Gânduri sincere... comune şi simple, curate şi vii... !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Copacel

Nu cucoana.Poetii pe careu ii descrii tu, sunt tristi pt ca vor sa fie tristi, si pt ca nu vor sau nu doresc sa-i dea suferintei personale sensul pe care Dumnezeu le indica.
De fapt sunt oameni incapatinati ,care nu vor sa accepte adevarul si atunci
prefera sa-si creeze o lume prorpie a lor care functioneaza dupa legile lor
si in care ei sunt stapani.(asta este signatura luminii luciferice).
Apoi simt nevoia sa arate lumii aceasta lume, imbracata intr-o forma
lirica, specific fiecaruia dupa propria personalitate.

Tanti, astfel de poeti nu-s poeti, nu fac parte din categoria lui Alescsandri,
Cosbuc, Eminescu, Blaga.
Astfel de poeti sunt pacienti care nu vor sa-si ia medicatia si sa se duca
la spovedanie, si atunci vine dracusorul-liric si le spune ca-s intelectuali
destepti si ffoarte sensibil, iar el dracu poate sa le ofera universul
particular pentru fiecare.

Apoi, "mai draga" Copacel, vorba cuiva pe-aici care m-a facut sa izbucnesc fara sa vreau in hohot, e greu cu cyborgii astia cu procesor chinezesc... Stiu, n-are nicio legatura cu tine, dar omul are dreptul sa faca ce legaturi vrea muschiu' lui, nu-i asa?
Nu stiu de fapt cui te adresezi cu "tanti" si "cucoana"? Daca cel caruia ne adresam astfel nu s-a straduit prea mult sa ne supere la modul personal ca sa fim (fals) motivati sa ne adresam sub aceasta forma, atunci te substitui involuntar acelora de care spuneai: "De fapt sunt oameni incapatinati ,care nu vor sa accepte adevarul si atunci
prefera sa-si creeze o lume prorpie a lor care functioneaza dupa legile lor
si in care ei sunt stapani.(asta este signatura luminii luciferice).
Apoi simt nevoia sa arate lumii aceasta lume, imbracata intr-o forma
lirica, specific fiecaruia dupa propria personalitate."

O intrebare prosteasca: ai fost vreodata poet, sau vorbesti din carti? Poezia (si nu "po-ezia" fata de care afisezi toata rautatea de care dai dovada), are in sine ceva deosebit, chiar daca vine (de cele mai multe ori) de la cel rau. Cred ca tocmai acest motiv te scoate pe tine din sarite. Am cunoscut poezii coplesitoare (de la noi, ma gandesc doar la Minulescu, pe care Cristiboss, l-a adus in paginile forumului, surprinzandu-ma oarecum prin aceasta lipsa de vigilenta), dar care stimuleaza patima si pacatul... Dar am vazut deasemenea (uneori la aceleasi persoane, ajunse la o alta treapta de intelepciune) versuri inchinate lui Dumnezeu, care nu doar reusesc sa mai spele din pacatele tineretii, dar ne trezesc noua constiinta adormita... Sa nu vorbesti de poezie, daca nu ai auzit niciodata vocea muzei in ureche. Pentru ca foarte multi dintre acesti poeti rataciti candva, ajung in final sa cunoasca si starea de vinovatie pentru trecutul lor, si mila pe care si-a facut-o Dumnezeu cu ei pe tot parcursul vietii, asteptandu-i cu rabdare sa se intoarca, dar mai ales, mai ales, ajung la acel nivel de smerenie binecuvantata care acopera toata nevointa de care vorbeati tu si Igor mai devreme. Nu nevointa este intaia si cea mai mare ci smerenia: Ea are puterea sa ne mantuiasca la fel ca pe talharul de pe cruce care NU mai avea timp sa se nevoiasca.
Am scris in tineretea mea, poezie de toate genurile, de care acum nu ma mandresc. Atunci insa ma consideram cineva, iar prietenii se distrau nevoie mare. Nu pot sa redau aici acele versuri fiindca aduc mare sminteala. Iar ele erau puse pe note si cantate la chefuri si aniversari... Habar nu aveam pe-atunci, cat rau pot sa fac, doar amuzandu-ma in acest fel... Pentru ca DA, m-am nascut cu acest TALANT. O parte din ele inca mai exista pe anumite pagini de net, pe care nu le-as populariza pentru nimic in lume. O alta parte am reusit sa le sterg, avand aceasta optiune. Incet-incet, omul se poate schimba. Iar daca noi ajungem sa judecam dupa ce-l care-a fost odata, nicidecum dupa cel ce este sau mai ales dupa cel ce pare a deveni inaintea noastra, nu facem decat sa dovedim superficialitate in credinta pe care dealtfel o cerem tuturor celorlalti din preajma noastra.
Iata doar doua exemple. Nu din mandrie le redau, ci din durerea ca am risipit un timp atat de pretios care nu se va mai intoarce niciodata. Acum, oricat as alerga, nu cred ca mai sunt capabil sa-l prind pe cel care-ar fi trebuit sa fiu!...

