CONVERTIRI de la EREZIE, la ORTODOXIE

[Igor_Paslusnik]

Doamne ajută.

În primul rând, frate Ioan, niciodată să nu mai dai prioritate domeniului digital, pentru domeniul real, mai ales când e vorba de familia ta. Niciodată. Că uite, acum poţi să acuzi domeniul virtual pentru lenea frăţiei tale. :) Cu iertare.

Da, îmi cer iertare tuturor fraţilor noştri risipitorilor, că nu le pot/putem fi de folos mai bine spre mântuire, decât acum, din cauza neputinţelor noastre, luptei care şi noi, la fel ca ei, o dăm pentru mântuirea noastră. Doar că ipostazele sunt diferite. Noi dăm lupta din interiorului Bisericii, ei o dau din exterior. Lupta, care spun Sfinţii Părinţii e de 3 feluri: cu noi înşine, cu lumea şi cu demonii.

Ştiu demult că frăţia ta, ai dezvolat tente ecumeniste, mai mult sau mai puţin conştiente. N-am nimic împotrivă atâta vreme, cât rămânem lucizi, în Biserică, prin Biblie, în învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Ei, ereticii, trebuie să conştientizeze, că NU se vor mântui dacă rămân şi stăruiesc în erezie. Fie că le place sau nu. Există Biserică, întemeiată de Hristos, pentru oameni şi prin oameni, să vină mântuirea. Sfinţii Apostoli, prin punerea mâinilor, au lăsat în fiecare comunitate nou înfiinţată, câte un episcop, preot şi diacon. Dintre ei, au ieşit Sfinţii Părinţi, scoşi şi trimişi pentru oameni, de Dumnezeu Duhul Sfânt, ca să ne arate unde-i erezia şi unde-i Adevărul. Unde-i Biserica şi unde-i înşelarea.

Revin.

Pilda fiului risipitor, este una şi din preferatele mele. Dar niciodată nu mă gândesc la o pildă numai la ea singură. Că de aceea sunt mai multe pilde şi toate în acelaşi loc, Biblia. Şi de aceea nu toate sunt tâlcuite de Hristos, precum Pilda Semănătorului. Când ne gândim la o pildă, trebuie să ţinem cont de toate celelalte în acelaşi timp. Altfel, nu-i vom înţelege rostul. Şi cnd reuşim asta, cu mila Domnului, ni se deschide ochilor minţii, prin har, o "dimensiune", dacă-i corect spus, pe care n-am mai trăit-o niciodată în viaţă. Dimensiuni, care sunt date şi ereticilor, dar de ceilalţi, de demoni, nu de har. Căci puterea interioară, este pusă în om, încă de la creaţia lui, ca să înţeleagă, să asimileze înăuntrul lui creaţia, prin drumul spre îndumnezeire. Dar aici e alt subiect.

În Pilda fiului risipitor, pentru secolele 1 - 21 şi câte-or mai fi, sunt 3 mari categorii în 3 mari atitudini. Categoriile le vedem din pildă, dar atitudinile le vezi ? Sunt şi ele în pildă. Cum integrezi creaţia căzută în Pilda fiului risipitor? Ţinând cont că iadul există, la fel ca Raiul, şi toate creaturile, create de Dumnezeu, vor ajunge în unul din aceste două locuri. Şi versete abundă, nu le mai amintesc, să nu ne lungim prea mult. Doamne iartă-mă.

1. Categoria "Tatălui", unde aici avem Împărăţia Cerurilor, în cele 2 mari componente ale ei: Biserica Biruitoare şi Biserica Luptătoare. Ambele sunt locul, unde-l numim Acasă. Cei care au biruit şi cei care încă se luptă, aici pe pământ. În Biserica Biruitoare, Sfânta Treime, cu Sfinţii toţi, şi în Biserica Luptătoare, Ortodoxia, noi, creştinii, care ne mântuim prin silire şi muncă, prin dreapta credinţă, fapte bune şi har, aici pe pământ.

2. Categoria "fraţilor mari": aici intră toată creaţia căzută: demoni, eretici, păgâni, atei şi toţi cei în starea de dinainte de "venirea în sine" (Luca 15, 17). Dumnezeu îi iubeşte şi pe ei. Vedem că stă Domnul cu demonii de vorbă, în cartea lui Iov. Fratele cel mare, vrea să moştenească restul din averea tatălui, şi să nu-i mai rămână nimic fratelui cel mic, care şi-a luat partea sa. Fratele cel mare e întruchiparea răului. Rău pe care Dumnezeu, tot îl iubeşte. Ne amintim că zice: "nu răspundeţi răului cu rău, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă", deci să răspundem răului cu bine. Cu binele. Fratele cel mare, se supără, în egoismul lui, că pentru fratele cel mic, care nu mai are dreptul la nimic din averea tatălui, primeşte totuşi înapoi inelul în deget de fiu, mantia de fiu, şi chiar se taie pentru el viţelul cel îngrăşat. Asta-l scoate din sărite pe fratele cel mare, încât nici nu vrea să intre să-şi vadă fratele cel mic, risipitor, că s-a întors şi e bine. Şi Tatăl îi spune, să-l liniştească: "ale mele toate, ale tale sunt".
Adică cu alte cuvinte: ale Mele toate, sunt pentru voi, oamenilor, fie că sunteţi eretici, păgâni, atei. Vă vreau împreună, vă vreau mântuiţi, dar "nimic necurat nu intră la nunta Mirelui Ceresc", trebuie să vă curăţiţi de egoism, de ură (contra fiului mai mic risipitor). Deci păcatul e o atitudine care trebuie vindecată. Dată de demoni, pentru care a fost gătit în mod expres iadul, un loc pe care îi adună Dumnezeu pe toţi cei ce nu suportă slava, iubirea lui Dumnezeu, adică nu suportă deciziile Lui: de a primi înapoi acasă pe cei risipitori, care vin înapoi, care nu suportă să fie dată aceaşi plată de un dinar, şi celui din ceasul al 3-lea, la fel cu cel din ceasul al 11-lea, adică demonii şi oamenii care prin atitudinile lor, nu suportă creştinismul aşa cum trebuie el să fie, ca să mântuiască, Ortodox, aşa cum l-a lăsat Dumnezeu încă de când a ales Hristos, primul Apostol, pe Andrei, apostolul românilor şi a făcut prima comuniune şi comunitate cu oamenii, cum azi mai sunt doar cei din Ortodoxie, conduşi de Hristos prin Patriarhi, cum erau şi atunci ei, conduşi toţi de Hristos prin Apostoli.

