Împotriva ereziilor NEO-PROTESTANTE, Cuvântul al III-lea - RUGĂCIUNILE CĂTRE SFINŢI

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

VĂ INVIT LA DIALOG, dragi protestanţi şi neo-protestanţi !

Multumesc, drag fratior.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dacă Dumnezeu este Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov şi este Dumnezeul celor vii, sunt ei morţi sau nu sunt morţi Avraam, Isaac şi Iacov?
Deci dacă nu sunt morţi, este greşit sa spunem: "Sfinţilor Avraam, Isacc şi Iacov, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi?"

Credinciosii adventisti cred ca atunci cand omul moare, si trupul si duhul inceteaza a mai trai.
La acest capitol sunt de aceeasi parere cu credinciosii ortodocsi care afirma ca trupul moare dar duhul continua sa traiasca.

Asadar Avraam si ceilalti sfinti din vechime sunt morti din punct de vedere fizic dar duhul lor este viu.
Cred ca este nimerit sa incercam o definitie.

1. omul mort = omul caruia i-au incetat functiile vitale ale trupului dar al carui duh este viu
2. omul viu = omul al carui trup si duh sunt vii


Se pare ca Biblia nu este de acord cu practica chemarii celor morti (Lev.19.31). Desigur este vorba de cei morti fizic.
Protestantii considera ca este mai prudent sa ceri ajutor in rugaciune celor vii.

Am observat ca-ti place Biblia.
Ai gasit in ea macar un singur exemplu in care un om viu ii cere unui om mort fizic sa se roage pentru el?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Multumesc, drag fratior.

Bine-aţi venit. Ce mult mă bucur, că mi-aţi acceptat invitaţia.

Eu sunt cel onorat şi cel care vă mulţumesc, că mi-aţi acceptat invitaţia la dialog.

Doamne ajută.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Credinciosii adventisti cred ca atunci cand omul moare, si trupul si duhul inceteaza a mai trai.
La acest capitol sunt de aceeasi parere cu credinciosii ortodocsi care afirma ca trupul moare dar duhul continua sa traiasca.

Asadar Avraam si ceilalti sfinti din vechime sunt morti din punct de vedere fizic dar duhul lor este viu.
Cred ca este nimerit sa incercam o definitie.

1. omul mort = omul caruia i-au incetat functiile vitale ale trupului dar al carui duh este viu
2. omul viu = omul al carui trup si duh sunt vii

Când Hristos se schimbă la faţă, pe muntele Taborului şi când lângă Domnul, apar Moise şi Ilie, de unde ştiau Sfinţii Apostoli, care erau cu Hristos, că ăia sunt Moise şi Ilie?

De ce Moise şi Ilie, aveau formă de om, dacă ei erau duhuri şi trupul lor nu mai era capabil să-i definească cine sunt?
(apropo, Ilie e viu cu trupul şi acum, la fel şi Enoh, deci rămâne Moise)
De unde ştiau Sfinţii Apostoli că acela era Moise, şi celălalt era Ilie?

De ce duhurile lor, aveau forma trupului, astfel încât Sfinţii Apostoli, i-au putut recunoaşte ?
De ce li s-a dat voie la Moise şi Ilie, să vină să se arate Sfinţilor Apostoli, când Hristos se schimbă la faţă, dacă ei erau doar duhuri, fără trup?

De ce când Hristos, după Sfânta Înviere, a avut trup material şi nematerial în acelaşi timp? Că putea trece prin ziduri şi prin uşile încuiate, unde erau Apostolii şi totuşi, a mâncat cu ei la masă şi Sfântul Apostol Toma, pune mâna pe rănile Domnului şi se convinge că a înviat?

Ce vreau să scot în evidenţă?

