nunta in zi de post

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Si sarbatoarea de azi este una trista. Si s-a oficiat totusi cununie.

Ati fost la biserica. Ati ascultat lecturile. Apoi predica. Probabil ca ati si cantat la strana. In vederea acestei zile, poate ca ati tinut post.

Si asta este ideea cu care ati ramas ? Ca e o sarbatoare trista ?

[sophia]

Pai atunci nici ziua de 29 august (Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul) nu este o zi trista! Sau cum? Tot moarte este si la Sf. Ioan.
Si daca nu este o sarbatoare trista azi, atunci de ce (in unele) biserici se canta si prohodul?
Daca nu sunt sarbatori triste atunci de ce toata discutia asta (nu facem nunta, nu mergem la nunta, nu mancam.
Lipseste consecventa...Ori e trista si nu facem nimic, ori nu e si atunci ne vedem de treaba noastra.

Lui Dragos: Sambata de obicei nu este zi de post. Mai multe nu mai spun.

[Copacel]

În prealabil postat de sophia

Si daca nu este o sarbatoare trista azi, atunci de ce (in unele) biserici se canta si prohodul?
Daca nu sunt sarbatori triste atunci de ce toata discutia asta (nu facem nunta, nu mergem la nunta, nu mancam.
Lipseste consecventa...Ori e trista si nu facem nimic, ori nu e si atunci ne vedem de treaba noastra.

Dar ce dezordine e la voi pe acolo...chiar precum o turma fara pastor.

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Lui Dragos: Sambata de obicei nu este zi de post. Mai multe nu mai spun.

Adică soro, sâmbăta trecută și încă o sîmbătă mai înainte (pe întâi adicătelea) am ținut post ca prostu'?
Sau cumva tu le-ncurci? Post vs post negru sâmbăta?

[sophia]

Pentru Dragos:

Hai ca vorbim si ne intelegem paralel.
In mod normal (cand nu sunt perioade post), zilele de post sunt miercuri si vineri (eventual si luni). Marti, joi, sambata si duminica nu se posteste.
Sa nu-mi spui acum ca nu e asa.
Da, stiu. Pentru cei care se impartasesc la slujba de duminica se tine post si sambata (sau numai de la ora 24, adica se ajuneaza) si duminica.

Ioan_Cezar (si altii) - eu am mai spus:
Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere. De aceea nu va inteleg.
Voi va bucurati si sariti intr-un picior cand va moare mama, tatal, sau altcineva drag? Sau plangeti? Ca sa ne intelegem, sa vorbim de acelsi lucru.

Da, am citit si texte ortodoxe in care moartea este descrisa ca fiind o bucurie, o alta viata. In fine.

Ca sa-ti raspund la intrebare - copilarie trista? Mai degraba am avut (si am) tristeti multe de-a lungul intregii vieti. Nu capatam atentie cand vroiam si nu ceream.
Si daca iniante mai stiam sa ma si bucur, acum nu prea. Mai ales ca ortodoxia te infraneaza mult la asta. De viata nu mai spun...
De aceea sunt de parere ca trebuie sa ne mai si agatam de bucurii, de momente placute si vesele, de o bomboana, de o ciocolata, de o invitatie intre oameni. Cand vezi cati sufera de depresii si alte boli....
Daca tot ne incuiem si ne izolam si ne punem doar cenusa in cap si straie cernite si aia nu si aia nu, la ce mai traim.

Pana si mantuitorul nostru s-a dus la o nunta si le-a si dat vin nuntasilor. Nu stiu daca a stat si a socotit ce zi este si ce are voie sa faca si sa manance.
Vesel n-a fost El niciodata. Isi stia scrisul...dar a lasat oamenii si in pace.
N-a strecurat elefantul nici El.

Ne va socoti El altele cand va veni vreme, nu ziua aia in care am fost la nunta unor prieteni sau bucatica de mancare. Ci faptele.