3. Categoria "fraţilor mici risipitori": toţi oamenii care nu fac parte din Biserică, dar care vin spre ea, care o studiază, care conştientizează, care o doresc, adică cei de după starea de "venire în sine" (Luca 15, 17). Adică după ce a început să conştientizeze că nici măcar din roşcovele porcilor nu era lăsat să mănânce, îşi doreşte să devină creştin. Tot aici sunt şi ereticii, păgânii, ateii, care se gândesc totuşi la Biserică şi la mântuire, la Ortodoxie, la Sfinţii Părinţi. Şi fiecare sunt mai aproape sau mai departe de întoarcerea la Tatăl şi la Biserica Luptătoare şi Biruitoare. Alţii, nici nu au plecat din grajd, numai se gândesc. Pentru fiecare, stadiul de întoarcele le ia un timp diferit, în funcţie de râvna lor, de voinţa lor, de jertfa lor, de mulţumirea cu ce au a lor, de nemulţumirea cu păcatul, de foarte multe criterii depinde, la fiecare eretic, păgân, ateu. Se smereşte şi spune: "Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi."
Cei din categoria fratelui mai mare, sunt încă cei care desfrânează cu curvele, ereziile, minciunile demonilor, care nu, nu mai vor să-şi vină nimeni "în sine" (Luca 15, 17) că atitudinea este ca nu cumva să vină şi să intre în Împărăţia Cerurilor.

Demonii pot intra şi ieşi din Împărăţia Cerurilor, până la Judecata de Apoi, dar lor nu le place acolo, de aceea nu suportă locul acela. Vedem că demonul era intrat în Rai, când a ispitit pe Eva, vedem că tot în Rai era, când stătea de vorbă cu Dumnezeu, despre Dreptul şi Sfântul (acum după Învierea Domnului) Iov. Ei n-au nici o putere decât să mintă, să înşele, să amăgească, să tot sape le temelia Bisericii, dar pe care nu o vor birui. De ce sunt lăsaţi demonii să circule prin Rai? Ca să vadă exemplele Sfinţilor, să vadă că sunt biruiţi constant, prin Hristos. Dar ei nu mai vor să intre în Rai, că au fost în starea de ascultare de Dumnezeu, înainte de căderea lor. Iuda, de asemenea era demon, era diavol. Adică vrăjmaşul poseda pe Iuda. "Le-a răspuns Iisus: Oare, nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol!" - Ioan 6, 70. În joia mare, când Iuda se pune cu Hristos la masă, la Cina cea de Taină, Hristos vroia să-l vindece pe Iuda, fiindcă diavolul nu mai era atunci în el, fiindcă era la Cina cea de Taină, era taină, ascunsă, nu ştia nimeni unde e Hristos cu ucenicii Lui, aşa vroiau să serbeze Paştele evreu, ieşirea din prizonierat. Adică să-i ofere lui Iuda, acea stare de a nu mai intra diavolul în el, niciodată. Dar Iuda, nu a vrut acea stare, se gândea la bani şi cum să facă bani. Şi atunci, spune Scriptura, după ce s-a împărtăşit de Hristos, a intrat diavolul în el (iar) şi a mers să... facă bani. Să-l vândă pe Hristos pe 30 de arginţi. Deci iadul, cum spune Sfântul Isaac Sirul, este locul unde vor ajunge oamenii, care nu sunt mulţumiţi că mântuirea se dă acelora care au atitudinea de a veni acasă, de a-şi "veni în fire", ca fiul risipitor. Şi venindu-şi în fire, să lepede desfrânările, ereziile, roşcovele, păcatele, materialismul, patimile şi să pornească spre casă, spre Biserica Luptătoare, altfel, nu-i mântuire pentru el.
Ba mai mult, vedem că şi diavolul este tată. Dar al minciunii. Dar el fiind creaţie, creatură, nu putem să-l punem la altă categorie, decât la fiul cel mare, nemulţumit, care nici nu vroia să audă de întoarcerea fiului rispitor, fratele lui mai mic.