Definiţia dată de tine, frăţior "penticostal_tradiţional", cu "omul viu" şi "omul mort", e o înşelare demonică. Să nu mai crezi aşa ceva.
Trupurile în care intră Duhul Sfânt, adică omul îndumnezeit ("teologia" protestantă nu ştie ce-i aia îndumnezeirea, dar trecem peste) nu mai pleacă din om, niciodată. Şi acel trup, devine Sfânt, Duhul Sfânt dând mărturie despre sfinţenia la care a ajuns acel om, sufletul Sfântului lui Dumnezeu, fiind întro stare superioară celorlalţi oameni obişnuiţi care adorm, Sfântul primeşte Sfinte Moaşte, Osemintele lui, oasele, miros frumos şi fiindcă Duhul Sfânt e în trupul Sfântului, trupul acela prin Duhul Sfânt, devine făcător de minuni. Acele Sfinte Trupuri ale Sfinţilor, sunt în Biserică, unele izvorăsc Mir, şi asta a binecuvântat Dumnezeu să fie încă demult din Biblie, de la Sfintele Moaşte ale Sfântului Elisei, care a înviat uun om obişnuit care era mort, în 4 Regi, în Biblie.
Apoi şi Sfintele Trupuri, ale majorităţii Sfinţilor Martiri, care erau ucişi la Coloseum, la Roma, izvorau Mir şi săvârşeau minuni, cum şi azi avem atât de multe şi minunate, pline de Duhul Sfânt, ca şi atunci.

Deci nu există "om viu" şi "om mort". Există altceva: om şi Sfânt. E diferenţă majoră, între un om normal, obişnuit şi un Sfânt.
Mai ales când Dumnezeu îl arată Bisericii că e Sfânt, ca să fie cinstit şi amintit, pentru viaţa în Dumnezeu care a avut-o. Şi ca să i se ceară să se roage pentru noi.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Se pare ca Biblia nu este de acord cu practica chemarii celor morti (Lev.19.31). Desigur este vorba de cei morti fizic.
Protestantii considera ca este mai prudent sa ceri ajutor in rugaciune celor vii.

Chemarea celor morţi din Levitic, era practică de magie, vrăjitorie, practicată de cei care nu erau din poporul lui Israel.
Levitic 19, 31 desigur spune să nu chemăm pe cei morţi.
Dar Sfinţii din ceruri sunt morţi?
Rugăciunile către Sfinţii din Ceruri, prietenii lui Dumnezeu, care sunt vii, nu este invocarea lor, nu este chemarea lor, ci doar cererea noastră, ca şi ei, alături de noi, să se roage pentru noi. Ei nu sunt chemaţi, ei pot sta acolo unde sunt, nu trebuie să vină lângă noi, deşi au puterea să vină lângă noi, noi nu-i invocăm, ştim că rugăciunea lor este de ajuns.
"Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla." - Ioan 10, 9.
Sfinţii din Ceruri, intră şi iasă din Împărăţia Cerurilor, au voie, precum vedem că ne spune versetul. Căci sunt liberi cu adevărat în Hristos.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Am observat ca-ti place Biblia.
Ai gasit in ea macar un singur exemplu in care un om viu ii cere unui om mort fizic sa se roage pentru el?

Repet, Sfinţii, nu sunt "oameni morţi", sunt Sfinţi. Iar un Sfânt e viu, nu-i mort, e viu prin Hristos.

Spre exemplu, în Biblie nu există versete unde să spună în mod direct, să mă rog Domnului Hristos Dumnezeu sau Domnului Duhului Sfânt Dumnezeu, Persoane ale Aceleiaşi Sfintei Treimi.

Asta nu înseamnă că nu sunt conştient că Hristos şi Duhul Sfânt, sunt parte a Sfintei Treimi, şi rugându-mă Tatălui, mă rog şi lui Hristos şi Duhului Sfânt, fiindcă:

"Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt." - I Ioan 5, 7.

