Care este morala ortodoxa in ceea ce priveste intrajutorarea aproapelui"ne-ortodox"?

[Yasmina]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Un conflict de valori, Cristina. O luptă pentru a face o alegere voluntară, nu doar pulsională sau pe bază de afect. Iar conflictul solicită mereu confruntarea între forţele noastre sufleteşti care, odată intrate în ciocnire sau puse în balanţă, ne pot duce pe tărâmuri noi de care mai apoi ne mirăm, ca şi cum nici nu ar fi fost ale noastre.
Probabil vei mai avea şi în viitor astfel de ciocniri subiective iar experienţa de acum ţi-ar putea fi de folos.
Tendinţa ta naturală spre bunătate, pe care o manifeşti în primul rând prin iubirea faţă de tot ce e viu (plante, animale), a ajuns, poate, la un prag nou în care discernământul pare a fi solicitarea principală.
Eu nu am participat la dezbatere, deoarece nu m-am simţit în stare. Sunt un om fără discernământ, un copil incurabil, dau oricui, orice, de-a valma, dacă am. Nu cred că sunt un model de urmat şi, conştient de acest beteşug al meu, m-am abţinut să intervin.
Mă bucur că ai ajuns la un deznodământ şi sper (acuma, deh, iată şi poziţia mea) să îl ajuţi cum poţi şi cât poţi, în primul rând pe fondul rugăciunii (ca nu cumva vreun gând de regret ori de trufie să intre în aerul gestului tău frăţesc) şi să faci ce e de făcut cu bucurie şi cu nădejde că Domnul nu ne lasă şi că îi va ajuta pe toţi cei necăjiţi din jurul acelui tânăr.
Cu toţii suntem vinovaţi pentru toţi.
Avem atâta răutate în noi încât planeta ar putea sări în aer de mii de ori dacă din noroiul fiecăruia s-ar putea fabrica un nou tip de bombă atomică. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a dat şi bunătate, omenie, inimă compătimitoare, deschidere la necazul altuia şi puterea de a interveni. Să alegem aceasta din urmă şi să cultivăm, după puteri, darul primit, înmulţindu-l.
Doamne ajută!

Doamne ajuta frate!
Multumesc ca ai intervenit :)

Ma gandeam la cele scrise;pai da este usor sa iubim florile gingase,animalele frumoase,jucause,copii blonzi cu ochii albastri ca ingerii...mai greu este sa iubim oamenii bolnavi,tarati,urati,cu defecte,rai,diabolici,batranii care sunt plictisitori s.a.m.d. Eu una cu asta ma lupt.

Am o verisoara bolnava de Down si tin minte cat de urata imi era cand eram mica;nu o lasam sa-mi atinga nici lucrurile,faceam adevarate crize de plans. Si nu aveam mai mult de 3 ani. Imi parea un monstru.
Personal,nu-mi aduc aminte sa fii fost inzestrata cu o empatie si dragoste exceptioanala,totul este educatie crestina si inspiratie divina,altfel sunt convinsa ca as fi fost un om destul de rau,gol si egoist.Vorbesc cat se poate de serios.

Ne-a dat Domnul tot ce avem nevoie sa fim buni,numai ca ingerul rau mereu ne sopteste sa mai asteptam,sa nu ne pripim,sa lasam fapta buna pe maine,pe poimaine,mai pe la vara...si uite asa iadul se paveaza cu infinitul de intentii bune.