Înţelegi acum ? În această pildă a fiului risipitor, e cuprinsă toată omenirea căzută. Şi la fiecare din aceste 3 categorii, sunt mai multe subcategorii,, care şi unde prin atitudini, sunt mai departe sau mai aproape de casă, de Biserică, de mântuire, sau mai bine spus, de lupta pentru mântuire.
Acum înţelegi de ce demonii şi ereticii sunt fraţi şi fac parte din categoria fratelui celui mare, care nici el, asemenea, celor risipitori, cu desfrânatele, nu era "venit în fire", atitudine, care plină de egoism, era la fel de rea ca a fratelui rispitor, era strict legat de trup, de avere, de bani, de partea tatălui, care i se cuvenea, de materialism, de egoism, de neiubire, de neiertare, de nevirtute.

De aceea, noi creştinii, suntem fraţii cei mici, ajunşi acasă, neacceptaţi de fratele cel mare, care frate, deşi acasă, atitudinea lui era departe de casă, înafara casei, era dus cu mintea şi sufletul, la roşcovele din care noi ne-am întors. Şi acasă fiind, Tatăl, ne dă voie, să ne construim, din nou partea ce ni se cuvine: " adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură." - Matei 6, 20.

[Igor_Paslusnik]

Am explicat foarte plastic, din cauza neputinţelor mele, dar aşa am primit gândul cel bun de la Dumnezeu, nădăjduiesc că ai înţeles, totuşi, câte ceva, dacă mai ai nelămuriri, cu drag, mai explic cât de bine pot, orice e nevoie pentru mîntuirea noastră.
Am explicat pilda fiului risipitor, prin prisma celorlalte pilde, dar fără să le amintesc deloc, şi mi-a fost greu. Ca să-ţi fie mai uşor de înţeles, frăţiei tale, frate Ioan. Dar în pilda fiului risipitor, sunt toate celelalte pilde, a femeii şi măsurile de aluat, a semănătorului, a drahmei pierdute şi toate. Toate se referă la Biserică, Acasă, la cei care sunt în ea, la eretici, păgâni, atei, la cei care vor să vină, la cei care nu vor să vină şi nici nu vor să audă de ea, fiindcă nu şi-au "venit în fire", la mulţi, la toţi.
E mult de explicat, dar e atât de frumos. Cuvintele noastre sunt omeneşti, le simt grele, pietre, dar Dumnezeu lucrează prin ele, fiindcă aşa ne mântuim. Hristoase Dumnezeule, ai milă de noi.

A început Sfântul Post al Sfinţilor Apostoli. Petru şi Pavel. Toţi cei 12. Toţi cei 72, ca simbol, că sunt mulţi Apostoli. Sfinţii lui Dumnezeu. Cu ale lor sfinte rugăciuni, mijlocitori către Hristos, ca şi Hristos să fie mijlocitor către Tatăl, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mîntuieşte-ne pe noi păcătoşii. Mântuitorule preadulce...

[Ioan_Cezar]

Abuz în interpretare, Igor.
Cercuri prea largi, precizie mică, inexactităţi la tot pasul.
Păi aşa, frate, putem zice orice...
Sper să revin săptămâna viitoare cu unele comentarii pe textul frăţiei voastre. Deocamdată spun doar atât: mai domol, frate, mai domol... Şi un pic mai atent, mai cu reţinere, de înţelegi unde bat...

[Igor_Paslusnik]

Actorul adventist de ziua a şaptea, Jonathan Jackson si-a gasit calea spre ortodoxie trecand prin România


Într-o lume în care majoritatea celebrităţilor aleg să-şi trăiască altfel viaţa, câştigatorul a patru Premii Emmy, Jonathan Jackson, actor, cântăreţ, compozitorul şi scriitor, cunoscut mai ales graţie interpretării lui Lucky Spencer din serialul General Hospital, a ales calea Ortodoxiei, tranziţia lui de la adventism spre vechea credinţă trecând prima dată prin România, botezându-se la Sfânta Înviere a Domnului.

Jonathan s-a căsătorit cu Lisa Vultaggio, o colegă de platou din serialul General Hospital, la vârsta de 20 de ani, iar acum, la 29, este deja tatăl a trei copii. Nu prea există vedete americane credincioşi ai Ortodoxiei, excepţii fiind Jennifer Aniston, Tom Hanks, Chris Cornell, James Belushi sau jucatorul de fotbal de la Pittsburg Steelers, Troy Polamalu, toţi aceştia fiind ortodocşi.

Într-un interviu acordat Părintelui Andrew Stephen Damick pentru postul de radio Ancient Faith Radio, actorul fost adventist, Jonathan Jackson povesteşte despre devenirea lui ca ortodox practicant şi cum se împacă smerenia cu statul de star, vedetă de Hollywood.

Născut la 11 mai 1982 în Orlando, Florida, şi-a început cariera in 1991, după ce i-a călcat pe urme fratelui său, Richard Lee Jackson, care se mutase deja la Los Angeles. Tatăl său, Rick Lee, a fost medic, iar mama, manager. În afară de Richard, mai are o soră, Candace, care studiaza Dreptul.

Pe Jonathan l-aţi văzut şi în seria "Terminator", a apărut alături de Al Pacino în Insomnia, dar a împărţit ecranul şi cu Ben Kingsley sau David Arquette.

Ambii lui părinţi au fost adventişti de ziua a 7-a, timp de patru generaţii.