Deci dacă mă rog lui Hristos şi Duhului Sfânt, atunci "pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus." - Galateni 3, 28; şi Sfinţii din Ceruri, sunt una în Hristos, deci mă rog şi Sfinţilor, care ei toţi sunt una în Hristos. Ei nu pot fi morţi. În Hristos nu există moarte.
Ei sunt vii şi dacă le cerem să se roage pentru noi, ei se vor ruga pentru noi. Căci Biblia spune: "rugaţi-vă unii pentru alţii".

E simplu.

Trebuie doar să vreţi să lepădaţi înşelarea şi întunericul minciunilor protestante şi veţi fi liberi, veţi deveni creştini.
Şi veţi veni Acasă, în Sfânta Ortodoxie, Unica Biserica Creştină ce mai există pe pământ. Unica în care lucrează Duhul Sfânt şi Unica care biruie demonii şi oferă mântuirea. Amin.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Definiţia dată de tine, frăţior "penticostal_tradiţional", cu "omul viu" şi "omul mort", e o înşelare demonică.

Posibil. Era doar o incercare de a defini mortii si vii.
Va rog definiti ce este omul viu si omul mort din perspectiva dumneavoastra.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Posibil. Era doar o incercare de a defini mortii si vii.
Va rog definiti ce este omul viu si omul mort din perspectiva dumneavoastra.

Din "perspectiva" Bisericii, adică mărturisind Adevărul: nu mai există moarte. A biruit-o Hristos. Hristos a înviat !
Toţi vom învia, şi buni şi răi, unii cu învierea spre slavă, alţii cu învierea spre osândă.
Moartea cea de-a doua, este însă, veşnicia petrecută în iad.
Care are loc, imediat după adormirea întru nădejdea Învierii, la judecata particulară, sau judecata mică, unde omul primeşte Raiul, Împărăţia Cerurilor sau Iadul, Ghena.
La Judecata de Apoi, cea mare, se vor judeca morţii şi vii, se va reconfirma ce am primit la Judecata particulară a fiecăruia, imediat după adormire, luând însă şi trupul cel nou, care înainte nu l-am avut şi va începe Împărăţia Cerurilor, cerul nou şi pământul nou. Dar nu aici pe pământ, căci vom fi precum îngerii, spune Scriptura, nu vom bea, nu vom mânca, nu ne vom însura.

Nu cum spune predicatorul Lazăr Gog, din adunările penticostalilor, că vor fi guvernatorii Hristos şi cu David, în pământul şi cerul cel nou.
Păi dacă-i nou, nu va fi nimic din ce a fost, nu vor fi guvernatori, nici preşedinţi, nici alte prostii.
Nu, asta-i înşelare. Predicatorul Lazăr Gog, dintre penticostali, minte, înşeală oamenii şi vorbeşte anti-biblie.
Ci va fi "ceea ce ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit şi la mintea omului nu s-a suit", cum spune Duhul Sfânt prin Sfântul Apostol Pavel, întărit şi de explicaţii mai profunde ale Sfinţilor Părinţi, la aceste versete.

Deci moartea fizică, e o stare temporară, ea defapt nu există. La Sfânta Înviere, fiecare îşi va lua trupul cel înviat, care va fi, aşa cum la avut Adam şi Eva în Rai, nemuritor, nematerial şi materil în acelaşi timp, cum a fost şi Hristos, după ce a înviat, că trecea prin uşile încuiate, dar totuşi Sfântul Apostol Toma, a pus mâna pe rănile lui.

Aceasta, în linii mari, despre "moarte."

Mă bucur mult, să vă pot fi de folos.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Nu există moarte
Moartea fizică de fapt nu există

Este greu de crezut asa ceva, frate Igor.
Multi dintr noi am vazut oameni murind.
Apostolul Petru spune despre Sfantul David ca a murit: "Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoşul David, că a murit." Faptele 2:29
Experienta vietii si Scriptura te contrazic.

Sau poate ai vrut sa zici altceva?
Poti reformula.

[Igor_Paslusnik]

Ce minunat verset ai ales, frăţior. Faptele Apostolilor 2, 29. Mă bucur că te luminează Preacurata, Maica Domnului.