Vizita
Ea spuse:
- Te caută un domn.
- Pe mine?
Eu nu cunosc decât
Oameni sărmani,
Cu suflet chinuit.
- Salut, Moşnege. Am venit !
- Vă rog să mă iertaţi
Pe cine căutaţi,
Că sunt oleacă încurcat ?!
- Nu mă cunoşti ?
Glumeşti!
- Nu, chiar nu ştiu!
Poftiţi, intraţi
Şi să scuzaţi deranjul
Am multe cărţi ce stau pe jos...
Cu... ce vă pot fi de folos ?
- Ei, hai, Moşnege, serios,
Tu chiar nu te prefaci?
Trecutului n-ai ce să-i faci.
Iar eu
Sunt cel ce-am fost mereu :
ORGOLIUL tău.
De-o vreme
M-ai făcut uitat.
N-am mai băut
N-am mai mâncat
Şi sor'€™mea
VANITATEA,
Se plângea
Că te-ai cam dat la fund!...
Aşa
Nu se mai poate! Pe cuvânt!...
Hrăneşte-ne, bătrâne,
Zi ceva!
Un banc, o vorbă dură,
O bârfă, o înjurătură,
O teorie mai semeaţă
Cum s™tii tu, în sictir şi greaţă
Tu n-ai egal în lumea ta!
Fii mândru că eşti "€žcineva"€,
Deştept, citit, documentat
In lumea asta de... doi lei.
Ai "€žstofă"€, "€žştaif"€ şi ştii ce vrei!!!
Altul ca tine, greu găseşti!
Ia zi, acuma ce citeşti?
Ce-i asta ? "Sfinţi Părinţi"€,
"€žPsaltirea"€?
Bătrâne, ţi-ai ratat menirea !
Eşti jalnic. Ce-ai păţit?
Nu-mi spune că te-ai pocăit!...
Dacă ştiam, ţi-aduceam flori
Si-ţi dedicam şi aforisme...
Ce altceva poţi să-mi oferi,
Afară de icoane şi catisme?...
- Nimic! Ce-a fost a fost
Des™ertăciune fără rost
Doar flecăreli şi rătăcire,
Cădere s™i dezamăgire...
Aş vrea să cred că m-am schimbat!
Pe filozofi i-am cam lăsat;
Nu mă mai cert, nu mai combat,
Nădăjduind să fiu iertat.
Eu nu mai sunt cel care-am fost...
Un biet sărman umil şi prost
Trăind din mila Domnului!...
- Ce spui!?!
Bravo, bătrâne! Aşa mai zic şi eu:
Mândrie pân’ la Dumnezeu!!
Eşti deja sfânt, nu cel ce-ai fost!
Mă-ntreb de când? De la intrarea-n post?