Am crescut aşa până la vârsta de 9 sau 10 ani, când ne-am mutat la Los Angeles şi am primit un rol în serialul Genera Hospital, povesteşte Jackson. Când ne-am mutat în LA nu am avut acolo o Biserică Ortodoxă. Iar eu şi fratele meu, care e şi el actor şi membru al formaţiei noastre de muzică Enation, ascultam înregistrări ale predicilor părinţilor ortodocşi din America în fiecare seară.

Aşa că, de la 11 la 15 ani, nu am prea fost la Biserică, ci doar ascultam aceste înregistrări noaptea. De la 12 sau 13 ani, am început şi să citesc cărţi de religie. Iar slujbele mi-au captat foarte mult atenţia când aveam vreo 13 ani, iar asta m-a condus spre un drum bun. Însă încă nu vedeam ce sens are să mă duc la biserică. Îl iubeam pe Dumnezeu, pe Iisus, însă biserica era un concept care mă făcea confuz. Mă gândeam că pot citi cărţi, pot asculta înregistrări, ce sens are să mă duc şi la slujbe?

http://tezaurul-ortodox.com/topic/37...-prin-romania/

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

2. Categoria "fraţilor mari": aici intră toată creaţia căzută: demoni, eretici, păgâni, atei şi toţi cei în starea de dinainte de "venirea în sine" (Luca 15, 17). Dumnezeu îi iubeşte şi pe ei. Vedem că stă Domnul cu demonii de vorbă, în cartea lui Iov. Fratele cel mare, vrea să moştenească restul din averea tatălui, şi să nu-i mai rămână nimic fratelui cel mic, care şi-a luat partea sa. Fratele cel mare e întruchiparea răului.
Acum înţelegi de ce demonii şi ereticii sunt fraţi şi fac parte din categoria fratelui celui mare,

Emiliane, poţi să ne dai şi nouă un exemplu din Tradiţia Bisericii, care să-ţi susţină interpretarea asta aiuristică ?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Emiliane, poţi să ne dai şi nouă un exemplu din Tradiţia Bisericii, care să-ţi susţină interpretarea asta aiuristică ?

Asta-i simplu. Numai să VREŢI să urmaţi toţi ereticii celor ce spune Sfânta Tradiţia a Sfinţilor Părinţi.

Că eu degeaba îţi spun, dacă tu voi toţi, tot în nebuniile ereziilor rămâi, frate cu demonii. (prefer Igor, nu Emilian, mulţumesc)

Deci urmează Sfinţilor, ca să nu mă ostenesc în zadar. Şi desigur, nu sunt aiureli, sunt cuvintele Duhului Sfânt Dumnezeu :

1. ------- "Plânge-i pe cei necredincioşi, plânge-i pe cei care prin nimic nu se deosebesc de ei, adică pe cei care au murit fără a fi luminaţi de Sfântul Botez, fără a fi pecetluiţi cu harul Sfântului Duh. Aceştia sunt cei cu adevărat vrednici de suspine şi plâns, pentru că se găsesc afară de Împărăţie, laolaltă cu cei condamnaţi la iad: "Adevărat, adevărat zic ţie: de nu se va naşte cineva din apă şi din duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu" - Ioan 3, 5. Plânge-i pe aceia."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, Omilia IV, pagina 17. -------

2. ------- "Erezia, ca şi diavolul, tatăl ei, strică adevărul. Ea nu-l răstoarnă cu o lovitură, ca şi necredinţa, ea se mulţumeşte a amesteca cu el rătăcirile, aşa cum a fost amestecată neghina cu grâul curat. La fiecare învăţătură sobornicească, erezia a venit să-i amestece stricăciuni, care fără a o distruge deodată, o strică încet, o denaturează."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Bogăţiile oratorice, pagina 111-112. -------

3. ------- "Trebuie să-i vădesc din Sfintele Scripturi şi de peste tot, pe aceştia, ereticii, ca nişte vrăjmaşi ai lui Hristos, care au fost numiţi astfel şi de către prooroci, sau lupi, numiţi de Domnul Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli, şi nu numai lupi s-au numit, dar şi stricători, şi păgâni, şi potrivnici, şi vrăjmaşi, şi vicleni, şi hulitori, şi făţarnici, şi furi, şi tâlhari, şi urâţi, şi prooroci mincinoşi, şi dascăli mincinoşi, şi povăţuitori orbi, şi înşelători şi vicleni, şi antihrişti, şi învrăjbitori, şi fiii celui viclean, şi nebuni, şi fără de Dumnezeu, şi luptători de Duh Sfânt, care au hulit Duhul Sfânt al darurilor, cărora nu li se va ierta, nici în veacul cel de acum, nici în cel viitor, pentru hula lor împotriva adevărului; fiii celui viclean, diavolul, se mai cheamă, fiii diavolului, precum a zis despre ei Domnul, că ei sunt de la tatăl lor, diavolul, iar Ioan Evanghelistul zice adesea că sunt copiii diavolului"
Sfântul Ioan Gură de Aur, volumul Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, pagina 173-174. -------

4. ------- "Cel care nu mărturiseşte mărturia Sfintei Cruci, este de la diavolul, iar cel care răstălmăceşte cuvintele Domnului spre poftele sale şi spune că nu-i nici Înviere, nici Judecată, acela este primul născut al lui Satana, (în acea familie)."
Sfântul Policarp al Smirnei, Epistola către Filipeni, capitolul VII, PSB 1, pagina 253. -------

