalistă din eșichieriul politic, iar alte încercări autentice, sincere și creștine erau imediat demantelate de fantomele securității comuniste. Toți nostalgicii comuniști își găsise în Tribun o marotă. ... politic dispariția sa eliberează discursul naționalist de componenta comunistă." |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Nu, nu am citit. Nu acum.
Acum prefer să citesc așa: "Ai dăruit, Doamne, neamului omenesc moartea, ca cel de pe urmă mijloc de înțelegere și de pocăință; cugetînd la groaznica judecată se descoperă deșertăciunile pământești... căci și păcătoșii cei îndărătnici în credință, când sunt pe patul de moarte, mărturisesc cum că este Dumnezeu. Pentru aceea ei veșnic cer îndurarea Ta strigînd: Aliluia!" (Condacul al 5-lea, Acatist către Dumnezeu Tatăl pentru cei adormiți) Hai, cristirg, puțină decență... Zău, nu-i momentul să te repezi precum urâții ăia cu hârțoagele lor asupra sufletului... Nici nu s-a răcit bine omul, măi creștine! Lasă și tu vama pământului, că sunt destule vămuiri prin văzduhuri... |
|
#9
|
||||
|
||||
|
Paște Fericit!
E Paștele, prieteni, pe-o cruce de lumină Mîntuitorul nostru la noapte o să vină Va da deoparte piatra cu brațul Lui cel sfânt Soldații or să cadă netrebnici la pământ Nu are chip de înger, nici voce de copil E aburul psaltirii pe fluviul lui April De veți vedea în iarbă icoana unui miel Împărățind o lume - să știți că este El Cutreieră prin haos de două mii de ani Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani E semn înalt că vine și nu va mai pleca Ticăloșită-i lumea și epoca e grea Ucide fiu pe tată și maica pruncul său E foamete, și spaimă, și-o ducem tot mai rău E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă Catapeteasma lumii pleznește ca o spadă Azi nu mai e rușine, nici frică de păcat Devine tâlhăria politică de stat În numele iubirii de oameni și dreptate Se minte și se fură, se spulberă tratate Parcă întreaga spumă de drojdie și sânge A veacului acesta pe frunte ni se strânge Ce-i de făcut? Și cine mai știe calea bună? Popoarele par turme pe vreme de furtună Biserica, ea însăși, și-a pângărit amvonul În trâmbițe tuna-va curând Armaghedonul Și-n larma asta surdă de arme funerare Într-un halou de flăcări stă Îngerul călare Aduce din înalturi o veste tuturora: Nădejdea e în Domnul! Nu disperați! E ora! Cu cât mai grea-i zăbala la gura unui veac Din crucea răstignirii noi muguri se desfac Azi înflorește lemnul pe care-a stat Iisus Cununi de lauri verde pe frunte I s-au pus Îngenunchiați a rugă, smeriți-vă trufia E Paștele! E noaptea când a-nviat Mesia! Încondeiate ouă cu picurări de ceară În roșu, mov, albastru și coajă gălbioară Ispite ne trimite rubinul stins în vin Împărtășit cu frunze sfințite de pelin Bat clopote de aur spre slava lui Hristos Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos Îngenunchiați pe brazda izvorului creștin Arsura să vi-o stingeți la râul cristalin E vreme pentru toate: și pentru milostenii Și pentru liturghia acestei nopți de Denii Jur împrejurul nostru-i un câmp de lumânări Dumnezeiască pace va fi în patru zări Biruitor cu moartea pre moarte a călcat Nu plângeți! Aleluia! Hristos a Înviat!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
#10
|
|||
|
|||
|
Pe asta n-au mai apuct sa-l DNA -uiasca...
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 15.09.2015 at 09:51:17. |
|
|