Contradictie dogmatica ?

[catalin2]

În prealabil postat de GMihai

Deci tu, Cătălin, crezi că poţi face ceva bun fără Dumnezeu ?
Un răspuns scurt, cu da sau nu, ar fi cel mai cinstit.

Evident, am dat explicatia in mesajul anterior. Asta e baza invataturii crestine, daca nu am face noi fapte bune sau rele atunci pentru ce suntem judecati? Invatura protestanta (preluata probabil din augustinianism) este gresita si fara logica. Invatatura protestanta sta la baza invataturii ecumeniste, de aceea unii credinciosi care nu sunt protestanti o impartasesc.

[GMihai]

Deci tu sustii ca poti sa faci ceva bun fara Dumnezeu ?

Da sau nu. Stii tu, asa cum ne invata Scriptura.

Lasa explicatia pentru mai tarziu. Pe moment, vreau sa vad daca ai curajul sa spui, sau sa scrii, negru pe alb, "Da, eu pot sa fac ceva bun fara Dumnezeu".

[catalin2]

În prealabil postat de GMihai

Deci tu sustii ca poti sa faci ceva bun fara Dumnezeu ?

Da sau nu. Stii tu, asa cum ne invata Scriptura.

Lasa explicatia pentru mai tarziu. Pe moment, vreau sa vad daca ai curajul sa spui, sau sa scrii, negru pe alb, "Da, eu pot sa fac ceva bun fara Dumnezeu".

Ca de obicei, incepe o discutie fara sens. Evident ce inseamna, da sau nu? Am dat si explicatiile necesare,consider discutia incheiata. Cum am precizat si pe alt topic, ceea ce spui tu e invatatura protestanta. Sau, in cel mai bun caz, e o intelegere gresita. nestiind distinctia dintre faptele bune si faptele de credinta. E adevarat, ceva bun facut fara Dumnezeu nu ajuta la mantuire, de aceea se spune asa. Citeste, te rog, scurtul articol despre Sfantul Serafim de Sarov, acolo sfantul explica mai bine acest lucru: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

[GMihai]

În prealabil postat de catalin2

Ca de obicei,

Ca de obicei, refuzi să răspunzi atunci când nu-ti convine răspunsul.

De altfel, prin însăsi acest refuz, tu de fapt ai răspuns. Tu consideri că poti să faci ceva bun fără Dumnezeu, dar ti-e jenă să recunosti acest lucru.

[catalin2]

În prealabil postat de GMihai

Ca de obicei, refuzi să răspunzi atunci când nu-ti convine răspunsul.
De altfel, prin însăsi acest refuz, tu de fapt ai răspuns. Tu consideri că poti să faci ceva bun fără Dumnezeu, dar ti-e jenă să recunosti acest lucru.

Scriam in mesajul precedent "Ca de obicei, incepe o discutie fara sens.". Dupa inca un mesaj a devenit deja penibila. Dupa ce iti clarifici care e sensul cuvantului "evident", citeste, te rog, cuvantul dupa cele doua puncte: punct.

[catalin2]

În prealabil postat de GMihai

Ca de obicei, refuzi să răspunzi atunci când nu-ti convine răspunsul.

Acum imi dau seama ca e posibil sa se fi inteles gresit ce am scris "Evident, am dat explicatia in mesajul anterior." Cuvantul "evident" se referea la intrebarea pusa, adica "da".

Bogdan, Catalin, Mihai G. : in acest context al discuției, cum interpretati faptul că Domnul Însuși îi definește pe sfinți/apostoli ca "prietenii Mei". A fi prietenii Fiului e ceva...dincolo de orice taler cu care noi, oamenii lumești, masuram prietenia. Și tocmai această afirmație a Domnului, aceasta definire a noțiunii de "sfinți" da mai multa greutate poziției catolice definite foarte clar de Mihai G. Bine, nici mie nu mi se pare prea fericit termenul "supramerite", dar asta e termenul găsit de scolastica.

[bogdan81]

Eu cred mai degraba ca in acest moment al discutiei e timpul sa revenim la intrebarea de la inceput: atunci cand sfintii spun despre ei insisi in har fiind ca sunt cei mai pacatosi, este aceasta o stare sau o impresie iluzorie, sau ei isi cunosc atunci adevarata realitate ?
Eu optez pentru a doua varianta.