5. ------- "Pavel îi numeşte "câini" pe cei ce amăgeau pe credincioşi, zicând: "Păziţi-vă de câini"(Filipeni 3, 2), iar în altă parte îi numeşte "Îngerii Satanei" şi "cu cunoştiinţa înfierată", vai lor."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuirea Epistolei I către Corinteni, Omilia XXVII, pagina 283. -------

6. ------- "Ereticul este cu adevărat viclean, are inima stricată şi necredincioasă în toate pirivinţele (mântuirii). Nu se ruşinează, ci ca fiara din miturile eline, HIDRĂ, după ce sunt ucişi şerpii de dinainte naşte alţi şerpi, duşmanii şi urâtorii de Dumnezeu, plângând sufleteşte pe argumentele ce le-au folosit, născocesc alte şi alte argumente prosteşti.
Căci după atâtea argumente şi dovezi împotriva lor, de care ruşinându-se fuge şi diavolul însuşi, tatăl lor, care le născoceşte, care le mormăie, unora şoptindu-le, altora bâzâindu-le ca nişte muşte"
Sfântul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al III-lea, LVIII-LIX, PSB 15, pag. 390. -------

7. ------- "...aceste otrăvuri vă vin din capetele înfierbântate de boala unor fantasme nenorocite ale vrăjmaşilor (diavoli)".
Sfântul Vasile cel Mare, Epistole 210, PSB 12, pag. 434. -------

8. ------- "Două sunt ispitirile demonilor: una care introduce plăcerile în trup şi alta care insuflă rătăcirile în suflet. Acestea din urmă, sunt greu de supus. Pe acestea le trimite Satana vrăjitorilor, rătăciţilor de la credinţă, ereticilor şi tuturor asemenea lor."
"Sfântul Macarie Egipteanul, PSB 34, pag. 48." -------

9. ------- "Unele duhuri insuflă oamnenilor mai ales obiceiul de a huli. Martori suntem chiar noi, auzind un demon spunând că prin Arius şi Eunomius a dat la iveală învăţături eretice. Citim la Cartea a IV-a a Regilor, duhurile lăudându-se: "Voi ieşi şi voi fi duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui". Evangheliile atestă că alţi demoni sunt surzi şi muţi, iar altele aţâţătoare ale poftelor şi desfrânărilor. Scripturile ne învaţă de asemenea că există demoni de noapte, de zi sau de amiază.
Avem nevoie de mult timp să percurgem Scripturile să arătăm demonii unul câte unul, ce sunt arătaţi mai ales de profeţi: onocentaurii, satirii, sirenele, lamiile, bufniţele (a se studia pe internet iluminaţii din bohemian groove) struţii, aricii, aspida, basiliscul, în Evanghelii leul, balaurul, scorpionul, sau demoni numiţi de Apostoli: principii ale lumii acesteia, conducători ai întunecimilor. Nu trebuie să ne închipuim că aceste nume sunt date la întâmplare, ci după asemănarea care o au (în ce fac).
(Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, Prima Convorbire cu părintele Serenus, cap. XXXII, PSB 57, pag. 432-433) -------

10. ------- "...o viaţă stricată întotdeauna naşte credinţe rele."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuiriea Epistolei Întâi către Coloseni, Omilia XL, pag. 440. -------

11. ------- "Nu vă întristaţi, fraţii mei; cei care strică casele nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 9, 10)
Dacă sunt desfrânaţii sunt daţi morţii, (Ioan 8, 5; I Corinteni 6, 9-10) cu atât mai mult ereticul care strică printro rea învăţătură, credinţa lui Dumnezeu. Unul ca acesta, fiind întinat, va merge în focul cel nestins, la fel şi cel care-l ascultă (şi-l urmează)."
Sfântul Ignatie Teoforul, Epistole, către Efeseni, cap. XVI, 1-2, PSB 1, pag. 195. -------

12. ------- "Căci nu s-ar putea împăca cu Dumnezeu cel ce nu e în pace cu fratele său, ci în dezbinare şi ură. Ce pace promite duşmănia între fraţi? Ce sacrificii cred că pot aduce duşmanii preoţilor? Când s-au adunat laolaltă, mai cred ei că sunt cu Hristos, dacă se adună în afară Bisericii lui Hristos?"
Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre Unitatea Bisericii, XIII-XIV, PSB 3, pag. 434. -------

Ajung 12 expresii ale Sfântului Duh, nu ?

Mai sunt alte câteva sute.

Recomand tuturor, creştini sau eretici, cartea "Despre Credinţa Ortodoxă şi despre erezii - Florilegiu Patristic", Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti 2010.



Preţul este de 21.81 de lei. O găsiţi de comandat aici:
http://www.libris.ro/despre-credinta...--p369018.html

Repet, cu tristeţe şi suspine şi cu adâncă suferinţă: ERETICII şi DEMONII, sunt FRAŢI (câtă vreme ereticii, stau în ascultare de demoni). ERETICII, sunt fiii demonilor, fiii diavolului, şi precum vedeţi, n-am spus eu asta.

Mântuieşte Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini, asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău.

[Vitiate]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Asta-i simplu. Numai să VREŢI să urmaţi toţi ereticii celor ce spune Sfânta Tradiţia a Sfinţilor Părinţi.