Ce minunat lucrează pronia lui Dumnezeu, chiar fără să-ţi dai seama, ca să te atenţioneze în căutarea ta.

"Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoşul David, că a murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta." - Fapt. Ap. 2, 29.

Ce vedem din verset?
Că ei, creştinii, cinsteau mormântul lui David, într-atât de mult încât îl luau cu ei, că zice "care era cu ei", spune versetul, "până în ziua aceasta".
Care e ziua aceasta?
Ziua scrierii cărţii Faptele Apostolilor, anii 63-65, după Hristos, desigur.
Îţi dai seama?

Mormântul Proorocului David, era cu ei, îl luau peste tot cu ei, Sfinţii Apostolii, deci chiar şi în ziua când scria Sfântul Apostol Luca cartea Faptele Apostolilor. (a doua cartea scrisă Sfântului Teofil, care era un aristocrat bogat şi vroia să afle despre creştinism, de la Sfinţii Apostoli, şi a devenit creştin.)

De ce îl luau cu ei?
De ce era cu ei, mormântul lui David?
Pentru că mormântul lui, adică racla, unde puneau Sfintele lui Moaşte, nu aveau dimensiuni mari şi o puteau transporta cu ei, în comunităţile creştine, la episcopi, preoţi şi diaconi.
Faptele Apostolilor, a fost scrisă între anii 63-65. Pe atunci creştinii încă avea şi cinsteau mormântul cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Prooroc David.
Ce minunat, nu? :)
Exact cum facem şi noi azi, creştinii, cu racla, adică cutia specială sau mormântul care îl putem lua cu noi, unde sunt puse Sfintele Moaşte Oseminte, ale Sfinţilor, pe care Dumnezeu îi slăveşte şi le dă Sfinte Moaşte, spre a ne fi exemple de sfinţenie.
Exact la fel şi atunci creştinii, în anii 63-65, cu Sfintele Moaşte ale Sfântului David dar şi alţi Sfinţi, cum avem mărturiile în cartea "Actele Martirice", care nu-i în Biblie, scrisă mai târziu.

Iar acum, vis-a-vis de "moarte" :) Nu reformulez, fiindcă am spus Adevărul. L-am mărturisit pentru tine, frăţior.
Îţi explic mai detaliat, despre "moarte":

În Vechiul Testament, nu a existat Sfinţenie, şi nici Sfinţi, şi nici har, fiindcă nu era încă lumea mântuită, Răscumpărătorul nu era încă venit. Proorocii, peste care se pogora Sfântul Duh, să proorocească, aveau acţiunea directă a Sfântului Duh, fără har. Toate acestea până la venirea lui Hristos.
Dar a existat moarte. În Vechiul Testament.
Ştim deja că Hristos s-a pogorât la iad, înainte de Înviere Sa, şi a eliberat drepţii, fiindcă şi drepţii (nu sfinţii, că nu existau Sfinţi atunci) mergeau în iad.
Adică drepţii, precum David şi alţii.Apoi, abea după învierea lui Hristos, ei, drepţii, devin Sfinţi.
Deci în Vechiul Testament există moarte.
În Noul Testament însă, nu mai există moarte. A biruit-o Hristos. Hristos a înviat !
Hristos era venit, harul şi darul era venit, Sfânta Treime, lucrează deplin, pentru cei din Biserică, iar demonii lucrează şi mai activ, să rupă părţi din Biserică şi să-i arunce în erezii, precum ereziile neo-protestanţilor, foarte diverse...

De aceea şi spune Sfântul Apostol Luca, zice: "cuvine-se a vorbi cu îndrăznire despre strămoşul David că a murit şi s-a îngropat" fiindcă atunci, oamenii mureau, în Vechiul şi se îngropau.
Dar azi, unii oameni nu mai mor, Sfinţii, Dumnezeu alege pe acei oameni care au urmat Sfinţeniei Lui, şi le dăruieşte Sfinte Moaşte, ca să arate că nu mai există moarte, (deşi trebuie să ne temem să nu ajungem în iad), şi fiindcă nu mai există moarte, Dumnezeu arată tuturor oamenilor, pe Sfinţii Lui, drept mărturie, prin Sfintele Moaşte ale lor, ale Sfinţilor, pline de Duhul Sfânt, care face minuni prin Sfintele lor Oseminte, sau Moaşte. (pentru cel ce crede, firesc).

