Izbavirea israeliților

[GMihai]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Faptul ca inca traiesc acum si vorbesc cu tine este doar dovada unui miracol in desfasurare, dovada a milei, dragostei si indurarii Lui pt ca, dpdv al pacatelor mele, pe care le-am facut liber si constient, trebuia ca securea pusa la radacina mea sa o taie demult.

Daca ma gandesc la toate pacatele mele si le compar cu suferintele prin care am trecut nu pot decat sa imi plec capul si sa ma cutremur de adancimea bunatatii Lui.

Şi. Pelerinule, un copil evreu care se îndreaptă împreună cu părinţii (sau după ei) spre camera de gazare de la Birkenau, ar putea să-şi însuşească şi el credinţa ta, exprimată în citatele de mai sus ?

Sau, să zicem, un tată care şi-a văzut copilul încă nenăscut, spintecat cu baioneta şi extras afară din pântecele mamei (sunt relatări în acest sens din Yugoslavia anilor 40); sau un copil care a asistat la vioalrea surorii sale de către tatăl lor (asta e din propria experienţă profesională) - toţi ăştia ar trebui să spună la fel, resemnaţi, că au meritat să treacă prin aceste suferinţe, ca pedeapsă pentru păcatele lor ? Şi, eventual, să se cutremure şi ei de adâncimea bunătăţii lui Dumnezeu, a milei şi dragostei Lui ?

E foarte frumos să credem că, în final, tot ce se întâmplă se întâmplă cu un scop final, mântuitor pentru toţi oamenii, aşa cum spui tu că crezi, dar, până una alta, există oameni care trec prin astfel de situaţi şi rămân marcaţi pe viaţă, cu sechele psihice, cu valorile iremediabil distruse, cu umanitatea alterată.

Este o vorbă: sătulul nu-i crede celui flămând.

Trecând peste cele de mai sus, îţi mulţumesc pentru intenţiile bune. Nu te grăbi să îmi răspunzi, meditează o vreme la cele pe care le-am scris.

Exista un film ,,God on trial". Sa-l vezi cand ai timp, semeni mult cu unul dintre evreii din film :) Raspunsul este da, poti crede in continuare, multi evrei, dintre cei care au scapat, au ramas credinciosi, in felul dansilor.Urmasii lor au ramas si ei credinciosi,cum inteleg dansii. Am vazut cu ochii mei, vorbesc strict din proprie experienta.

Toate acele experiente descrise de tine sunt adevarate, asa este, sunt ingrozitoare si este multa suferinta in ele.Intr-o lume in care exista pacat vor exista si ele.Apostolul Pavel spunea asa: ,, Eu socotesc ca suferintele de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi". Si el a fost un om care a trecut prin multe suferinte si in final a si murit pentru credinta sa in Hristos. Este foarte greu sa raspunzi pt ca oricine ar putea spunea :,, Iti este usor sa spui asta, sa te vad cum ai fi tu in aceea situatie". Ma rog si cred din toata inima ca Dumnezeu este alaturi de acei oameni, in caile de EL stiute si ii va alina, cum doar EL o poate face. Unui om care trece prin asemenea experiente este foarte greu sa-i spui ceva, doar Dumnezeu iti poate da gandul cel bun pentru acel om.

Mi-as dori sa-ti spun ca am raspuns la toate aceste probleme.Nu am raspunsuri despre judecatile lui Dumnezeu, dar stiu ca aici totul este trecator, indiferent cat de frumos sau infiorator ar fi, pe cand in Imparatia Lui nu va mai fi nici moarte, nici durere si nici lacrimi. Poti sa incerci sa-i ajuti pe oameni aflati in asemenea situatii dar cred ca cea mai sigura cale este rugaciunea ca Dumnezeu sa-i intareasca, sa-i aline. Parintele Galeriu spunea ca Dumnezeu nu-i da nimanui o cruce mai grea decat poate duce.
https://luminapentrucandeladinsuflet...utem-noi-duce/
Daca Dumnezeu a ingaduit asta inseamna ca in intelepciunea Lui, si in dragostea Lui, a hotarat si calea pt a-i alina si izbavi.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Este foarte greu sa raspunzi pt ca oricine ar putea spunea :,, Iti este usor sa spui asta, sa te vad cum ai fi tu in aceea situatie".

Multi sunt sfintii lui Dumnzeu care au trecut prin situatii teribile. Sfintii "de care lumea nu era vrednica". Multi, culmea! l-au descoperit pe Dumnezeu tocmai ca urmare a acestor suferinte si cealalta parte a vietii lor Lui au dat-o. Toate cartile istorice ale VT se pot rezuma astfel: cum Il redescopera pe Domnul poporul sau la vreme de incercare si cum Il uita la vreme de belsug. Suferinta este un mare dar de la Dumnezeu. Este o sansa pe care ne-o ofera El pentru ca sa ne curete, pentru ca sa ne smereasca, pentru ca sa ne incerce spre a fi ca aurul lamurit in foc.

Unul din episoadele savuroase, aproape umoristice din Biblie este acela in care Iona, alt caz caruia Dumnezeu ii calca in picioare liberul arbitru punand sa fie inghitit de o dihanie marina si readus acolo unde trebuia sa fie, se aseaza la oarecare distanta, ca sa vada cum Dumnezeu va face praf cetatea Ninive. Dumnezeu face sa creasca miraculos de repede o planta (un vrej, poate) care sa-i faca umbra. Omul nostru se aseaza comod, la umbra si ferit, ca sa admire episodul "Sodoma si Gomora 3". Dar, iata ca un vierme distruge planta care crescuse atat de repede. Iona are cuvinte de repros fata de Dumnezeu, care i-a luat "planta lui".

Alta varianta este sa recitim "Harap Alb". Un preot ortodox a scris acea minunata poveste. Acolo, vedem cum cei doi frati mai mari ai lui Harap Alb o rezolva repede si comod: cand vad ursul, o taie inca de la inceputul basmului si intelegem ca au trait bine mersi. Dar, pentru Harap Alb, urmeaza niste incercari si niste suferinte crunte.