Că eu degeaba îţi spun, dacă tu voi toţi, tot în nebuniile ereziilor rămâi, frate cu demonii. (prefer Igor, nu Emilian, mulţumesc)

Deci urmează Sfinţilor, ca să nu mă ostenesc în zadar. Şi desigur, nu sunt aiureli, sunt cuvintele Duhului Sfânt Dumnezeu :

1. ------- "Plânge-i pe cei necredincioşi, plânge-i pe cei care prin nimic nu se deosebesc de ei, adică pe cei care au murit fără a fi luminaţi de Sfântul Botez, fără a fi pecetluiţi cu harul Sfântului Duh. Aceştia sunt cei cu adevărat vrednici de suspine şi plâns, pentru că se găsesc afară de Împărăţie, laolaltă cu cei condamnaţi la iad: "Adevărat, adevărat zic ţie: de nu se va naşte cineva din apă şi din duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu" - Ioan 3, 5. Plânge-i pe aceia."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, Omilia IV, pagina 17. -------

2. ------- "Erezia, ca şi diavolul, tatăl ei, strică adevărul. Ea nu-l răstoarnă cu o lovitură, ca şi necredinţa, ea se mulţumeşte a amesteca cu el rătăcirile, aşa cum a fost amestecată neghina cu grâul curat. La fiecare învăţătură sobornicească, erezia a venit să-i amestece stricăciuni, care fără a o distruge deodată, o strică încet, o denaturează."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Bogăţiile oratorice, pagina 111-112. -------

3. ------- "Trebuie să-i vădesc din Sfintele Scripturi şi de peste tot, pe aceştia, ereticii, ca nişte vrăjmaşi ai lui Hristos, care au fost numiţi astfel şi de către prooroci, sau lupi, numiţi de Domnul Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli, şi nu numai lupi s-au numit, dar şi stricători, şi păgâni, şi potrivnici, şi vrăjmaşi, şi vicleni, şi hulitori, şi făţarnici, şi furi, şi tâlhari, şi urâţi, şi prooroci mincinoşi, şi dascăli mincinoşi, şi povăţuitori orbi, şi înşelători şi vicleni, şi antihrişti, şi învrăjbitori, şi fiii celui viclean, şi nebuni, şi fără de Dumnezeu, şi luptători de Duh Sfânt, care au hulit Duhul Sfânt al darurilor, cărora nu li se va ierta, nici în veacul cel de acum, nici în cel viitor, pentru hula lor împotriva adevărului; fiii celui viclean, diavolul, se mai cheamă, fiii diavolului, precum a zis despre ei Domnul, că ei sunt de la tatăl lor, diavolul, iar Ioan Evanghelistul zice adesea că sunt copiii diavolului"
Sfântul Ioan Gură de Aur, volumul Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, pagina 173-174. -------

4. ------- "Cel care nu mărturiseşte mărturia Sfintei Cruci, este de la diavolul, iar cel care răstălmăceşte cuvintele Domnului spre poftele sale şi spune că nu-i nici Înviere, nici Judecată, acela este primul născut al lui Satana, (în acea familie)."
Sfântul Policarp al Smirnei, Epistola către Filipeni, capitolul VII, PSB 1, pagina 253. -------

5. ------- "Pavel îi numeşte "câini" pe cei ce amăgeau pe credincioşi, zicând: "Păziţi-vă de câini"(Filipeni 3, 2), iar în altă parte îi numeşte "Îngerii Satanei" şi "cu cunoştiinţa înfierată", vai lor."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuirea Epistolei I către Corinteni, Omilia XXVII, pagina 283. -------

6. ------- "Ereticul este cu adevărat viclean, are inima stricată şi necredincioasă în toate pirivinţele (mântuirii). Nu se ruşinează, ci ca fiara din miturile eline, HIDRĂ, după ce sunt ucişi şerpii de dinainte naşte alţi şerpi, duşmanii şi urâtorii de Dumnezeu, plângând sufleteşte pe argumentele ce le-au folosit, născocesc alte şi alte argumente prosteşti.
Căci după atâtea argumente şi dovezi împotriva lor, de care ruşinându-se fuge şi diavolul însuşi, tatăl lor, care le născoceşte, care le mormăie, unora şoptindu-le, altora bâzâindu-le ca nişte muşte"
Sfântul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al III-lea, LVIII-LIX, PSB 15, pag. 390. -------

7. ------- "...aceste otrăvuri vă vin din capetele înfierbântate de boala unor fantasme nenorocite ale vrăjmaşilor (diavoli)".
Sfântul Vasile cel Mare, Epistole 210, PSB 12, pag. 434. -------

8. ------- "Două sunt ispitirile demonilor: una care introduce plăcerile în trup şi alta care insuflă rătăcirile în suflet. Acestea din urmă, sunt greu de supus. Pe acestea le trimite Satana vrăjitorilor, rătăciţilor de la credinţă, ereticilor şi tuturor asemenea lor."
"Sfântul Macarie Egipteanul, PSB 34, pag. 48." -------