Bătrâna intervine:
- Ce-i moşnege ?
Mi s-a părut
Că te aud vorbind.
- Vorbind? Aşa?
Am aţipit
Şi tocmai ce-am primit
Pe cineva.
Un camarad apropiat;
Era flămând şi însetat,
Chiar trist mi s-a părut
- Om bun, era?
- Nu prea!
Dar pretindea
Că fără el,
N-aş exista!...
- Şi ce-ai făcut?
Cum ai scăpat?
- Nimic. Tu m-ai salvat!...
Nu doar acum, ci-atunci, cândva
Când ai zâmbit şi ai spus "DA"
În faţa Sfântului Altar.
Nu meritam
Ştiam. Dar
Dumnezeu a vrut aşa.
Mi-ai dat copii şi viaţa ta
Şi te-ai băgat sub Crucea mea
Luând povara cea mai grea
Şi-am înţeles că dacă dai
Ai porţile deschise-n Rai!...
****************************

Suflet sarman

N-am timp pe cât aş vrea să am,
Suflet sărman!
M-am risipit tot căutând
În van
Potcoave de cai morţi !
Sute de cărţi
Pierdute printre rafturi şi coperţi
De autori celebri şi "experţi" !
Ce-a mai rămas din ele-acum ?
Povara unei Cruci în drum,
Sub soarele dogoritor,
Urcând Golgota faptelor!
Câtă risipă ? Câte nopţi
Pierdeam mereu
Închis în mine, fără Dumnezeu?...
Mă frământam, din zori în miezul nopţii,
Ca să descopăr, astfel, taina vieţii.
Şi rămâneam supus în umbra morţii,
Printre filozofii întortocheate,
Cu fraze-alese, sau alambicate...
Mă complăceam în fals şi slăbiciune,
Fără esenţă, fără adâncime,
Că nu găseam nicicum "Cuvinte vii" !...
Doar vorbe goale !... Simple fantezii !...

Te-am chinuit mereu, suflet sărman
Şi te-am ţinut închis între zăbrele,
Înghesuit de gânduri efemere,
În loc să te apropii de liman !
Ai fi putut avea "Comoară-n cer"
De ţi-aş fi dat la vreme, cele bune,
Dar ai rămas dator în căi străine
Iar ca să te salvez, e greu să sper !...
Talantul care ni s-a dat
Şi-a risipit în van, menirea.
Naiv, mi-am compromis zidirea,
Că la vrăjmaş a fost amanetat!...
O viaţă a trecut pe lângă noi !
Orgoliu, slăbiciune şi noroi.
Ţinut pustiu şi dezolant
Aveam talent, dar... nu aveam Talant !...

[Copacel]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Apoi, "mai draga" Copacel, vorba cuiva pe-aici care m-a facut sa izbucnesc fara sa vreau in hohot, e greu cu cyborgii astia cu procesor chinezesc...

Of Moshule al meu e facut in Germania.N-are nici o legatura cu RPC.

Stiu, n-are nicio legatura cu tine, dar omul are dreptul sa faca ce legaturi vrea muschiu' lui, nu-i asa?

Don't care, problema lui.

Nu stiu de fapt cui te adresezi cu "tanti" si "cucoana"? Daca cel caruia ne adresam astfel nu s-a straduit prea mult sa ne supere la modul personal ca sa fim (fals) motivati sa ne adresam sub aceasta forma, atunci te substitui involuntar acelora de care spuneai: "De fapt sunt oameni incapatinati

Ma adreseam acelei tanti pe care o citea Ioan.Cunosc tipul asta de specimen.
Stiu cum gandesc astfel de cucoane.Dovada este insusi drumul in cariera
a acelui cucoane.
N-a tinut cu poezia, a trecut in politica, a mers din partid in partid , nu te
principii nu tu dogme
, doar fuga dupa oportunitati de functii /putere/etc
Adica practic in realitatea nu este mai nimic.

