Izbavirea israeliților

[GMihai]

Poţi, evident. Nu e un forum public ?

Consideri ca Dumnezeu are dreptul de a da viata si a lua viata cand doreste?

[GMihai]

Dacă luăm conceptele de "drept" şi de "Dumnezeu" în cheie creştină, situaţie în care Dumnezeu este etalonul absolut al moralităţii, al "dreptului", atunci, evident, Dumnezeu are dreptul să facă ce vrea. Totuşi, în atare situaţie, întrebarea însăşi îşi pierde oarecum sensul.

Dacă mă întrebi despre părerea mea strict personală, subiectivă, atunci răspunsul este "nu". Actul creaţiei implică nişte responsabilităţi, inclusiv din partea creatorului.

In acest caz este evident ca intelegem diferit ce inseamna ,,Dumnezeu" si fiecare isi va urma convingerile in argumentare, plecand de la aceasta diferenta. Oricum multumesc pt raspunsul direct si sincer.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de GMihai

Actul creaţiei implică nişte responsabilităţi, inclusiv din partea creatorului.

Ei, iartă-L şi tu, fii om cumsecade, înţelegător... La câte are El pe Cap.....

[GMihai]

Ioan Cezar - Nu ştiu dacă e un subiect care merită tratat la mişto. Până la urmă ese vorba despre durere şi suferinţă umană, despre disperare şi revoltă.

In FA capitolul 4. 27-28 sunt doua versete semnificative, in rugaciunea Apostolului Petru. EL spune asa: Pilat, romanii, Irod si israelitii s-au strans impreuna intr-un scop pe care toti il stim. Fiecare participant a crezut ca a procedat conform propriei vointe (chiar asa a si fost), urmandu-si propriile scopuri, pe care le-au crezut implinite. Fiecare a crezut ca totul s-a terminat odata cu vointa lor, scopul lor si prin actiunile lor. Poate spune cineva ca nu au fost liberi si constienti in alegerile lor? Au fost. Insa cititi cu atentie ce spune Apostolul Petru in versetul 28. Mihai ? :)

[GMihai]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Insa cititi cu atentie ce spune Apostolul Petru in versetul 28. Mihai ? :)

Da, ce ? Este doctrina predestinării. Dar cum funcţionează asta ca şi teodicee ?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de GMihai

Ioan Cezar - Nu ştiu dacă e un subiect care merită tratat la mişto. Până la urmă ese vorba despre durere şi suferinţă umană, despre disperare şi revoltă.

Îţi închipui că durerea şi suferinţa umană, disperarea şi revolta sunt treburi de care e responsabil Dumnezeu. I le cam pui în cârcă, mândruţ-foc cum te afli. Şi ai aerul că nici nu-ţi dai seama de asta, nu-i aşa? Ba îţi dai foarte bine.
Poate eşti mai atent, totuşi, cu atribuirile.... Nu faci decât paradă de răzvrătire, frumos ambalată, ca de obicei.

[GMihai]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Îţi închipui că durerea şi suferinţa umană, disperarea şi revolta sunt treburi de care e responsabil Dumnezeu.

Sigur, Ioan Cezar, tu ai toată dreptatea, smerit şi înţelept cum te afli. Uite, se naşte un copil, care la un an moare într-un incendiu provocat de un cutremur. Şi pentru că s-a întâmplat să nu fie nici botezat, mai vine şi Biserica învaţă că sufletul copilului va ajunge în Iad.

Oare cine o fi de vină pentru asta ? Oi fi eu ? Oi fi tu ? O fi Adam ? N-o fi nimeni ? Că Dumnezeu, am stabilit deja, e bun, iar dacă se întâmplă câte ceva rău pe lume, musai să inventăm un artificiu prin care să-l derobăm de responsabilitate.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

I le cam pui în cârcă, mândruţ-foc cum te afli.

Da, i le pun. Uite, aşa sunt eu, mândru foc, plesnesc de mândrie, mi-am dat ultimele rămăşiţe de smerenie pe băutură şi ţigări, şi acuma nu mai am deloc, deloc.

Uite, îşi propun un schimb: pentru că tu, în mod evident, nu eşti deloc mândru de smerenia ta, nu vrei să iei puţintică mândrie de la mine, care am prea multă ?