9. ------- "Unele duhuri insuflă oamnenilor mai ales obiceiul de a huli. Martori suntem chiar noi, auzind un demon spunând că prin Arius şi Eunomius a dat la iveală învăţături eretice. Citim la Cartea a IV-a a Regilor, duhurile lăudându-se: "Voi ieşi şi voi fi duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui". Evangheliile atestă că alţi demoni sunt surzi şi muţi, iar altele aţâţătoare ale poftelor şi desfrânărilor. Scripturile ne învaţă de asemenea că există demoni de noapte, de zi sau de amiază.
Avem nevoie de mult timp să percurgem Scripturile să arătăm demonii unul câte unul, ce sunt arătaţi mai ales de profeţi: onocentaurii, satirii, sirenele, lamiile, bufniţele (a se studia pe internet iluminaţii din bohemian groove) struţii, aricii, aspida, basiliscul, în Evanghelii leul, balaurul, scorpionul, sau demoni numiţi de Apostoli: principii ale lumii acesteia, conducători ai întunecimilor. Nu trebuie să ne închipuim că aceste nume sunt date la întâmplare, ci după asemănarea care o au (în ce fac).
(Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, Prima Convorbire cu părintele Serenus, cap. XXXII, PSB 57, pag. 432-433) -------

10. ------- "...o viaţă stricată întotdeauna naşte credinţe rele."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuiriea Epistolei Întâi către Coloseni, Omilia XL, pag. 440. -------

11. ------- "Nu vă întristaţi, fraţii mei; cei care strică casele nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 9, 10)
Dacă sunt desfrânaţii sunt daţi morţii, (Ioan 8, 5; I Corinteni 6, 9-10) cu atât mai mult ereticul care strică printro rea învăţătură, credinţa lui Dumnezeu. Unul ca acesta, fiind întinat, va merge în focul cel nestins, la fel şi cel care-l ascultă (şi-l urmează)."
Sfântul Ignatie Teoforul, Epistole, către Efeseni, cap. XVI, 1-2, PSB 1, pag. 195. -------

12. ------- "Căci nu s-ar putea împăca cu Dumnezeu cel ce nu e în pace cu fratele său, ci în dezbinare şi ură. Ce pace promite duşmănia între fraţi? Ce sacrificii cred că pot aduce duşmanii preoţilor? Când s-au adunat laolaltă, mai cred ei că sunt cu Hristos dacă se adună în afară Bisericii lui Hristos?"
Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre Unitatea Bisericii, XIII-XIV, PSB 3, pag. 434. -------

Ajung 12 expresii ale Sfântului Duh, nu ?

Mai sunt alte câteva sute.

Recomand tuturor, creştini sau eretici, cartea "Despre Credinţa Ortodoxă şi despre erezii - Florilegiu Patristic", Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti 2010.



Preţul este de 21.81 de lei. O găsiţi de comandat aici:
http://www.libris.ro/despre-credinta...--p369018.html

Repet, cu tristeţe şi suspine şi cu adâncă suferinţă: ERETICII şi DEMONII, sunt FRAŢI (câtă vreme ereticii, stau în ascultare de demoni). ERETICII, sunt fiii demonilor, fiii diavolului, şi precum vedeţi, n-am spus eu asta.

Mântuieşte Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini, asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău.

Citatele sunt doar expresia vechii tehnici, născută odată cu societatea și organizațiile politice/religioase, de a țintui la stâlpul infamiei pe cei ce sunt în afara organizației respective, mai ales cei ce au plecat din "clubul infailibil Ltd.". :)
Mesajul mântuitor al unei credințe poate și trebuie căutat și găsit ignorând aceste fire de praf ale subiectivismului organizațional, rămășiță a vechiului instinct de apărare a teritoriului clanului (sau, în cazul "propovăduirii", de invadare a teritoriului altora). Inclusiv creștinismul are un foarte profund și frumos mesaj mântuitor.

[Igor_Paslusnik]

Vitiate, el a vrut citate.

E greşit dacă dăm citate din Biblie şi din Sfinţii Părinţi ? Copil necăjit...

Dacă ai fi citit Noul Testament, ai fi văzut că Biserica nu poate să fie o organizaţie, e imposibil, fiindcă e trancedentală, a atemporală şi aspaţială. Şi da, e infailibilă, căci în ea locuieşte Sfânta Treime.

Mesajul "mântuitor" al "unei credinţe", e fals. O singură credinţă mântuieşte: creştinismul. Un singur creştinism nu are erezii: cel rămas după anul 1054 în partea de Răsărit a pământului.

Budismul nu mântuieşte, integrează în nirvana, adică nivelează.
Hinduismul nu mântuieşte, ci transformă oamenii în zei, inclusiv zei ai desfrânării trupeşti, cu "ştiinţa" kama sutra, cărora le închină temple hinduse, cu statui sculptate pe pereţii exteriori, având relaţii trupeşti în grup. Ce "mântuire" e aia?

Vitiate... Vitiate...

Ne amintim că diavolul vroia să fie zeu, sau dumnezeu, scris cu D mare, vroia el. Şi tot aşa la fiecare religie, creată de oamenii care se fac slujitorii demonilor. Credem că astea sunt glume. Nu sunt. Există demoni cu adevărat, cum există şi oameni ce slujesc demonilor cu adevărat. Sunt oameni, care da, din toată fiinţa lor, se străduiesc zi de zi, să slujească demonilor. Cum există şi Sfinţi, acei oameni minunaţi, care se străduiesc din întreaga fiinţa lor, zi de zi, să slujească lui Dumnezeu cu adevărat.