O intrebare prosteasca: ai fost vreodata poet,

Am fost obligat sa intreprind aceasta activitate pe la sfarsitul liceului de
specimene exact precum aceasta tani/cucoana lirico-melo-dramatica.

Minulescu, pe care Cristiboss, l-a adus in paginile forumului, surprinzandu-ma oarecum prin aceasta lipsa de vigilenta),

Minulescu face parte din corifei.Hai sa nu comparam continutul borcanelor.

Sa nu vorbesti de poezie, daca nu ai auzit niciodata vocea muzei in ureche.

Am auzit-o si in ureche si pe langa o ureche.

Pentru ca foarte multi dintre acesti poeti rataciti candva, ajung in final sa cunoasca si starea de vinovatie pentru trecutul lor, si mila pe care si-a facut-o Dumnezeu cu ei pe tot parcursul vietii, asteptandu-i cu rabdare sa se intoarca,

Dar nu poezia ii face sa se intoarca la Dumnezeu.Alte chestii ii fac.
Slava Domnlui cati po-eti anonimi au murit in santz cu sticla in mana....

la acel nivel de smerenie binecuvantata care acopera toata nevointa de care vorbeati tu si Igor mai devreme.

Iar daca noi ajungem sa judecam dupa ce-l care-a fost odata, nicidecum dupa cel ce este sau mai ales dupa cel ce pare a deveni inaintea noastra, nu facem decat sa dovedim superficialitate in credinta pe care dealtfel o cerem tuturor celorlalti din preajma noastra.

Omul nu se schimba niciodata, ci doar anumite parti pot fii, fie amplificate
fie atenuate.Insa atunci cand intensitatea amplificarii sau atenuarii se
micsoreaza omul revine la starea initiala asa cum era el..

PS:Igore nu mai imita stilul psalmilor.Lasa-i in pace.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Copacel

Of Moshule al meu e facut in Germania.N-are nici o legatura cu RPC.

Hm! Imi amintesti de Petre Ispirescu. Parafrazandu-l, te intreb in gluma: "Cum vrei sa ne luptam, voinice?" "In cuvinte, ca am dictionar performant!..."

Eu nu ma avant in lupta, fiindca-mi lipseste "stioul cu penita de aur!" Si-apoi, nici nu vreau sa te zgârii din greseala...

În prealabil postat de Copacel

Ma adreseam acelei tanti pe care o citea Ioan.Cunosc tipul asta de specimen.
Stiu cum gandesc astfel de cucoane.Dovada este insusi drumul in cariera
a acelui cucoane.
N-a tinut cu poezia, a trecut in politica, a mers din partid in partid , nu te
principii nu tu dogme
, doar fuga dupa oportunitati de functii /putere/etc
Adica practic in realitatea nu este mai nimic.

In realitate, persoana respectiva va trebui sa traga linie intr-o zi si Dumnezeu nu ne va intreba pe noi despre greselile vietii ei. "Copacel"-ule, daca nu dai roade bune si la vreme, ma tem ca risti sa ai aceiasi soarta cu "tanti-cucoana"... Nu ca ar fi treaba vreunuia dintre noi, dar printre randuri, strabate o nota falsa si straina partiturii ortodoxe.

În prealabil postat de Copacel

Am fost obligat sa intreprind aceasta activitate pe la sfarsitul liceului de
specimene exact precum aceasta tani/cucoana lirico-melo-dramatica.

"Obligatia" de a face poezie suna straniu. Cel ce sculpteaza, picteaza, face versuri sau preotie din obligatie, este tocmai personajul blamat de toata lumea ca fiind un intrus.

În prealabil postat de Copacel

Slava Domnlui cati po-eti anonimi au murit in santz cu sticla in mana....

De ce "Slava Domnului", nu inteleg. Oricum, anonimi sau nu, nu ne deosebim de ei. Tu chiar nu sesizezi ca suntem cazuti in aceiasi inselare?