[DragosP]

Așa e, cum zici tu. Da' vezi tu, 29 august e zi de post, indiferent că-i luni, marți sau sâmbătă. La fel ca 14.09.
Acu' ne-am înțeles? Adicătelea e o perioadă de postire de o zi. Decât.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de sophia

Ioan_Cezar (si altii) - eu am mai spus:
Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere. De aceea nu va inteleg.
Voi va bucurati si sariti intr-un picior cand va moare mama, tatal, sau altcineva drag? Sau plangeti? Ca sa ne intelegem, sa vorbim de acelsi lucru.

Da, am citit si texte ortodoxe in care moartea este descrisa ca fiind o bucurie, o alta viata. In fine.

Ca sa-ti raspund la intrebare - copilarie trista? Mai degraba am avut (si am) tristeti multe de-a lungul intregii vieti. Nu capatam atentie cand vroiam si nu ceream.
Si daca iniante mai stiam sa ma si bucur, acum nu prea. Mai ales ca ortodoxia te infraneaza mult la asta. De viata nu mai spun...
De aceea sunt de parere ca trebuie sa ne mai si agatam de bucurii, de momente placute si vesele, de o bomboana, de o ciocolata, de o invitatie intre oameni. Cand vezi cati sufera de depresii si alte boli....
Daca tot ne incuiem si ne izolam si ne punem doar cenusa in cap si straie cernite si aia nu si aia nu, la ce mai traim.

Pana si mantuitorul nostru s-a dus la o nunta si le-a si dat vin nuntasilor. Nu stiu daca a stat si a socotit ce zi este si ce are voie sa faca si sa manance.
Vesel n-a fost El niciodata. Isi stia scrisul...dar a lasat oamenii si in pace.
N-a strecurat elefantul nici El.

Sophia, vrei să încerci, într-o zi, să înţelegi că omul e o fiinţă capabilă de mai multe feluri de bucurie, de mai multe feluri de tristeţe etc.?
Că tristeţea şi bucuria sunt legate între ele şi că pot trece una în alta? Prin firul tainic de legătură numit credinţă? Care e mare cât un univers şi unde vin, uneori, unul sau mai mulţi ghizi şi îl conduc pe om, sufleteşte sau aievea, în călătorii de necuprins cu mintea şi cu taromu?
Ortodoxia te înfrânează de la un singur lucru: de la nebunie-şi-moarte. Dacă alegi să te înfrânezi şi tu, desigur, pe cât poţi. Desfrînîndu-ţi măcar un pic voia proprie, care deocamdată te împiedică să îi deschizi, o dată pentru totdeauna, uşa. Uşa aia sufletească pe care s-au strâns, grămadă, nesfârşite ziduri de plase de păianjeni ai memoriei, ai gândurilor însingurate foarte...

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Ioan_Cezar (si altii) - eu am mai spus:
Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere. De aceea nu va inteleg.
Voi va bucurati si sariti intr-un picior cand va moare mama, tatal, sau altcineva drag? Sau plangeti? Ca sa ne intelegem, sa vorbim de acelsi lucru.

Da, am citit si texte ortodoxe in care moartea este descrisa ca fiind o bucurie, o alta viata. In fine.

Plansul la inmormantare denota prezenta dragostei dar si a atasamentului pe care il ai fata de o persoana; este o parte egoista acolo care ne face sa plangem pt noi,ca nu avem placerea sa petrecem timp cu persoana respectiva.Mama ne dadea atentie,ne iubea neconditionat,stia cand este ziua noastra de nastere,era mereu atenta etc ...
Plangem pt ca toate acestea nu ni se mai vor intampla in viitor,deoarece persoana care ne adora a disparut din peisaj.
Deci exista o componenta egoista atunci cand plangem dupa cineva,atasamentul nostru are de suferit,copilul cu nevoi din noi.

