nunta in zi de post

[sophia]

Pentru Dragos:

Hai ca vorbim si ne intelegem paralel.
In mod normal (cand nu sunt perioade post), zilele de post sunt miercuri si vineri (eventual si luni). Marti, joi, sambata si duminica nu se posteste.
Sa nu-mi spui acum ca nu e asa.
Da, stiu. Pentru cei care se impartasesc la slujba de duminica se tine post si sambata (sau numai de la ora 24, adica se ajuneaza) si duminica.

Ioan_Cezar (si altii) - eu am mai spus:
Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere. De aceea nu va inteleg.
Voi va bucurati si sariti intr-un picior cand va moare mama, tatal, sau altcineva drag? Sau plangeti? Ca sa ne intelegem, sa vorbim de acelsi lucru.

Da, am citit si texte ortodoxe in care moartea este descrisa ca fiind o bucurie, o alta viata. In fine.

Ca sa-ti raspund la intrebare - copilarie trista? Mai degraba am avut (si am) tristeti multe de-a lungul intregii vieti. Nu capatam atentie cand vroiam si nu ceream.
Si daca iniante mai stiam sa ma si bucur, acum nu prea. Mai ales ca ortodoxia te infraneaza mult la asta. De viata nu mai spun...
De aceea sunt de parere ca trebuie sa ne mai si agatam de bucurii, de momente placute si vesele, de o bomboana, de o ciocolata, de o invitatie intre oameni. Cand vezi cati sufera de depresii si alte boli....
Daca tot ne incuiem si ne izolam si ne punem doar cenusa in cap si straie cernite si aia nu si aia nu, la ce mai traim.

Pana si mantuitorul nostru s-a dus la o nunta si le-a si dat vin nuntasilor. Nu stiu daca a stat si a socotit ce zi este si ce are voie sa faca si sa manance.
Vesel n-a fost El niciodata. Isi stia scrisul...dar a lasat oamenii si in pace.
N-a strecurat elefantul nici El.

Ne va socoti El altele cand va veni vreme, nu ziua aia in care am fost la nunta unor prieteni sau bucatica de mancare. Ci faptele.

[DragosP]

Așa e, cum zici tu. Da' vezi tu, 29 august e zi de post, indiferent că-i luni, marți sau sâmbătă. La fel ca 14.09.
Acu' ne-am înțeles? Adicătelea e o perioadă de postire de o zi. Decât.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de sophia

Ioan_Cezar (si altii) - eu am mai spus:
Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere. De aceea nu va inteleg.
Voi va bucurati si sariti intr-un picior cand va moare mama, tatal, sau altcineva drag? Sau plangeti? Ca sa ne intelegem, sa vorbim de acelsi lucru.

Da, am citit si texte ortodoxe in care moartea este descrisa ca fiind o bucurie, o alta viata. In fine.

Ca sa-ti raspund la intrebare - copilarie trista? Mai degraba am avut (si am) tristeti multe de-a lungul intregii vieti. Nu capatam atentie cand vroiam si nu ceream.
Si daca iniante mai stiam sa ma si bucur, acum nu prea. Mai ales ca ortodoxia te infraneaza mult la asta. De viata nu mai spun...
De aceea sunt de parere ca trebuie sa ne mai si agatam de bucurii, de momente placute si vesele, de o bomboana, de o ciocolata, de o invitatie intre oameni. Cand vezi cati sufera de depresii si alte boli....
Daca tot ne incuiem si ne izolam si ne punem doar cenusa in cap si straie cernite si aia nu si aia nu, la ce mai traim.

Pana si mantuitorul nostru s-a dus la o nunta si le-a si dat vin nuntasilor. Nu stiu daca a stat si a socotit ce zi este si ce are voie sa faca si sa manance.
Vesel n-a fost El niciodata. Isi stia scrisul...dar a lasat oamenii si in pace.
N-a strecurat elefantul nici El.

Sophia, vrei să încerci, într-o zi, să înţelegi că omul e o fiinţă capabilă de mai multe feluri de bucurie, de mai multe feluri de tristeţe etc.?
Că tristeţea şi bucuria sunt legate între ele şi că pot trece una în alta? Prin firul tainic de legătură numit credinţă? Care e mare cât un univers şi unde vin, uneori, unul sau mai mulţi ghizi şi îl conduc pe om, sufleteşte sau aievea, în călătorii de necuprins cu mintea şi cu taromu?
Ortodoxia te înfrânează de la un singur lucru: de la nebunie-şi-moarte. Dacă alegi să te înfrânezi şi tu, desigur, pe cât poţi. Desfrînîndu-ţi măcar un pic voia proprie, care deocamdată te împiedică să îi deschizi, o dată pentru totdeauna, uşa. Uşa aia sufletească pe care s-au strâns, grămadă, nesfârşite ziduri de plase de păianjeni ai memoriei, ai gândurilor însingurate foarte...

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Ioan_Cezar (si altii) - eu am mai spus:
Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere. De aceea nu va inteleg.
Voi va bucurati si sariti intr-un picior cand va moare mama, tatal, sau altcineva drag? Sau plangeti? Ca sa ne intelegem, sa vorbim de acelsi lucru.

Da, am citit si texte ortodoxe in care moartea este descrisa ca fiind o bucurie, o alta viata. In fine.

Plansul la inmormantare denota prezenta dragostei dar si a atasamentului pe care il ai fata de o persoana; este o parte egoista acolo care ne face sa plangem pt noi,ca nu avem placerea sa petrecem timp cu persoana respectiva.Mama ne dadea atentie,ne iubea neconditionat,stia cand este ziua noastra de nastere,era mereu atenta etc ...
Plangem pt ca toate acestea nu ni se mai vor intampla in viitor,deoarece persoana care ne adora a disparut din peisaj.
Deci exista o componenta egoista atunci cand plangem dupa cineva,atasamentul nostru are de suferit,copilul cu nevoi din noi.

La fel,ne pare rau dupa un sef bun cand se transfera(altfel de ce ne-ar pare rau daca omul este transferat la un loc mai bun si asta inseamna mai bine pt el ????).
Si raposatii se duc intr-o lume mai buna;daca ii iubim atunci sa ne bucuram deci pt ei ca au scapat de lumea asta plina de dureri,de caderi,de infrangeri si de chin.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Si sarbatoarea de azi este una trista.

Ziceai ca tu canti in strana la biserica, nu? Ce-ati cantat azi la slujba la axion, in loc de Cuvine-se cu adevarat? Nu asta?

"Neamurile toate te fericesc pe tine, una, de Dumnezeu Nascatoare! Biruiescu-se hotarele firii intru tine, Curata Fecioara, ceea ce esti dupa nastere fecioara si dupa moarte – vie. Mantuieste pururea, Nascatoare de Dumnezeu, mostenirea ta"

În prealabil postat de sophia

Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere.

Despre ce moarte e vorba in Sarbatoarea de azi? De ce-ar fi cineva trist ca Maica Domnului a fost luata de Fiul Ei si inaltata in slava cea cereasca???
Pai, mai mare bucurie ca asta nici ca i se putea intampla Maicii Domnului!

Pierdere? Din contra! Maica Domnului nu ne-a parasit! Troparul asta l-ati cantat azi?

"Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre."

Pai, ori credem realitatea exprimata prin cuvintele astea, ori le cantam doar asa somnambulic, ca o arie de opera in latina fara sa pricepem o iota. Ca atunci, suntem orice: soprano, alto, tenori, basi, baritoni, dar nu credinciosi.