În prealabil postat de Copacel

Omul nu se schimba niciodata, ci doar anumite parti pot fii, fie amplificate fie atenuate.Insa atunci cand intensitatea amplificarii sau atenuarii se
micsoreaza omul revine la starea initiala asa cum era el..

Omul nu se schimba niciodata? Pacat ca poti sa crezi o astfel de ipoteza. Filocalia ne pune la dispozitie o infinitate de exemple. Aseara ascultam o mai veche inregistrare a Parintelui Arsenie Papacioc. Iar el spunea ca omul are un potential nebanuit in interiorul lui, astfel incat, el ii poate depasi pe Ingeri. Iar daca omului i-ar fi ingaduit sa vada un Inger, ar fi cu neputinta sa nu moara. Ei bine, Ingerii au o stare de permanenta si ei nu mai pot evolua, asa cum reuseste omul prin smerenia lui. Omul ii poate depasi pe Ingeri si poate ajunge in preajma Imparatului, sa cineze cu El, sau sa mijloceasca pentru cineva in mare nevoie. Ingerul doar transmite informatia nemodificata, la Dumnezeu, fara a avea dreptul la "mai mult de-atat". Pe cand omul, desi fost muritor (sau inca muritor, daca ne gandim la cate minuni savarseau unii dintre sfinti fiind inca in viata, prin Harul lui Dumnezeu), desi fost mare pacatos in vremea tineretii (Maria Egipteanca) chiar se pot schimba, daca vor. Iar cel mai mare imbold in acest sens ni-l da farama de har care vine atunci cand acceptam smerenia. E de-ajuns sa-l simti odata, ca sa fii in stare sa lasi TOTUL, penru cateva clipe de mila din partea lui Dumnezeu!...

[Copacel]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Hm! Imi amintesti de Petre Ispirescu. Parafrazandu-l, te intreb in gluma: "Cum vrei sa ne luptam, voinice?" "In cuvinte, ca am dictionar performant!..."

In "Tinerete" fara "Batranete" si "Viata" fara de "Moarte"

In realitate, persoana respectiva va trebui sa traga linie intr-o zi si Dumnezeu nu ne va intreba pe noi despre greselile vietii ei.

In realitate nu stim daca va trage linie si daca o va face sau nu , nu reprezinta
problema mea.

"Copacel"-ule, daca nu dai roade bune si la vreme, ma tem ca risti sa ai aceiasi soarta cu "tanti-cucoana".

Imposibil, prin design n-am cum.

.. Nu ca ar fi treaba vreunuia dintre noi, dar printre randuri, strabate o nota falsa si straina partiturii ortodoxe.

De fapt n-are de-a face nimic cu ortodoxia.Eu ma opun celor spuse de tanti
respectiva.Este o mare greseala sa abordezi definitia poeziei cu nuante de "propaganda" in spiritul unui tragedii antice.
Nu trebuie sa te tai cu lama ca sa fii poet si nu toata lumea care citeste
poezie se taie cu lama.Mai suntem si noi astia realistii-pragmatici cu nuante
de optism bine motivat.

"Obligatia" de a face poezie suna straniu. Cel ce sculpteaza, picteaza, face versuri sau preotie din obligatie, este tocmai personajul blamat de toata lumea ca fiind un intrus.

Atunci lumea are o problema pt ca in ziua de astazi, lumea este formata
in majoritate de intrusi.Cu alte cuvinte lumea se blameaza pe sine insasi.

De ce "Slava Domnului", nu inteleg.

Ia-l ca pe un sinonim pentru "Sa fii tu linistit..."

Oricum, anonimi sau nu, nu ne deosebim de ei. Tu chiar nu sesizezi ca suntem cazuti in aceiasi inselare?

Dar noi avem mai multe sanse de a iesi decat ei.

