Omule, incotro?

În prealabil postat de tabitha

Moshule, insisti în greseală, si totusi te iert, că am inima largă

Nu te mai minţi. :)

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu te mai minţi. :)

Nu, nu se minte, ci spune adevărul. Garantez eu pentru ea (împreună cu alţii, probabil; de fapt e sigur).
Numai că unde e inimă largă trebuie şi o uşă pe măsură, bine păzită. Foarte bine păzită! Iar asta nu-i deloc uşor, uneori, după cum bine ştii, frate Ovidiu!...:)

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Nu, nu se minte, ci spune adevărul. Garantez eu pentru ea (împreună cu alţii, probabil; de fapt e sigur).

Ştiu frate şi nu neg. Am încerat să tai puţin craca surioarei care vorbea se sine...înţelegi tu mai departe.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Numai că unde e inimă largă trebuie şi o uşă pe măsură, bine păzită. Foarte bine păzită! Iar asta nu-i deloc uşor, uneori, după cum bine ştii, frate Ovidiu!...:)

Aşa este. Mulţumesc. :)

[tabitha]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu te mai minţi. :)

Mda, carevasăzică si tu, Brutus.. :)

Problema nu e usa inimii, ci faptul că unii tin mortis să sară gardul.

Avea cineva o vorbă pe-aici: "Prietenii rămân prieteni. Cei care nu rămân... înseamnă că n-au fost."

Omul frumos în ziua de azi e cel ce urcă invers pe scară, înfruntând nu numai turma care coboară, ci si insultele ei! - Dan Puric

Un prieten adevărat nu-şi unge prietenul cu toate alifiile tocmai când acesta sare gardul. Asta nu înseamnă că nu mai rămân prieteni. :)

ps: din punctul meu de vedere tu ai sărit gardul (chestiunile private nu au ce căuta într-o discuţie publică), iar o "inimă largă" nu înfruntă într-un asemenea mod turma...acel citat este ca nuca-n perete dacă-l corelezi cu ultimele tale meseje.

[tabitha]

În prealabil postat de ovidiu b.

acel citat este ca nuca-n perete dacă-l corelezi cu ultimele tale mesaje.

Păi nu e deloc ca nuca-n perete. Că dă turma peste tine si... restul Domnul stie. Gata, am încheiat discutiile pe tema asta.

În prealabil postat de tabitha

Păi nu e deloc ca nuca-n perete. Că dă turma peste tine si... restul Domnul stie. Gata, am încheiat discutiile pe tema asta.

Concluzia era că nu ai dat un răspuns potrivit turmei...în cazul de faţă inima nu este prea largă cum pare să fie, dacă vrei să pricepi, dacă nu ţine nasul pe sus, îţi şade "bine"...facem şi o poză să o punem pe topicul Lucruri minunate in imagini. :))

[cristiboss56]

În prealabil postat de tabitha

Păi nu e deloc ca nuca-n perete. Că dă turma peste tine si... restul Domnul stie. .

Ionică mincinosul (vol. Povestiri cu tâlc de Al.Mitru)

Să nu minți! Cu o minciună prânzești, da’ de cinat nu cinezi. Iar mincinosul n-are nici cinste…
Trăia odată un băiat, Ionică, căruia nu-i plăcea să-și ajute părinții. Nu-i plăcea și pace bună.
Și spunea tatăl său:
-Ionică, vezi de fă cutare sau cutare lucru!
Și nu zicea băiatul că n-ajută.
-Îl fac îndată, tătucă! răspundea. Se prefăcea c-ajută. Și n-ajuta.
Dar merge treaba asta odată, de două ori, de trei ori. Începe să simtă tătine-său că umblă băiatul cu lucruri necurate.
Pune la cale să-l lecuiască.
Odată, vine feciorul înaintea lui taică-su și îi rostește cu glas mieros:
-Tătucă! Ai spus că-mi vei face și mie niște opincuțe, dacă oi fi vrednic pe lângă casă. Și sunt tătucă. Că, uite opincuțele astea vechi s-au ponosit!
Rău este, dragii mei, să fie cineva leneș și mincinos. Da și mai rău, când pe deasupra mai e și fudul!
Și-așa era Ionică…
Iar tatăl îi răspunse:
-Păi eu, băiete, mi-am ținut făgăduiala. Acum rămâne să-mi arăți și tu cât ești de vrednic.
-Am să-ți arătat, tătucă, se smerește Ionică.
-Atuncea uite-mai grăi tatăl, urcă-te chiar acum în pod. Vântură bine grîul ce-i acolo. Și îndată ai să-ți primești răsplata.
-Uiuum! face Ionică bucuros. Alerg să-l vântur.
Se face că se urcă-n pod băiatul. Se pitulează sub scară și stă acolo preț de-un ceas.
Pe urmă se întoarce:
-Am vânturat tot grâul, tătucă. Să-mi dai opincile alea noi, să merg pe uliță și să plesnească băieții de necaz!
-Aleei, măi băiete, se mâhnește tatăl. Ți-am spus să vânturi grîul…Mai du-te o dată. Și fă treaba cum se cuvine, c-apoi îți vezi opincile făgăduite!
Pleacă feciorul. Se gândește:
„De unde să știe tătuca dacă am vânturat eu grâul ori ba? Că n-o avea la el oglinda fermecată!”
Așa că pleacă, se suie în pod. Se joacă pe acolo cu mâțele și se întoarce, fără măcar s-atingă un bob de grâu.
-L-am vânturat, tătucă! minte băiatul. Și-n sinea lui se bucură mai dinainte pentru opincuțele noi.
-Nu e adevărat! se amărăște tatăl. Haide cu mine și-am să-ți arăt că e așa cum spun.
Se urcă amândoi în pod. Vântură tatăl grâul în fața lui Ionică. Și când îl vântură, ce credeți? Sub grîu el ascunse o pereche de opincuțe. Dar știți, niște opinci cum nu se văd pe oriunde, din piele galbenă croite, cu găitane lucitoare de șnur negru închingate.
Asemenea mândrețe de opinci vârâse tatăl acolo sub grâu!
Și s-a aplecat băiatul să puie mâna pe opinci.
Tată-l nu l-a lăsat. Le-a luat din grâu, a coborât, și le-a pus într-un cui, chiar deasupra laviței pe care dormea Ionică.
Să vadă, să înțeleagă bine că minciuna are picioare scurte și întotdeauna o ajunge din urmă adevărul.
A se sublinia:
-E rușinos să fii mincinos, trufaș și îngâmfat;
-Adevărul iese întotdeauna la iveală.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ovidiu b.

Un prieten adevărat nu-şi unge prietenul cu toate alifiile tocmai când acesta sare gardul.
.

Corect , dar realitatea este văd complet alta si mult mai mult de atât, se folosesc alifii la greu , si astfel prietenul a devenit intre timp campion mondial la sărit gardul :)

[simpllu]

N-ai priceput, mai citeşte o dată contextul în care s-a făcut afirmaţia. Să nu mai vorbim de perioada când a fost făcută afirmaţia.