Contradictie dogmatica ?

[bogdan81]

Eu cred mai degraba ca in acest moment al discutiei e timpul sa revenim la intrebarea de la inceput: atunci cand sfintii spun despre ei insisi in har fiind ca sunt cei mai pacatosi, este aceasta o stare sau o impresie iluzorie, sau ei isi cunosc atunci adevarata realitate ?
Eu optez pentru a doua varianta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de bogdan81

Eu cred mai degraba ca in acest moment al discutiei e timpul sa revenim la intrebarea de la inceput: atunci cand sfintii spun despre ei insisi in har fiind ca sunt cei mai pacatosi, este aceasta o stare sau o impresie iluzorie, sau ei isi cunosc atunci adevarata realitate ?
Eu optez pentru a doua varianta.

Cand cineva spune "sunt cel mai mare pacatos" si acest lucru nu vine din falsa modestie, asa cum vedem ca se intampla cel mai adesea, ci din convingere intima, asa cum e in cazul sfintilor, atunci acela are in vedere principiul ca Dumnezeu nu judeca cu aceeasi masura, ci de la aceia carora mult li se va dat, mult li se va cere.
Cu cat cineva s-a urcat, ascultand pe Dumnezeu, mai sus pe drumul suisului spiritual, cu atat mai mult ii cere Dumnezeu sa urce, primind mai mari haruri ca sa treaca peste mai mari incercari.
Si, dimpotriva, cu cat cineva cade mai de sus, cu atat isi loveste sufletul mai tare.

[GMihai]

Primo: nu despre toti sfintii invatam ca pun accent pe asta.

Secundo: in mod evident, nu putem interpreta o asemenea realitate la modul absolut.

Bogdan, daca sfantul X spune ca e cel mai mare pacatos (si nu oricand, ci inainte de moarte, dupa o viata intreaga de sfintenie ), tu de aici nu deduci, nu-i asa, ca, daca el e cel mai mare, tu esti mai putin pacatos ca sfantul ?

P.S. uite ca intre timp a explicat domnul Dragomir teoria relativitatii in pacatosenie, la care eu faceam aluzie :)