Omul nu se schimba niciodata? Pacat ca poti sa crezi o astfel de ipoteza. Filocalia ne pune la dispozitie o infinitate de exemple. Aseara ascultam o mai veche inregistrare a Parintelui Arsenie Papacioc.

Stai putin.Ca de la potential pana la realizare acestuia este o diferenta de
la cer la pamant.Inainte de a atinge acel potential descris in filocalie,
mai intai ar trebui sa atingi potentialul crestinilor din vremurile cand
s-au redactat canoanele.
Daca sa presupunem ca tu ai avea dezglarea la impartasanie dupa ce
in prealabil duhovnicul te-ar fi judecat dupa canoane(aplicandu-le asa
cum au fost redactate) , de abia atunci ai avea sanse reale sa ajungi
la cele spuse in filocalie.

Insa aici am avea o problema.Nu poti sa ajungi la potentialul crestinilor
de atunci , traind in societatea de azi.Ar trebui sa parasesti societatea
de azi , sa te retragi din societate, sa te faci monah/pustinic/ .

Omul ii poate depasi pe Ingeri si poate ajunge in preajma Imparatului, sa cineze cu El, sau sa mijloceasca pentru cineva in mare nevoie.

Un mirean care traieste in societate de azi poate sa ajunga la asemenea
nivel ? Da-mi un exemplu de un singur mirean catre traieste in societatea
contemporana care a ajuns la un asemenea nivel ? Unul, please.
Ca sa nu zici ca sunt absurd si nu acord nici o sansa.Te rog, un singur exemplu, arata-mi-l si mie.
(si nu pt ca sa-mi demonstrezi mie ceva, ci ca sa ma duc sa-l intreb concret cum a aplicat invataturile
de a putut realiza un asemeni obiectiv:sa traiasca in lume actuala ,anul 2015 si sa fie inger in trup omenesc)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Copacel

Imposibil, prin design n-am cum.

Prin design, AI CUM! Toti am fost ziditi sa... dam rod. Altfel riscam sa fim aruncati in foc!!!

În prealabil postat de Copacel

Mai suntem si noi astia realistii-pragmatici cu nuante
de optism bine motivat.

Si iar o nota falsa: ortodox "realist-pragmatic"...

În prealabil postat de Copacel

Atunci lumea are o problema pt ca in ziua de astazi, lumea este formata
in majoritate de intrusi.Cu alte cuvinte lumea se blameaza pe sine insasi.

Daca te-ai intelege cu adevarat ai fi limpede ca lumina zilei, fiindca ti-ai dat singur raspunsul la propriile razvratiri si... neacceptari. Daca TOTI suntem niste "intrusi" (atat timp cat cantam pe note false sau nu dam rod, cred ca se subintelege esentialul), cum de indraznim sa privim peste umar si sa spunem:

În prealabil postat de Copacel

Dar noi avem mai multe sanse de a iesi decat ei.

In baza a ce? Niciodata nu a existat vreo certitudine ca toti cei ce se calugaresc se mantuiesc si nici daca nu te calugaresti nu te mantuiesti. Citeste "Scara" Sfantului Ioan Scararu, pentru o mai mare relevanta.

În prealabil postat de Copacel

Insa aici am avea o problema.Nu poti sa ajungi la potentialul crestinilor
de atunci , traind in societatea de azi.Ar trebui sa parasesti societatea
de azi , sa te retragi din societate, sa te faci monah/pustinic/ .

E foarte trist ca ai ajuns la aceasta concluzie. Am cunoscut mireni in ochii carora mi-e rusine sa privesc. Mireni ce traiesc in societate, muncesc cinstit de dimineata devreme si pana in noapte, tin posturile cu seninatate si nu fac nicio diferenta intre mancarurile pe care si le pregatesc singuri, nu se plang niciodata de nimic, nu se cearta si nu se manie, se roaga zilnic si... in mod ciudat, chiar au rugaciunea mintii mai mult decat o au unii din manastiri, iar daca-i urmaresti discret in biserica la Sf Liturghie, ii vezi mereu cu ochii umeziti, smeriti si cu inima curata.