La fel,ne pare rau dupa un sef bun cand se transfera(altfel de ce ne-ar pare rau daca omul este transferat la un loc mai bun si asta inseamna mai bine pt el ????).
Si raposatii se duc intr-o lume mai buna;daca ii iubim atunci sa ne bucuram deci pt ei ca au scapat de lumea asta plina de dureri,de caderi,de infrangeri si de chin.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Si sarbatoarea de azi este una trista.

Ziceai ca tu canti in strana la biserica, nu? Ce-ati cantat azi la slujba la axion, in loc de Cuvine-se cu adevarat? Nu asta?

"Neamurile toate te fericesc pe tine, una, de Dumnezeu Nascatoare! Biruiescu-se hotarele firii intru tine, Curata Fecioara, ceea ce esti dupa nastere fecioara si dupa moarte – vie. Mantuieste pururea, Nascatoare de Dumnezeu, mostenirea ta"

În prealabil postat de sophia

Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere.

Despre ce moarte e vorba in Sarbatoarea de azi? De ce-ar fi cineva trist ca Maica Domnului a fost luata de Fiul Ei si inaltata in slava cea cereasca???
Pai, mai mare bucurie ca asta nici ca i se putea intampla Maicii Domnului!

Pierdere? Din contra! Maica Domnului nu ne-a parasit! Troparul asta l-ati cantat azi?

"Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre."

Pai, ori credem realitatea exprimata prin cuvintele astea, ori le cantam doar asa somnambulic, ca o arie de opera in latina fara sa pricepem o iota. Ca atunci, suntem orice: soprano, alto, tenori, basi, baritoni, dar nu credinciosi.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Si daca nu este o sarbatoare trista azi, atunci de ce (in unele) biserici se canta si prohodul?

Spicuiri din Slujba Prohodului Maicii Domnului, de unde se poate vedea...nici urma de tristete

Cine dar va spune
Bucuria multa
Ce-a cuprins pe Maica Domnului Iisus
Cand i sa vestit mutarea Ei la cer.

Mult dumnezeiescul
David s-a bucuratPsalmi cantand scularii tale celei din morti,
O, Tu al lui Dumnezeu sicriu sfintit.

De a ta mutare
Salta firea acum,
Veselindu-se cu ingerii, oamenii,
ingroparea ta de obste savarsind.


Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Pe care te-a inchipuit stalpul cel de foc
Si pe noul Israil povatuiesti.

Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Pe care Moisi de mult te-a vazut in rug
Ce nears ardea in muntele Sinai.

Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Scara-nalta insuflata, ce oarecand
S-a vazut de catre dreptul Iacov.

Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Cea pe care Ghedeon te-a inchipuit
Lana uda ce pamantul rourezi.

Te marim, Lumina
Cea in trei straluciri
Pe Parintele, pe Fiul si Duhul Sfant,
Pe Treimea cea atotputernica.

Fericimu-te toti Credinciosii tai fii,
Caci purtasi pe Dumnezeu cel neincaput
Ce in tine-a incapea a primit.

Te marim pe tine,
Preacurata Maica,
Si prea sfanta adormirea ta o cinstim,
Si mutarea ta de pe pamant la cer.


Astea au fost doar din starea I. Din starea a II-a si a III-a nu mai adaug ca-s prea multe strofe care sugereaza doar bucuria de negrait a unui asemenea eveniment.

Deci nu stiu ce-ai sarbatorit ieri la biserica ta, ca atat axionul, cat si troparul
(foarte cunoscut, de altfel "Intru nastere, fecioria ai pazit", intru adormire lumea nu ai parasit...") rezuma tot continutul sarbatorii cuprins mai pe larg in stihurile Prohodului.

Inchei tot cu un stih din Prohod, sugestiv si el:

"Cete tineresti,
Cu fecioarele drept credincioase,
De petrecere cantare strigati acum,
Pentru Maica sfant-a lui Emanuil."