Da, credinţa trebuie căutată, şi în acelaşi timp cu căutarea, cerută de la Dumnezeu. "Caută şi vei găsi, cere şi ţi se va da". Aşa am făcut şi eu. Dar totuşi, ca să ai credinţă, trebuie să depăşeşti raţionalul, intelectul şi să cobori în inimă, ca să te înalţi în virtuţi.

Odată descoperit Adevărul, vei vedea că nu poate fi subiectivism organizaţional, e efectiv imposibil. Dar se descoperă doar inimilor sincere, ce nu caută ale sale, ci caută să fie parte dintrun întreg şi să înţeleagă acel întreg. Comuniunea.

Şi mai ales, clar şi categoric, Biserica nu are nevoie de teritoriu, fiindcă ea nu aparţine lumii acesteia, cum spune că nici Împărăţia lui Hristos, nu e din Împărăţia aceasta, El Însuşi spune.
Creştinii, nu sunt din lumea aceasta, de aceea ei nu apaţin nici unei ţări, nici unei politici, ci sunt cetăţeni ai Împărăţiei Cerului.
Zidurile bisericii ca clădire, Biserica lui Hristos, arată doar cinstea pe care omul o aduce lui Dumnezeu, cerută de Dumnezeu prima dată printrun singur templu evreiesc, unic pe pământ, dar apoi, răspândită pe tot glubul, prin creştinism. Dumnezeu merită cinstea cea mai de preţ, de aceea se împodobesc Sfintele Biserici atât de frumos, cu ornamente, cu simboluri ale mântuirii, virtuţii, despătimirii, cu picturi fără de seamăn de frumoase, cu vase de slujire rare şi unice. Pentru Dumnezeu, totul. Doar ale Lui sunt toate. "Ale Tale, dintru ale Tale, Ţie îţi aducem şi pentru toate".
Şi este biblic, totul, asta face Ortodoxia, mai minunată faţă de orice gândire.

"... binecuvintează-i Doamne, pe cei ce iubesc frumuseţea Casei Tale, tu pe aceştia-i răsplăteşte, preamărindu-i cu Dumnezeiasca Ta putere ..."

Şi creştinismul (cel fără erezie) niciodată nu invadează teritoriul nimănui, cum au făcut cruciaţii şi inchizitorii. Şi cum fac musulmanii.

Îndumnezeirea, nu-l face pe om zeu, ci coboară prin har, Dumnezeirea în el. Coboară Sfânta Treime în om. Aceste trăiri, nu se pot exprima în niciun compediu şi tratat teologic. Se trăieşte. Şi atât. Şi nu aşa, că zici că închizi ochii şi ai o stare extatică, de euforie, de tremurături, sau de bucurie efervescentă, că stai şi mediezi în diferite poziţii ale corpului sau alte orientări egoiste. Nu. E lucidă. Se trăieşte cu ochii deschişi, e înafara timpului, e în comuniune cu Sfinţii, unde fiecare om rămâne unic şi irepetabil, şi fiecare om îşi adună comori în cer, alte comori mai mari sau altele mai mici, răsplătirea e diferită. Cerurile sunt multe, spune Pavel că a fost suit până la al 3-lea cer. E... fără cuvinte de exprimat.

Dar degeaba mă chinui eu şi-ţi explic, că inima ta, tot crede că ideile tale sunt cele corecte şi reale, dar e oarbă şi nu vede că demonii sunt cei care iau rodul cel bun al Cuvântului lui Dumnezeu şi seamănă propriile impresii şi idei, exact cum spun Sfinţii Părinţi în cuvintele lor, prin Duhul Sfânt, în cartea amintită mai sus.

Dumnezeu să-ţi ajute, altceva, nu ştiu ce să-ţi zic. Să aibe milă de tine.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Asta-i simplu.

Păi uite că nu e simplu de loc, pentru că n-ai dat niciun citat.

Eu ţi-am cerut să dai măcar un citat care să susţină invenţia ta că fratele cel mare din pericopa fiului risipitor îi reprezintă pe demoni şi pe eretici, pe păgâni şi pe atei.

Deocamdată, exemple = zero.

[Igor_Paslusnik]

Frate Mihai, nu vreau să fac pe înţeleptul cu tine. Nici să îţi torn credinţă în cap cu polonicu, nu pot şi nu vreau. Hristos şi Sfinţii, Biserica, nu face asta. Cei ce vor crede, se vor mântui. Ceilalţi, nu.

Dacă nu crezi că din exemplele de mai sus, şi din exemplele ce le vei mai descoperi când vei citit cartea enunţată, nu reiese că fratele cel mare, este frate cu diavolul, cu păgânii şi cu ateii, dar în special cu ereticii, că mai ales despre ei e vorba, că ei şi fratele cel mare, sunt cei care sunt acasă, dar nu sunt acasă, în acelaşi timp, atunci, eu nu te mai pot ajuta cu efectiv nimic altceva, decât cu nevrednica mea rugăciune.

Te rog să mă ierţi dacă te-am smintit, dar îţi mărturisesc din inimă, că îţi vreau numai binele, nu urmăresc nici un scop, decât mântuirea noastră a tuturor, să o înţelegem, să o dorim şi să o dobândim. Îţi doresc să te ierte Dumnezeu şi să-ţi ajute să ieşi din neputinţele minţii şi inimii tale, spre mântuire.