În prealabil postat de Copacel

Un mirean care traieste in societate de azi poate sa ajunga la asemenea
nivel ? Da-mi un exemplu de un singur mirean catre traieste in societatea
contemporana care a ajuns la un asemenea nivel ? Unul, please.
Ca sa nu zici ca sunt absurd si nu acord nici o sansa.Te rog, un singur exemplu, arata-mi-l si mie.

N-o sa-ti dau niciun exemplu, fiindca chiar de ar veni cineva din morti, nu l-ai crede. Apoi... le-as face un mare deserviciu. Ei nu au nevoie sa-i stie lumea; dimpotriva, fug cu toata fiinta lor de laude si ispite de-a dreapta. Dar, din cate imi amintesc, cu niste ani in urma chiar am avut pe forumul nostru astfel de suflete. In plus, daca ai sta de vorba cu mari duhovnici, ai intelege ca fiecare dintre ei au cunostinta de astfel de crestin-ortodocsi ce traiesc in lume, viata cu totul desavarsita. Iar in preajma lor, aproape ca ajungi sa "pipai" harul lui Dumnezeu... Daca nu ai avut niciodata parte de astfel de oameni, in preajma ta, nu este pentru ca ei nu exista, ci pentru ca pur si simplu nici nu doresti sa-i vezi si cu atat mai putin sa-i recunosti mai vrednici decat tine!...

[Copacel]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

ci pentru ca pur si simplu nici nu doresti sa-i vezi si cu atat mai putin sa-i recunosti mai vrednici decat tine!...

Eu chiar n-am intalnit nicidoata astfel de oameni.Si nu cunosc pe nimeni
din arealul meu care sa fi facut-o.
Oameni care sa planga la Sf Liturghie ? N-am intalnit pana acum, sorry.
Eu personal n-am vazut pe nimeni asa.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Am cunoscut poezii coplesitoare (de la noi, ma gandesc doar la Minulescu, pe care Cristiboss, l-a adus in paginile forumului, surprinzandu-ma oarecum prin aceasta lipsa de vigilenta), dar care stimuleaza patima si pacatul...
[/i]

Asculta, priveste si taci!...
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...
Asculta, priveste si taci!

Când simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste -
Când simti ca pacatul te paste!...

Când simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgându-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Când simti ca dusmanul te-nvinge!

Când bratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatrânesti,
Ramâi tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Când bratele-ncep sa te doara!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Asculta, priveste si taci!...
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...
Asculta, priveste si taci!

Când simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste -
Când simti ca pacatul te paste!...

Când simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgându-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Când simti ca dusmanul te-nvinge!

Când bratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatrânesti,
Ramâi tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Când bratele-ncep sa te doara!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!...

Sa traiesti, Cristi si sa fii sanatos. Iarta-ma daca te-am suparat. Nu stiam despre acest fel de versuri. In schimb mi le amintesc fara sa vreau pe cele foarte deocheate si in mare voga prin anii '80, pe care paginile forumului nu le-ar suporta! Daca vom cauta in viata lui Adolf Hitler, vom fi coplesiti de cata sensibilitate avea, uneori, si cate argumente in favoarea lui Dumnezeu. Din pacate in urma noastra ramane un nume, care este asociat cu binele sau cu raul. Acum... fiecare alege in felul lui. Daca tu l-ai perceput ca pe un autor pozitiv, nu pot sa te condamn. Probabil ai motivele tale. Totusi, fara sa par neserios, metafora cu aripi de fier sa zboare spre cer, cred ca ne poate da imaginea propriei neputinte in fata slabiciunilor! Parerea mea! Inca o data iarta-ma, te rog!

