Camine de batrani sau ce facem cu parintii de care nu ne putem ingriji

[Vitiate]

Foarte dur spus, Dragos. Dar ai dreptate, asta face societatea post-moderna cu batranii oamenilor.

[AlinB]

Hai sa fim seriosi.

Exista cai de mijloc, doar ca interesele unor factori de decizie nu prea coincid in cazul asta si nu se materializeaza mai nimic concret.

La noi cel putin.

Afara cred ca sunt solutii decente. Si aia sunt atei si mai rau.
Nu e cazul sa generalizam cu "societatea post-moderna".

[DragosP]

Dacă n-ai bani te mănâncă câinii.

[Vitiate]

Din pacate, Dragos are mare dreptate. Nici macar nu are nevoie sa aduca rgumente. E suficienta perceptia realitatii.
Langa unde stau eu, e un centru social al Bisericii (asta si ca raspuns la ai de coprofagesc la adresa "preotilor bogati"), cu sa zic asa, hramul Sf. Nicolae, si subordonata Arhiepiscopiei Bucurestilor. Cei din voi care sunteti bucuresteni v-ati prins cred.
Asa ca Biserica face. Cat poate, cum poate si mai ales cu ce poate. Daca afemeiatul cu cioc de tzap si mecla ipocrita, care pentru unii cu mintea ramasa la nivelul manualelor de istorie ceausiste este eroul (!?!?) national cuza, nu ar fi confiscat proprietatile Bisericii, acum criza economica si mai ales somajul ar fi fost subiect de bancuri pentru cei numiti de crainicii de la teveuri "oameni de rand" (nu va enerveaza si pe voi sintagma asta?).
Nu exista, pe vremea bolnitelor si azilelor patronate deopotriva de ortodocsi si catolici, batran, oricat de sarac, mort de foame/frig/boala in strada. De ce? Ca era o societate superioara celei actuale. Nu, nu era perfecta. Misticism, bigotism, prostie cat cuprinde. Aroganta de sus, supusenie de jos. Dar...omul era privit ca fiind lucrarea suprema a Domnului, nu ca resursa nu stiu care in inventarul unei corpooratii, fie acea corporatie Statul. Reificarea umanitatii e notiune necunoscuta in vocabularul si gandirea BO si BC.