De aceea creştinii, Sfinţii, din Faptele Apostolilor, purtau cu ei, racla sau mormântul Sfântului David.

David a devenit Sfânt, după învierea lui Hristos şi Dumnezeu Tatăl, l-a cinstit pe David, dându-i Sfinte Moaşte, făcându-i trupul să miroase minunat de frumos, (cum miros Sfintele Moaşte), fără să intervină vreun om, ci astfel, evreii nu au mai vrut trupul plin de Duhul Sfânt al lui David şi creştinii, noi, îl purtau cu ei, precum spune versetul, Biblia.

Că şi atunci, când Luca scrie F.A. în 63-65, Sfintele Moaşte ale Sfântului David, erau cu ei, cu Luca, cu Petru şi alţii, la pogorârea Sfântului Duh, până în anii 63-65 şi apoi şi după aceea.

Ce minunat e Dumnezeu.

Mai ales pentru că ne-a dăruit să ne naştem în Biserica Lui cea Adevărată creştină, Sfânta Ortodoxie... :)

Mă bucur nespus... :)

[GMihai]

Deci Sfintii Apostoli purtau cu ei racla cu moastele lui David. Priceless.

Nici la Martorii lui Iehova n-am intalnit asemenea interpretari dupa ureche ale Scripturii.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Care e ziua aceasta?
Ziua scrierii cărţii Faptele Apostolilor, anii 63-65, după Hristos, desigur.
Îţi dai seama?

O exegeza atenta a Scripturii ne ajuta sa intelegem ca afirmatia nu a fost facuta in anul 65 ci in anul 33, in predica lui Petru de la Cincizecime.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

...evreii nu au mai vrut trupul plin de Duhul Sfânt al lui David şi creştinii, noi, îl purtau cu ei, precum spune versetul, Biblia.

Pare destul de ingenioasa ipoteza ta insa e greu de crezut ca crestinii incercasera sa puna stapanire pe "moastele" lui David. Pentru simplul motiv ca era abia prima zi a Bisericii.
Iar daca crestinii ar fi incercat sa subtilizeze oasele lui David, ar fi inceput cu stangul si ar fi incasat-o urat (si pe buna dreptate) de la evreii necrestini.

Frate Igor, incearca, te rog, sa nu interpretezi Biblia dupa capul tau pentru ca usor poti cadea in greseala.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Deci în Vechiul Testament există moarte.
În Noul Testament însă, nu mai există moarte. A biruit-o Hristos.

Daca ceva (sau cineva) este biruit, nu inseamna ca nu mai exista.
Hristos l-a biruit si pe satana. Dar asta nu inseamna ca satana nu mai exista.

Conform Scripturii, cu moartea se va termina doar la sfarsitul vremurilor. Astazi moartea este biruita de Hristos, asa precum spui din Scripturi, insa sfarsitul ei este descris in Apocalipsa 20:14 Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc

Chiar si in Nou Testament oamenii mor din punct de vedere fizic, frate Igor. Martirul Stefan a murit: Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit. Faptele 7:60

Apostolul Pavel vorbind despre moartea crestinilor afirma ca "nu toti vom muri" aceasta lasandu-ne sa intelegem ca multi crestini vor muri, dar nu toti. Doar cei care vor fi in viata cand va reveni Domnul, nu vor mai muri.
Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba 1 Corinteni 15:51

Invatatura Noului Testament este clara: Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata Evrei 9:27

A afirma ca in Noul Testament nu mai exista moarte fizica este si impotriva Scripturii si a judecatii sanatoase.