[Igor_Paslusnik]

Poezie publicată în Revista Mitropoliei Banatului "Învierea", martie 2016:

Orfanilor de Rai

Munţii vor fi aici, mereu acolo, şi ghioceii fragezi.
Şi iarba trimisă-n vânt: îmbracă-i!, aşterne pajişti.
Câmpiile ce murmură geamăt de dor, căderea; durerea;
Ca şi-acum şapte mii de ani, primind bărbatul şi femeia.

Atunci mureau doar doi, iar azi ne mor naţiuni; în facţiuni.
Tresare cântul lor, freamătă gândul lor; în Rai nu sunt viziuni.

Aievea, era puţin, era frumos, aveam şi dăruiam totul;
Frate şi soră, nu fi al neamului Cain, hain, nu fi spurcat
E loc pentru-amândoi oricând; e loc curat. Răreşte-ţi pasul!
Alegi stricat, te bucuri rău, eşti binecuvântat, nu blestemat.

Ce sunt acestea toate? Le laşi marcat? Îndurerat să pleci, aşa-i?
Chemat să dai ce n-ai pentru un grai de slavă-n Rai, mai stai?
Şi-atunci? Cât dormi? E foc în jurul tău, nu vezi?
Luptă cu toţii pentru viaţa ta şi tu continui să nu crezi?

Hai, vino grăbit, smerit, când vom pleca, să fie-n rugăciune.
Să nu te temi; de câini, de porci sau şerpi, de azi sau mâine,
Tu fă doar bine, cât ţine de tine, şi-apoi va fi şi pâine.

Iar dacă nu te răstigneşti şi nu muceniceşti, să nu doreşti;
Să şti să poţi să ai să dai mai mult, că iei poveşti şi-apoi răneşti.
Fi pregătit mereu să iubeşti. Şi să ierţi. Ce taine negrăite...

Şi-apoi plângând să moşteneşti, ce nu poţi să gândeşti.
Să fi chemat, strigat, să fi urcat; atunci nu vei mai fi orfan,
Ţi-e dăruit, eşti aşezat la bucuria odihnei cea fără nici-un ban,

În comuniunea familiei Împărăţiei cu ţărmuri infinite...

*

Igoras, Emiliane taica, porcarioara asta ai indraznit sa o publici, bre?
Ce te-a impins, oare?
Ce nu te-a retinut?

*

Uite, Igor, cam ce este aceea cugetare si poezie crestina! Sa-ti fie spre rusinare si sfanta invatatura.


In gradina Ghetsimani

Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul...
Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intruna.
Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna.

O mana nendurata, tinand grozava cupa,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gura...
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa...
Dar nu voia s-atinga infama bautura.

In apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata...
Dar falcile-nclestandu-si, cu ultima putere
Batandu-se cu moartea, uitase de viata!

Deasupra fara tihna, se framantau maslinii,
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada...
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii
Si uliii de seara dau roate dupa prada.

*
Inca o portie, sa nu fie lectia cu juma de masura!

Despărţire

Când fâlfâişi năframa în albul steag al mâinii
Se oglindea amurgul în apele fântânii;
Alături, săgetată în inimă de frică,
În clipa despărţirii gemu o turturică,
O rodie necoaptă căzu, de vierme roasă,
Crăpând, înăbuşită de iarba somnoroasă
Şi, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii
Ieşea, pălit şi rece, luceafărul iubirii,
Trecând ca peste-o rană, pe-un vânăt cer ca fierea.
Plecat peste fântână, vedeam în fund durerea
Cum turbura adâncul venind să se adape
Şi prefăcea în sânge cleştarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul şi veştedul luceafăr
Şi cum porneai departe şi singură tu, cea făr’
De milă, luând cu tine în albul steag al mâinii,
Ca-n zări să mi le fluturi, năframele luminii,
Lăsându-mă, din golul fântânii cu balaur,
Să mă privească noaptea cu ochii ei de aur,
Pe când, cerând şi dându-şi c-un bun rămas iertarea,
Se-mbrăţişau în umbră iubirea şi uitarea.